Let me spread it out for you in a nutshell: ca sa pot semna maine, pe 1 martie, contractul cu Dell, trebuie sa am o adeverinta de la politie care sa ateste ca am aplicat pentru un permis de rezidenta. Multe din cerinte erau lesne de rezolvat, insa si o banala discutie la posta privind timbrele fiscale a fost dificila chiar si cu traduceri ale denumirii in slovaca notate pe-o foaie.
Marea problema o reprezenta cazarea – e nevoie de un contract de inchiriere sau o declaratie de acordare a cazarii, cat si cadastrul si intabularea proprietatii, toate in copii legalizate de la notar.
Cand am ajuns aici, traiam sub impresia ca Mishu se va muta cu mine intr-o nou apartament de la 1 martie… impresie pe care o aveam de la faptul ca asta a spus Mishu in urma cu o saptamana. Odata ajuns aici, Mishu a renegat acordul, preferand sa ramana in apartamentul actual. Which put me in quite a pickle.
Apartamentele de o singura camera si garsonierele in Bratislava sunt rare, scumpe si amplasate in periferii. Singura optiune viabila prin care nu dadeam mai mult de jumatate de salariu pe chirie si utilitati era sa ma mut cu colegi. Prin colegii actuali de apartament ai lui Mishu am gasit alti doi romani, angajati Dell si, respectiv, HP, care cautau sa se mute. Cateva sute de anunturi, zeci de telefoane si mailuri si numeroase vizionari mai tarziu, am gasit locul perfect: in centrul istoric – un apartament de trei dormitoare + living, toate mobilate, incluzand un LG Full HD de 42″, bucatarie superb utilata, doua bai cu dusuri, jacuzzi si chiuvete multiple, cat si un balcon cu priveliste spre Castelul Hrad. Priveliste in sensul ca daca saream de la balcon, ajungeam pe poteca castelului.
Chiria aflata la un pret decent (~300 de persoana, incluzand utilitatile si internetul), parea visul pe pamant, mai ales comparand cu celelalte apartamente. Toti trei paream entuziasmati si dispusi sa ne mutam de la 1. Dimineata urmatoare imi pica cerul in cap, din nou, cand baietii imi spun ca nu au dat preaviz pentru contractele actuale si nu pot pleca pentru o luna fara sa piarda bani seriosi (chirie si security deposit). Neexistand optiune de a sta singur in apartamentul ala pentru 1/3 din chirie, screwed epically. Am discutat cu agentia si am lasat oferta pentru 1 aprilie si inca asteptam raspunsul care ar trebui sa vina miercuri seara.
Cazand si optiunea asta, a trebuit sa gasesc altceva. Astazi, 29.02, era ultima zi in care puteam face ceva, maine avand nevoie de rezidenta pentru slujba. Am reusit sa-i dam de cap convingand proprietarul lui Mishu sa-mi faca o declaratie de onoare ca-mi ofera cazare un an in apartamentul inchiriat de Mishu si colegii lui. In 15 minute, deja rezolvasem la funciar si notar, iar dupa doua ore si-un pic de cozi – si la politie.
In ultima saptamana am stat pe cuie datorita situatiei, insa ma pot relaxa in sfarsit. Acum sper doar sa obtinem si apartamentul de la castel.
Si asa incepe o noua viata, pe altaru’ zeului Munca :D