Author Archives: Cristi

King Kong

Poate cea mai celebra si tragica aventura cinematografica, acum este reimaginata de catre Peter Jackson (care a adus la viata trilogia The Lord of The Rings ), o poveste veche intr-o haina noua, stralucitoare si foarte atractiva. Iara, Peter a reusit sa creeze un univers magic si incitant.

S-o luam de la inceput. Carl Denham (Jack Black), care este un producator egocentric si pasionat de succes, are o disputa cu finantatorii ultimului sau film si ii sunt taiate toate fondurile, asa ca decide sa ia echipa de filmare si sa plece pe o insula misterioasa, unde spera ca-si va termina filmul si va gasi o lume noua, de pe urma caruia va face un profit nebun. Jack Driscoll (Adrien Brody) este un binescunoscut dramaturg, dar si scenaristul filmului lui Carl, care se va indragosti de foarte frumoasa Ann Darrow (Naomi Watts), o actrita de teatru in cautarea marei oportunitati, tanara, frumoasa si inocenta, care este convinsa de Carl sa joace in film (si de mai bine de o luna stationeaza foarte comod pe desktopul meu).

Una-alta si ajung pe insula misterioasa, situata aproape de Sumatra, unde gasesc tot ceea ce sperau, ba chiar si mult mai mult – o lume inghitita de timp, unde inca salasluiesc creaturi mitice, precum dinozauri, mamifere si insecte gigantice. Cam asta se intampla in prima ora – introducerea piesajului si atmosferei melancolice din New York din 1933 (care este si anul lansarii primul film King Kong). In ceea ce urmeaza – doua ore si 7 minute de bataie, aventura, eroism, dar si egoism, si in final o tristete ce te aduce la lacrimi. Printre altele vedem pe Jack batand insula in lung si-n lat ajutat de echipa de pe vas in cautarea Annei, care este rapita de King Kong, dar pentru a o ucide, ci pentru a avea un prieten alaturi.

Totul arata minunat, de la cladirile, costumele, decorurile, atmosfera si tot ce avea de oferit New York in anii ‘30, pana la lumea mitica cu creaturile ei magice si privelistile naucitoare. Stie Peter ce face. Peste tot in film se gasesc omagii la filmul vechi, dar nu atat de mult incat sa-l strice, ca-n War of the worlds. Actorii sunt de mana intai, asta sigur va fi rolul vietii lui Watts, Brody nu dezamageste si, contrar temerilor mele, Black face un rol memorabil si credibil.

Un film excelent, din toate punctele de vedere, chiar daca scenariul nu e de Oscar, ce merita vazut alaturi de o sticla de suc, un bol imens de chipsuri si un sistem de sunet excelent. Ca sa inchei, King Kong a reusit sa fie singurul film din 2005 produs de un regizor mare care nu a dezamagit!

Posted in posted Tagged

Elizabethtown

Povestea – un proiectant de adidasi (Bloom) produce pagube de 1 miliard de $ la firma sa si decide sa-si ia viata. In momentul in care vrea s-o faca ii suna telefonul si de la celalalt capat afla ca a decedat tatal sau si trebuie sa se intoarca acasa, in Oregon, sa se ocupe de funeralii. Incepe aventura. Aceeasi poveste cu familia fucked-up, dar totusi este-a mea si deci o iubesc, concluzie la care a ajuns dupa o intalnire oportuna cu o stewardersa (Dunst), care-i arata valorile vietii si ca esecul este doar momentan, si ca you complete me, totul pe o muzica foarte bine aleasa de Crowe (doar e celebru pentru asta). Actorii sunt jenanti, Bloom n-a reusit sa intre in pielea personajului si urata Dunst joaca rolul fetei din orasul natal al tatalui lui Bloom, frumoasa, desteapta, romantica si dezamagita in dragoste, dar care gaseste iubirea vietii ei odata cu el. Nimic interesant, nou, original. Huge disapointment, great music!

Posted in posted Tagged

Grave Danger

Am terminat sezonul 5 din CSI si nu mai am la ce sa ma uit din el, doar sa astept pana iese packul prin mai-iunie cu sezonul 6 (deci minim 4 luni nu o sa mai auziti nimic despre acest subiect ). Oricum, asta e, fara indoiala, cel mai bun sezon din CSI. Invatam despre trecutul lui Sara, despre viata lui Grissom, Catherine, Nick, Warrick si Brass, despre grijile si pasiunile lor… sunt niste episoade criminale in pachet, incepand cu episodul 4×4, scris si regizat Tarantino-esc, foarte calumea, chiar daca fara ajutorul lui, episodul Hollywood Brass in care mai invatam cate ceva despre el si fiica lui, si faptul ca el e un adevarat Serpico, si culminand cu episodul Grave Danger Volume 1 & 2, scris si regizat de catre ilustrul geeky-csi-fan Tarantino, unde avem parte de omagii de la Kill Bill la Sin City, si in care vedem cat de mult tin membrii echipei unul la celalalt. Un sezon exuberant ce nu trebuie ratat de nici un fan, uber good!

N-am mai zis ca nu mai are rost nici un rost, se subintelege doar ca tehnicile si perceptiile criminalistilor in rezolvarea cazurilor sunt fenomenale, nu?

Posted in posted Tagged

Life

– Inca nu am idee unde vreau sa dau mai departe, dar macar stiu ca batalia finala se va da intre : jurnalistica, management si turism… who knows where in the world I’ll end up?

