Monthly Archives: February 2011

– Never Sleep Again – o bijuterie de cronica care analizeaza obiectiv si onest intreaga serie in patru ore de interviuri cu toti cei care au lucrat la vreunul din cele 8 filme canonice – de la insusi Wes Craven, toti regizorii, producatorii, scenaristii si cosmeticienii pana la extras-ul care urla cand autocarul pica in gol la sfarsitul lui Freddy’s Revenge si blonda superba cu bustul pe masura din Dream Warriors care incearca sa-l seduca pe Joey. Pe langa documentarul in sine mai sunt si alte patru ore de suplimente, aducand totalul la opt ore de bunatati ilariante si nostalgice. Mai distractiv decat His Name Was Jason (de la aceeasi echipa de productie) si Lucio Fulci Remembered combinate, rivalizand entuziasmul aratat la Lord of the Rings Special Extended Edition. Astept nerabdator urmatorul lor proiect. Propun Critters. Sau The Howling. Macar Hellraiser.

– My Soul To Take – groaznic. Dupa documentarul susmentionat m-am gandit sa incerc si mizeria asta, prima tentativa la scenariu si regie in 15 ani a lui Wes Craven, asta venind dupa singurul din celelalte 27 de filme ale lui care chiar mi-a placut – New Nightmare. Poveste imbecila, mai rau ca-n Venom chiar, actori oribili, regie proasta, zero atmosfera, zero originalitate. Mai exact, ca aproape orice alt film de-al sau. Nu inteleg cum mai poate primi finantare dupa cantitatea colosala de gunoi pe care o scoate. Ar trebui sa-si schimbe numele, nu merita sa stea intre monstrii sacri precum Carpenter si Cronenberg.

– Inca o sesiune terminata cu brio! Doua luni groaznice, mult prea multe tratate de disecat pentru gustul meu. Spre deosebire de anii trecuti, rasfatul de anul asta va fi pur spiritual: o saptamana de lectura si o zi de sarbatorit, apoi inapoi la minele de carbuni de pe 28.

– Cu vazutul am stat respectabil, insumand mai bine de 45 de sezoane in ultimele trei luni, cu consola binisor, terminand cam doua duzini de jocuri, dar lectura am neglijat-o cu desavarsire. Asta se va schimba, planul pentru urmatoarea saptamana il reprezinta doua trilogii – First Law si Mistborn, pipaite si rasfoite de numeroase ori, niciodata incepute cum trebuie. Astazi insa m-am tinut ocupat cu primul meu steampunk:

– Mark Hodder – Burton and Swinburne in the Strange Affair of Spring-Heeled Jack – o lectura extraordinara ce imbina cu succes fictiune istorica, detectiva si stiintifica. Colectia de personaje e redutabila (Burton, Swinburne, Darwin, de Sade, Palmerstone, Wilde samd), acestea comportandu-se adorabil de diferit fata de contextul istoric, participand intr-o lume surprinzator de diferita de cea reala (nu se observa doar prezenta tehnologiei prin abur, ci cu totul alte concepte/filozofii/norme de organizare a claselor), prin actiuni pe cat de demente (“Of course! Exactly that! Fuck yourself into existence!”) pe atat de ilariante (“Message from the stinking Prime Minister’s Office”, it cackled. ” You are requested to attend that prattle-brain Lord Palmerston at 10 Downing Street at nine o’clock in the morning. Please confirm, arse-face. Message ends.”). Incepe banal, primul fir de poveste ivindu-se abia pe la pagina 50, dar te rasplateste cu varf si indesat. N-am fost surprins atat de placut de la The Amazing Adventures of Kavalier & Clay incoace. O lectura recomandata care merge ca unsa pe un fundal de Kamelot si Poets of the Fall.