Munca e ok, ne tine pe toti ocupati mai putin sefii care tot pun bete-n roate si gasesc noi proiecte prin care sa ne opreasca din a obtine bonusuri. Desi eu si alti 5 din departament avem 100% la toate criteriile de evaluare de la toti clientii in ultima luna, nu suntem eligibili pentru bonus din cauza noului criteriu care pretinde ca acel client sa nu mai sune cu vreo (alta) problema (unrelated) sau intrebare in urmatoarea saptamana. Not at all amusing.

Cautarea pentru noul chirias care sa ma inlocuiasca in apt merge bine, am gasit o romanca care e foarte interesata. Proprietarii, din pacate, sunt in afara SK saptamana asta, deci abia joia viitoare vom putea semna, sper.

Mi-am repartizat zilele ramase de concediu/bonus pentru lucru in zile nationale astfel incat atunci cand vine R. saptamana viitoare vom avea 5 zile si jumatate impreuna, iar in iunie ultima zi de lucru va fi 24, pe 25 fiind nevoie doar de 30min sa rezolv ultimele bucati de birocratie de la birou.

R. vine miercurea viitoare, in ultima mea zi dintr-o tura de 10 zile fara pauze. Mi-e atat de dor de ea ca aproape ma urc pe pereti. Pluginul de Rainmeter care-mi masoara zilele si orele ramase pana la venirea ei e singurul lucru pe langa Gilmore Girls si Bombay Sapphire care ma tine judicios. Abia astept sa se termine odata escapada SK sa ma intorc la ea.

* statistici statistici statistici statistici statistici statistici *

You have been on the phone for 2 weeks now, and you have moved from a shy-quiet person to a smooth customer handler.

I can see you have taken the call flow very seriously, you have been doing it most of it by the book. Terrific! You not only get the appreciation from your team, but also from customer as they are already scoring you with 100% CE, not to mention you were making revenue during your first day on the phone.

Note: it will be unfortunate for us to see you leaving our team, as so far you have proven to be a valuable addition to it. Keep that spirit wherever you go!

later edit: asta fuse magicul post numarul #700, adunand laolalta 100 de pagini de idei. Vroiam ca postul asta sa fie interesant si impresionant, sa vorbesc despre ultimii 7 ani cu acest blog… dar n-a fost sa fie. Am continuat in stilul cu care deja v-am obisnuit in ultimele luni – ca si cum as scrie intr-un jurnal, a sounding board for my thoughts and emotions, ca la inceputul blogului, inainte sa devina o cronica de vizionari si lecturi.

As fi vrut sa fac o retrospectiva a anilor, dar pare de prisos. Zic doar ca nu regret venirea in Bratislava – e o experienta interesanta – chinurile lingvistice si birocratice pentru o relocare trebuiesc traite pentru a fi intelese, insa exista si parti bune – spre exemplu o escapada de doua saptamani libere cu R., hoinarind prin trei tari si incercand aproape zilnic un restaurant nou. Ca si toate celelalte evenimente despre care am istorisit in aproape o decada, o consider si pe asta a learning experience.

Un ultim punct – va multumesc voua, cititorilor fideli, care mi-ati fost alaturi de la bun inceput si inca ma cititi si indrumati.

Azi dimineata mi-am dat preavizul pentru apartament si la munca. Am anuntat proprietarii ca plec la final de iunie, pana atunci o sa caut pe cineva sa ma inlocuiasca ca sa nu-i las pe Ros si Max in pom. Ros a decis si ea ca nu mai ramane in SK, s-a saturat de Bratislava si pleaca la final de iulie.

Acum ca am fost refuzat pentru ambele pozitii la Dell.ro (Perot), am tot insistat la TL si coach sa ma recomande TL echipei de mail, tocmai la timp ca au venit primele sondaje independente de la clienti si am 100% pe toate criteriile. Din pacate acea TL si-a luat un weekend lung si ei inca n-au apucat sa vorbeasca cu ea. Am discutat azi cu TL si am ajuns la un acord ca in situatia in care transferul la Mail nu se face, sa plec la final de iunie. Pana atunci, aplicat cu CVul updatat mai peste in RO in speranta ca experienta de aici si diplomele vor conta pentru ceva.

R. revine abia la final de luna pentru un weekend prelungit (24-27), iar BigBro-and-his-important-other vin pentru doua zile peste doua saptamani. It seems like i’ve been here forever, but there’s finally an end in sight, whatever happens, whether or not I get the mail job.

Apparently I look like this. R. e departe, iar eu o sa incep primul weekend singur in mai bine de o luna. Pentru o situatie si mai Shining-esque, Max si Ros inca sunt plecati. Intalnirea cu seful pe Core a mers ok, mai mult informativa decat instructiva, n-am intrat in belele. Eu fiind eu, l-am inclus si pe el in ecuatie si i-am vorbit de echipa de mail, dar a pretins intalniri cu echipa si altele sedinte pentru care ar fi nevoie sa ma intorc in Bratislava lunar, daca ar fi sa ma transfer.