– Tocmai mi-am terminat cana de vin fiert si am citit ceva interesant aici, efect care nu ma mira deloc… Mai am putin si o sa ajung la dublul-episod din CSI, cel vizionat de 40mil de fani si regizat de catre maestrul Quentin Tarantino. Woot!

– Am vazut in sfarsit GG 6×13 si pot spune ca e un episod criminal, poate cel mai freaky, twisted si dezordonat vreodata… Amy Palladino incearca in continuare sa ne arate ca Logan e un baiat bun, Luke are nevoie de spatiu pentru April si Rory se poate descurca mai bine ca Paris la ziar… totul literalmente culmineaza cu prima cearta intre membrii familiei Gilmore, in care toate problemele deranjante sunt puse pe masa, evidentiata prin nenumarate izbucniri emotionale si efecte de film indie, camera tinuta pe umar, close-up foarte dur pe cel care vorbeste, cadre lungi intre certuri si un final ce te lasa ceva de genul “wtf?”. Don’t miss i.

Posted in posted Tagged , , ,

TV

Ma gandeam azi la serialele de care am auzit, dar pe care nu le-am vazut niciodata, desi as vrea:

Battlestar Galactica (2003), Invasion, Treshold, 24, Numbers, Criminal Minds, Prison Break, Surface, Supernatural, Without a trace, Alias, Angel, My name is Earl, Deadwood, Empire, Charlie Jade, poate chiar si Everwood si One Tree hill.

Regret ca n-am prins Twin Peaks.

LE: Intre timp, pana astazi, 06.11.2008, le-am vazut si revazut pe toate de numeroase ori.

Posted in posted Tagged

Movie Blabber

Shutter – indie produs de un duo thailandez. Da, e cam acelasi lucru cu The Ring, The Eye, The Grudge, and so on asian crap horror. Totusi, are atmosfera, si nu se bazeaza doar pe efectul crescendo al muzicii ca-n The Grudge sau doar pe o imagine terifianta ca-n The Ring. Primele 40min o sa le dormiti, dar apoi devine interesant. Nimic deosebit, ok pt genre, preferabil de vazut alaturi de partenera ca sa poti s-o sperii un pic va tineti in brate (recomandat un sistem audio calumea).

The Jacket – plictisitor, previzibil si cam neinteresant, unul din cele mai slabe filme de time travel vazute vreodata. Adrien Brody e cam gay, urat si mult prea slab, si nu face un rol memorabil (pe cealalta parte, apare Keira Knightley topless si de data asta e chiar ea, nu dublura ca-n The Hole).

The five people you meet in heaven – mult prea lung si plictisitor, n-am rezistat sa-l vad pe tot.

Am incercat sa ma uit la Zathura, serios, a mers chiar o ora, dar nu mai puteam suporta copiii aia cretini inca un minut, chiar nu mai puteam… a depasit orice limita a ratiunii Koepp, imi venea ori sa omor puslamalele alea doua ori sa ma omor pe mine. Halal de remake la Jumanji…

Posted in posted Tagged

Must Love Dogs

O comedie romantica regizata de catre Gary David Goldberg, un veteran al televiziunii. Rezumatul? Doua persoane incearca sa gaseasca dragostea cu ajutorului unui site de matrimoniale.

John Cusack, un actor cu un anume farmec ce te cucereste chiar daca nu e prea prea si nici foarte foarte, cu ceva experienta in roluri romantice, din tinerete cand era un pusti ce cauta dragostea, ajutat de replicile lui Cameron Crowe in Say Anything… pana la supra-romanticul-si-mult-prea-peste-cap Serendipity, unde a creat magie cu superba Kate Beckinsale. Pe cealalata parte avem pe inca-atractiva-chiar-daca-a-trecut-de-40-de-ani Diane Lane, actrita laudata de mica de cineasti de la Laurence Olivier la Francis Ford Coppola.

Povestea : el, innebunit dupa barci si Dr. Zhivago, recent divortat, este fortat sa inceapa sa se intalneasca cu femei ; ea, innebunita dupa caini, copii si Jane Austen, divortata de mai bine de 8 luni, este fortata de intreaga familie sa inceapa sa se intalneasca cu barbati. Amandoi aproape ajunsi in starea de disperare, ajung sa se intalneasca, cu ajutor din partea unor prieteni. Evident, nu e dragoste la prima vedere, dar e ceva sclipire, asa ca se mai intalnesc, el da dovada de mare creativitate, inteligenta si sinceritate si ea se sperie. Dupa ce fiecare trece prin mai multe alte relatii, ajung la concluzia ca erau potriviti unul pentru celalalt, ajutati si de povestea tatalui ei care, accidental, s-a intalnit cu el si a aflat de povestea sa. Nu e chiar asa de chick-flicky, merita vazut, chiar daca rezultatul e vizibil de la distanta.

Mi-a placut si cinematografia, cu folosirea culorilor calde, contrastul minim si montajul omogen. Cel mai bun punct al filmului : chiar daca scenele cu de karaoke cu familia si poezia lui Yeats au fost placute, cireasa o ia scena plina de sinceritate de la restaurantul armean. Cel mai prost punct al lui : scenele fortate, cel mai evident moment fiind cel cu barca de la sfarsit. O drama romantica pe care o vezi nu pentru structura complexa a povestii sau personaje bine dezvoltate, ci doar pentru a te bine dispune si a-ti da speranta in dragoste.

Posted in posted Tagged