Unde ramasesem? Miercuri seara. N-a mai venit apelul de la agentul imobiliar asa ca am iesit cu baietii in bar la saptamanalele LEM [Language Exchange Meetings], an expat staple. Am stat vreo doua ore la beri si discutii cu studenti la arhitectura din Germania si Polonia, consultanti IT din Spania, economisti din Italia si altii, inainte sa ma apuce somnul.
Ieri, cu [mai] toate actele in regula, am inceput munca. Prima zi a fost corporate induction – o trecere in vedere prin istoria Dell si contractul nostru, departamentele contabilitate, resurse umane, IT, securitate, cat si protectia muncii. Destul de plictisitor in marea parte, singurul moment de amuzament venind cand cineva intreba [la fiecare prezentare] daca acele beneficii se aplica si pentru angajatii cu jumatate de norma, ca mereu sa auda “nu” si sa se strambe.
Cand am terminat am trecut pe la departamentul meu sa vad daca vine si Andrei acasa, suficient cat sa ma invite viitorii TL la o bere. Zis si facut. Ne-am indreptat spre restaurant – o hala industriala cu cazane gargantuane pentru productia locala de bere, burlane pentru sistemele de racire si caramida. Odata stransi, a inceput sa curga bere nefiltrata, aparent fara oprire. Trei ore, cinci beri si multe povesti deprimante despre cum promovarile nu sunt pe bune, m-am indreptat acasa, sa gasesc un mail de la agentul imobiliar cum ca proprietarul de la castel a gasit pe cineva care vrea sa-l inchirieze de la 15.03, deci nu e interesat de oferta noastra.
Back to square one. In caz ca n-am spus-o pana acum, limba e crunta. Aseara in restaurant nu puteam sa aseman niciun cuvant vreunui altuia in romana, engleza, franceza sau italiana. Am pus un vorbitor de germana sa se uite si nici el nu reusea. Stranger in a strange land.