Monthly Archives: March 2011

Vorbe dulci

…de la profesoara indrumatoare de licenta, dupa ce ma alinta intr-o duzina de feluri si ma acuza de mai tot mai putin rapirea Lindbergh:

Daca si jumatate dintre studenti ar fi fost ca tine… m-as fi lasat demult de profesat.

Posted in posted Tagged

“When It’s Not Your Turn”

The Quintessentially Victorian Vision of Ogden’s “The Wire”

[..] Who could forget “Bubbles”—the lovable drifter, Stringer Bell—the bourgeoisie merchant with pretentions to aristocracy, or Bodie—who, despite lack of education or Victorian “good breeding”, is seen reading and enjoying the likes of Jane Austen? Yet these portrayals of the “criminal element” always maintain a certain realism. We never descend into the divisions of “loveable rogues” and truly evil villains of which Dickens makes such effective use. Odgen’s Bodie, an adult who uses children to perpetrate criminal activity, is not a caricature of an ethnic minority in the mode of Dickens’ Fagin the Jew [..]

Posted in posted Tagged , ,

Dailies #88

– Seriale noi si proaste incercate, in ordinea asteptarilor: Mr Sunshine, Harry’s Law, No Ordinary Family, Breakout Kings, Episodes, Criminal Minds: Suspect Behavior, Mad Love, Better Than You, Shit My Dad Says, The Cape, Fairly Legal, Let’s Stay Together, Off The Map, Eagleheart, House of Anubis, Perfect Couples, Retired at 35, Hot in Cleveland, Working Class, Restaurant: Impossible.

– Pentru ca am vazut intre 1-15 episoade din fiecare din mizeriile mentionate mai sus s-au ivit numeroase ganduri sinucigase. S-au alienat cu vizionarea sezoanelor preferate din Friends, Gilmore Girls, MASH si West Wing. TV contemporana suge in mod epic.

Shameless (US) (S1) - material perfect pentru Emmy Awards… si nu doar pentru ca Emmy Rossum are tendinta de-a se dezbraca de cel putin doua ori pe episod. Revenind – am ras atat de tare incat am si plans. William H. Macy ar trebui deificat.

Community (S1-2) – un sitcom ilariant cu o distributie impecabila, personaje grozave, scenarii remarcabil de demente si guest star-uri de prima mana. Povestile tipice de sitcom, banalul will-they-or-wont-they, bugetul deprimant, zombi, animatii stop-motion, nu exista concept pe care serialul asta sa nu-l intoarca cu susul in jos. Must see.

– John Scalzi Old Man’s War – light and fun. Prea light pentru gustul meu.

– John Joseph Adams Brave New Worlds – o antologie distopica al naibii de buna (33 povestiri din care 16 geniale, 7 bune, 6 mediocre, 4 proaste), care reuneste clasicii cu contemporanii, insa fiind proza scurta te lasa dorind mai mult, nu loveste la fel de tare ca si Zamyatin. In orice caz, o selectie tare reusita asadar o colectie ce nu trebuie ratata.

– Kim Stanley Robinson Red Mars – o lectura placuta, dar nici pe departe pe cat de satisfacatoare mi-as fi dorit. E o teoretizare a terraformarii si colonizarii lui Marte, insa se citeste ca un raport sociologic si nu un volum de fictiune. Nu avem parte de povesti epice, nu exista teorii interesante, filosofari sau discursuri marete, e doar o cronica ce merge citita ca o lectie de istorie. Am inceput si volumul doi, Verde, dar l-am abandonat pentru alta data dupa doar 12%, fiind la fel de dificil de digerat ca si cel dintai.

Posted in posted Tagged ,

Some things just feel right

…right in the sense of sweet and cozy, making you feel all warm and fuzzy, being quasi-perfect (as only fiction can do).

Posted in posted Tagged

Nevermore

Tocmai a cazut ultima picatura, cea care-a umplut paharul. Motive pentru care detest pre-orderele – spre deosebire de altii care sunt nebuni dupa ideea de-a primi in mod constant de-a lungul timpului tot felul de bunatati:

1. Revista Galileo. “Va fi o revistă cu apariţie trimestrială, în prima lună a fiecărui anotimp; astfel, numărul 1 va apărea în martie, numărul 2 în iunie (intenţia noastră este să-l avem gata la Bookfest), numărul 3 în septembrie, iar numărul 4 la început de decembrie (sau, cu puţin efort, la Gaudeamus).” Asta se spunea pe 4 martie 2010.

Astazi e 10 martie 2011, iar pe raft vad doar doua numere din cele patru promise. 50% din ce-am platit.

2. Eldritch Tales. Atat pe site-ul editurii, cat si pe BD, acum o saptamana am citit ca este un HC de 896 pagini.

Ce scrie astazi? HC de 560 pagini. La acelasi pret initial. 62.7% din ce-am platit.

3. The Mandel Files. Atat pe site-ul editurii, cat si pe BD, acum o saptamana am citit ca este un TPC de 1184 pagini ce se publica pe 26 iulie.

Ce scrie astazi? TPC de 864 pagini ce se publica pe 23 august. De asemenea s-a adaugat un “Volume 1″ la titlu, desi pe coperta scrie “Contains three complete novels”, tot ceea ce lipseste din seria Mandel fiind o povestire de 13 pagini cu titlul “The Suspect Genome”, prezumand faptul ca editia asta n-o sa mai contina toate trei romanele. 62.97% din ce-am platit (amanarea de o luna o penalizez cu 10%).

Banii se iau cu 6-12 luni inainte, dar cartile nu apar sau apar cu aproape jumatate din numarul de pagini promis si platit. Pre-order? Nevermore.

postscript: Assassin a gasit o alta coperta la Amazon. Comparati prima cu cea noua. Au trecut de la trei la doua carti, asa cum am crezut. Batai de joc.

Posted in posted Tagged ,

Legacy

 

…si-astfel se incheie si cel mai recent si promitator soap adolescentin. Fantastic la inceput, dezamagitor la mijloc, cu un final in care se revine in forta. Exact ca si parintii sai – The O.C. si Undeclared. Goodbye, guys, I’m gonna miss you.

Posted in posted Tagged

A Lost Hope

Adina

De 8 martie dăm din casă, ce filme vizionează dragele noastre mume, surori, prietene, vecine, tușici, bunici și alte fomei care ne trec pragul (de nervi :D). 19 bloggeri și bloggerițe se destănuie și ne spun la ce filme se uită cu jind și după care actori suspină fomeile din viața lor. La mulți ani femeiuștilor, damelor, mamelor și restu care vă simțiți femei :D Enjoy!

Schizoid – A Lost Hope

Dificil de gasit pe cineva care-mi imparta gusturile cinefile (noir, giallo, wushu), asa ca o sa ma axez pe ceea ce ma scoate din sarite la persoanele feminine din jurul meu: mizeriile gunoaiele peliculele siropoase, de la The Way We Were la How Do You Know cu pauza pentru The Notebook, Mr. Fix It si orice alta productie jenanta in care afisul e dominat de Jennifer Aniston, Kristen Bell, Rachel McAdams, Amanda Seyfried si Katherine Heigl din generatia noua, Meg Ryan si Sandra Bullock si toate celelalte pipite trecute de varsta mijlocie. Mi se intoarce stomacul pe dos ca nu suporta sa se uite cu mine la Animal Crackers, It Happened One Night, My Man Godfrey sau The Philadelphia Story, dar sar cu entuziasm cand aud de ceva situat intre Private School, Breakin’ si An Education, Easy A. Lorelai, where art thou?

(more…)

Posted in posted Tagged ,