Ieri am cerut un status update de la TL echipei de mail, deocamdata nimic, cel mai devreme iulie. Saptamana viitoare o sa vorbeasca cu sefii ei pentru a cere permisiune de-a elimina procedurile tipice, sa fiu intr-adevar working remote, sa nu ma tarasca in Bratislava niciodata. Concomitent, o sa vorbeasca cu coach/TL meu pentru recenzii/recomandari, sa fie sigura ca merit postul, n-ar mai face concurs pentru el.

De la Dell.ro (dupa putina munca detectivistica am descoperit ca, de fapt, e Perot, de-aia lumea nu stie de el), inca niciun raspuns desi teoretic ieri a expirat perioada de 10 zile lucratoare in care ar fi trebuit sa ma conteze si totusi status e resume acknowledgement. O sa incerc sa sun acolo, poate reusesc sa ajung la HR/TA.

Antrenorul o sa vorbeasca azi din nou cu antrenoarea din Ro, i-a trimis CVul meu acum doua saptamani si totusi niciun raspuns.

And now i’m back to the sad-puppydog-look.

later edit (12.51): am reusit sa vorbesc cu agentul TA de acolo, raspuns negativ. Echipa de Mail  de aici ramane ultima speranta.

Max, polonezul linistit, a semnat contractul si-a platit, se muta saptamana viitoare in camera Theresei. Criza a ajuns la sfarsit. Rosalind e inca in Africa de Sud. Ciudat sa stai singur aproape o luna intreaga intr-un penthouse de 100mp.

Eu si R. ne-am distrat grozav in Bratislava, Brno si Viena. Pentru poze click aici.

Yay.

• antrenorul a discutat cu TL din .ro, aparent e un birou AW in Brasov, acum asteptam sa discute TL cu biroul ei HR sa vada disponibilitatea birourilor/eventualul transfer/salariul samd;

• TL #1, nu al meu, dar cu care ma inteleg foarte bine, a fost 5 ani TL la echipa de mail support si m-a pus in legatura cu actuala TL a departamentului; daca ma transfer la ei, pot munci din Romania, ba chiar oriunde in lume cu acces la internet – fara transfer, doar muncesc din departamentul asta, platesc aici impozit samd, doar muncesc oriunde; TL fusese impresionata de rezultatele mele in training si la apelurile/rapoartele de aici de pana acum, dar momentan nu sunt locuri in echipa – va trebui sa verific periodic disponibilitatea, dar parea dispusa/entuziasmata sa ma ia in echipa ei. Unul din echipa chiar ar trebui sa plece peste o luna, mi-a spus alt antrenor, asa ca tin speranta.

Si cam atat deocamdata, ma grabesc spre casa, ma asteapta R.

Scuzati lipsa coerentei – multe idei si prea putin timp sa elaborez pana termin tura si pot ajunge acasa.

Am ridicat-o pe R. vineri seara de la aeroport, iar de atunci viata a devenit traibila – nu mai blestem deitati nordice inainte sa adorm si cand ma trezesc, nu mai detest Slovacia cu pasiune si chiar pot sta aici. Nici nu exista comparatie. Am tot explorat orasul zilele astea, vizitat catedrale si incercat restaurante. Weekendul de Paste aici e 6-9 si in perioada asta nu se munceste, din fericire. Laolalta cu zilele de concediu (inca neaprobate de toti TL) 18-20, plus ultima sambata (21), chiar vom putea petrece timp impreuna.

De luni ar fi trebuit sa incep munca propriu-zisa… insa abia acum 14min am primit un PC. Telefonul, casca si restul permisiilor pentru aplicatii inca intarzie, maine probabil voi petrece intreaga zi instaland aplicatii si cross-checking bookmarks si dbs.

Munca e… sucky. E mai mult customer care decat tech support, trebuie sa tragi de manuta pas cu pas orice idiot ce are un AW de 2000eur. Dupa cum se vede si din blogul asta si stiu prea bine si persoanele care ma cunosc, eu n-am people skills. Like at all. I barely function on a human level. Cum au zis si toti trainerii/coach/agentii de aici, ma pricep fenomenal de bine la tot ce tine de PC/tehnologii/troubleshooting, dar am de lucrat la abilitatile mele de comunicare.

Sentimentele mele pentru Slovacia sunt arhicunoscute deja, iar asta nu s-a schimbat. Cata vreme sunt singur complet, fara s-o am pe R. cu mine, fara sa pot discuta cu Alex si Silviu, fara sa pot intelege ceva pe-un meniu de restaurant ori la supermarket, locul asta suge. Da, intr-adevar, lucrul asta il poate spune orice persoana care pleaca singura in strainatate… dar suge si mai mult cand ai de-a face cu o limba slavica si esti head-over-heels dupa cineva la 1500km departare.

Asadar tot nu-mi place aici, nu singur. Daca ar ramane R., poate ca as putea tolera orasul asta, dar altfel nu. Iar ea din pacate nu poate ramane aici atata vreme, munca o obliga sa se intoarca la finalul lunii si sa nu mai poata lua mai mult de 5 zile libere in urmatoarele 3 luni. Inca ma gandesc la revenirea in tara desi stiu ca nu pot fi cu ea, macar mai aproape de ea. Da, am fost numit idiot in nenumarate randuri in ultima luna, de la BigBro/parinti/Alex/Mishu la mai toate persoanele cu care am vorbit despre asta. Si stii ce? N-am regrete in legatura cu asta.

Nu vreau sa ma intorc fara plasa de siguranta, chiar daca e una 1/2 la fel de buna ca cea actuala. Momentan incerc ceva cu coach si team leaderul, o sa stiu maine mai multe despre cat e de realizabil. E teoretic posibil ca daca se trag multe sfori in multe locuri, sa pot face slujba asta din Ro. Depinde insa de multe, multe variabile, iar abia maine dupa o conferinta vom stii mai bine. Tin speranta insa. Am fost atat de fericit in ultimele zile ca trag cu dintii de speranta asta.

Tomas a fost primul si cel mai drag, cel tehnic care ne-a luat prin tot ce tine de hard si soft la produsele lor, de la cum functioneaza raid 0 + 1 la cum resetam parola la Win7 cu un cd bootabil. El era mereu amuzat ca de faptul ca intreba ceva iar raspunsul meu era la doua clase peste ce intrebase - ce e un mac? eh, zilele bune cu spoofing!. El n-a avut niciodata probleme cu faptul ca eram pe Chrome si Lync.

Jan, al doilea, a fost inlocuitorul lui Tomas cat acesta a fost bolnav. Maniac de control: nu putea lasa tastatura sa stea pe birou daca nu era paralela cu unitatea, perpendicular pe mouse; nu putea lasa pe cineva sa ia pauza daca nu cerea permisiune; nu lasa aplicatii deschise pe fundal… asa ca l-am facut sa-si traga parul din cap cu ambele maini. Ce puteti sa-mi spuneti de placi video? Si incepeam un monolog de la agp la pci-e, de la d-sub la dvi, hdmi si display port, de sli si crossfire la optimus si switchable graphics. Si tot asa si tot asa. Pana i-au iesit peri albi si la sfarsitul zilei il implora pe Thomas sa vina a doua zi.

Tony a fost tipul suav – softskills si comunicare, un fizic si sarm de Clooney. Evident l-am detestat cu pasiune. Tipul era arogant si laudaros, nu fara motivatie, si putea vinde gogosi brutarului – inimaginabil de manipulator si imoral cand e nevoie. Am avut probleme constant cu el deoarece sunt un al fan al tehnicului si nu comunicarii, iar el tot ne recomanda sa mintim.

Stefan e ultimul antrenor, cel de vanzari, cu el avem ziua de azi si cea de maine – ultimele programe specifice Dell. Dupa doar jumatate de zi, deja era stresat la culme ca mereu o luam inainte si dadeam rezolvarea inainte s-apuce sa puna intrebarea… pentru asta tocmai a aruncat cu un marker in mine, din nou.

R. aterizeaza in Viena vineri seara, iar eu si Mishu o vom astepta la poarta de sosire. So, yay, finally! O vizita epica de trei saptamani – doua de munca in delegatie si una concediu – in asta din fericire vom fi impreuna, am vorbit cu TL si voi putea lua cateva zile de concediu in avans.

Sambata am pierdut vremea la NotebookExpo:

• TrackMania2 3D pe-un Alienware de 2000€;

• Mass Effect 3 3D si Diablo 3 (Beta) pe-un Alienware de 3000€;

• cea mai recenta porcarie 3D de-a lui Jennifer Aniston pe-un Epson de 2000€;

• Halo Anniversary, Gears of War 3 si Fable 3 pe-un X360 Slim cu Kinect;

• frunzaritul cu Asus ZenBook, Acer S3, Galaxy TAB si HTC Explorer.

Duminica am pierdut-o revazand S2 din Friends cat si fragmente din Stranger in a Strange Land si The Quiet War.

Incerc sa completez formularele (de unde si titlul) pentru asigurarea medicala, iarasi in slovaca, ca toate documentele de aici, iar cei de la HR au zis ca li se rupe… desi au facut-o pt Mishu anul trecut. Un coleg slovac se chinuie sa-mi traduca, dar nu intelege nici el prea bine formularele. Ca orice altceva aici, o adevarata piesa Marx.

In timp ce SlimShady se lamenta de una sau alta, a aparut alta parte interesata – un italian (~30) care s-a dovedit a fi destul de placut – tacut, linistit, rezervat, ocd privind curatenia. Pe el chiar l-am placut ambii, spre deosebire de englez la care ambii am facut face-palm. Italianului i-a placut apartamentul, dar nu era 100% sigur. Surprinzator ca, precum romanii, si straini sunt idioti: vad pretul la anunt, le confirm pretul la telefon inainte de vizionare, dar cand vin la apartament sunt stupefiati.

Momentan am mai primit mailuri de la un (alt) olandez si o slovaca, dar nicio vizionare stabilita inca, iar cu Vincent incercam sa sincronizam calendarele pentru un interviu pe Skype.

Partea buna a venit: R. isi face aparitia aici incepand cu 1 aprilie pentru trei saptamani. OLE™.

S-au mai calmat lucrurile, m-am obisnuit cu apartamentul, e fenomenal de placut sa locuiesti in el, iar Ros e o colega de apartment nesperat de acceptabila. Aseara dupa dus si cina, patru ore pe canapeaua de piele citind noul Stephen King (11/22/63) pe Grace (Kindle Keyboard). You can’t beat that. Bine, Sports Night si caju trase in ciocolata au fost pe aproape.

Revenind, 11/22/63: extraordinar de mainstream pt un alternate history, 95% din carte fiind despre trairea a multiple vieti in perioada 1958-1963, abia la final apucand sa vedem daca exista vreo consecinta la actiuni. Viata caracteristica I Love Lucy/Leave It To Beaver si optimismul Americii in presedintia JFK, toate se desfasoara fenomenal de lent, facandu-te sa savurezi experienta traiului in acea perioada, evocand in mod constant nostalgii pentru trecut. Bonus pentru fanii IT: eroul traverseaza prin Derry si discuta cu Bev si Ritchie despre raul suprem, dupa ce initial remarca atmosfera sumbra din oras. Nu e chiar The Stand, dar ramane o lectura foarte placuta, desigur recomandata.

A sunat aseara sa ne anunte ca nu se mai muta, plateste chiria pt doua luni cat e preavizul de renuntare si nu mai are nicio treaba cu noi. Iar eu si Ros ori gasim chirias pentru ultimul dormitor, ori ne mutam si noi la sfarsitul preavizului (14 mai, cred). Ori anuntam plecarea – situatie in care as pierde irevocabil cei 140eur comisionul agentiei imobiliare, ori anuntam ca noi continuam – situatie in care daca nu gasim un tert, eu si Ros am avea de platit 500eur chiria fiecare. Ce face situatia si mai grea e ca Theresa avea dormitorul mare, cu balcon si locul de parcare – 370 fata de 315 eu si Ros.

Pe langa asta, no internets. Retelele Wi-Fi din bloc sunt securizate bine – n-au mers sparte, iar internet de la provider e greu pentru ca: security deposit la modem 80e, router 22e, activare 5e, internet 50mbps 29e, cat si faptul ca Ros nu prea are bani (fostul proprietar nu vrea sa-i inapoieze security deposit la apartamentul vechi) si noi nu stim unde o sa fim in doua luni.

In cele trei saptamani si ceva de cand sunt aici, din 42 de variable, toate au fost pe minus. De la Mishu la Alex si Emanuel la Cristi si Florin la Theresa si Rosalind, nimic n-a avut nicio farama de noroc sau speranta, mereu din prost in si mai prost in si mai prost.

Toata treaba cu plecatul in afara pentru experiente noi a ajuns la un nivel ireal de stupid. M-am enervat atat de tare in ultima luna incat aseara nici nu mai puteam vorbi, stateam cu berea in mana uitandu-ma la Community si radeam isteric de aceasta farsa marx-iana ce se dovedeste a fi aceasta “noua sansa la viata”.

Inchei cu pozele la apartament, cel in care nu stiu daca o sa mai fiu in doua luni, cat si prima veste buna din ultima luna: Diablo 3 apare pe 15 mai. OLE™

later edit (11.03 14:00): well, that’s gone to hell in a handbasket. Se pare ca planul asta nu e bun dintr-o pluralitate de motive, iar ~ cinci luni situatia nu se va schimba, asadar voi semna maine contractul de la penthouse cu fetele pentru o perioada de sase luni. Sase luni pentru ca Theresa va fugi in Normandia si Rosalind in Polonia in august, iar eu alta optiune de cazare n-am, cel putin una la care sa nu dau marea parte a salariului. Speranta e ca in sase luni voi putea fi impreuna cu R., at long last.