Tag Archives: alias

26/06/2008
13:02
by: Cristi

Dailies #10

Unde ramasesem? Ah, da, sesiunea, ocazia cu care am devorat filme/seriale intr-un ritm chiar mai vivace decat de obicei. De data asta am ‘savurat’ placerile vinovate… care de fapt nu produceau nicio placere – dupa ce-am promis sa renunt la Alias, am vazut mirobolantul Angel asadar si pe adorabila Amy Acker. Dupa moartea tragica lui Fred si venirea pe acel plan terestru a Illyriei, ramasesem, evident, cu o mica pasiune pentru Amy asa ca am urmat-o in sezonul cinci din Alias unde era un ‘Big Bad’. Asadar, pana la urma, am vazut si sezonul cinci al seriei, am dus seria la finalul ei bine-venit. Cu adevarat bine venit. Pe cat de bune au fost primele doua sezoane si pe cat de proaste au fost urmatoarele doua, sezonul final a fost extrem de bland – fara sare, piper, pic de actiune, drama sau suspans. Niciun twist nu mai producea efectul scontat, nimic nu mai parea ‘nou’, totul deja fusese elaborat in primele sezoane. O mare dezamagire, iar scenele lui Amy au fost rare ca sa salveze ceva. Good riddance.

Apoi, continuand in modul meu tipic masochist, am vazut sezoanele 6 si 7 (ultimele doua) din Buffy. Atat de mare mi-era ambitia de-a evita invatarea pentru examene. Prima mea recenzie la el fusese concisa si corecta – prost, prost, prost. Actori lipsiti de talent, personaje oribile, actiune, de cele mai multe ori, cretina, plotting lamentabil si povesti stupide. Un dezastru… pe care continuam sa-l vad ca sunt dependent de suferinta. In sezoanele 6 si 7 povestile devin din ce in ce mai imbecile (iar ‘Big Bad’-ul din aceste sezoane e pur si simplu deplorabil, si-a batut Joss joc de serial…mai mult chiar decat de obicei), personajele din ce in ce mai unidimensionale (right, stiu, unidimensional exista numai in teorii ale fizicii si in realitate vorbim de bidimensional, dar asa suna mai bine) si mai, hai sa recunoastem, stupide. O pierdere imensa de timp intreaga serie, un crap-fest la fel de penibil ca si After Dark Horror Fest-ul la care m-am supus zilele trecute). Corect, era ceva ce insa ma tinea distrat, oricat de minor ar fi: in sezoanele 1-3 erau Angel si Cordelia Chase, iar (dupa ce astia doi au plecat in propriul lor spinoff) in sezoanele 4-7 Spike (care a plecat si el in spinoff dupa sezonul 7, cel final al seriei). Aceste trei personaje imi provocau intr-un episod mai mult amuzant decat toate celelalte personaje intr-un intreg sezon. Good riddance.

Apoi au aparut, intr-un final, si dvdurile de la sezonul 1 din Burn Notice si Mad Men, plus sezonul 6 (ultimul al seriei) din The Dead Zone, sezoanele 3-5 din Twilight Zone-ul original (acum abia astept luna octombrie cand apare, in sfarsit, si Night Gallery pe dvd) si sezoanele 3-6 din Northern Exposure (acestea inca se afla la Alex). Numai NE n-am apucat sa (re)vad in rest am savurat deja toate bunatatile mentionate. Deocamdata nu mai am in ce sa-mi infig dintii asa ca o sa continui cu retrospectiva horror dupa care va urma o perioada cu (always awesome) Alain Delon si Catherine Deneuve, in speranta ca voi pleca cu programul Erasmus in septembrie 2009.

Posted in posted Tagged , , , , ,

08/05/2008
16:01
by: Cristi

Alias

L-am evitat cat am putut (nu parea promitator), dar prin februarie anul trecut am avut un pic prea mult timp liber (stiti doar cum e cand esti clasa a XII a) asa ca m-am apucat sa-l vizionez. Pentru inceput am vizionat primele doua sezoane dupa care am concluzionat ca e un spy-fi extrem de improbabil, dar distractiv si uneori chiar bine scris, desi twisturile ma scoteau din sarite (deci era… Mission Impossible pe steroizi). La sfarsitul primului sezon se reinventase, iar la sfarsitul celui de-al doilea sezon isi daduse intreaga lume peste cap (Sydney rapita si sechestrata timp de doi ani, perioada la sfarsitul careia toti presupusesera ca era decedata asa ca, cu greu, incepusera sa-si refaca viata). Apoi intr-un maraton record (am inceput dimineata si nu m-am culcat pana n-am terminat, deci ~07am-12pm) am vazut sezonul trei.

Numeroase conspiratii, tradari, minciuni si chiar doppelgangeri? Dragut pana intr-un punct, desi lenea scenaristiilor incepea sa fie deranjant de evidenta – inteleg ca nu poti crea un univers cu o viziune strict dihotomica, dar ca jumatate din distributie sa-si schimbe aliantele in fiecare episod nenorocit? Surse de informatii care permanent joaca pe degete pe toti ceilalti, dar sunt pastrate in joc. Gesturi imbecile ale personajelor principale motivate de lenea scenaristiilor de a schimba tipii rai. Rezonabil pana intr-un punct. Cu ceva tragere de inima m-am apucat de sezonul patru. Iarasi reinventarea seriei – desfiintarea unor organizatii, construirea altora, refacerea unor echipe, suna promitator, chiar daca personajele imbecile pur si simplu inchid ochii la tot ce s-a intamplat in anii precedenti. Am renuntat dupa doar opt episoade, nu mai puteam rezista, scenaristii se bagau permanent in colturi, ducand povestea intr-un loc si apoi vazand ca nu are absolut, absolut, absolut niciun sens, pur si simplu uitau de asta si treceau mai departe in episodul urmator ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat (printre altele cel mai evident al sfarsitul sezonului trei, cand Syd gaseste actele ce dovedeau ca Jack… ei bine, stiti voi, si daca nu, mai bine nu zic). Am zis adio si credeam ca asa va fi.

Insa zilele astea am realizat ca eu chiar nu mai am ce sa vad (e trist cand in mijlocul unor retrospective, in timp ce citesti despre istoria unui genre, criticile, eseuri despre evolutie si vezi liste pe care sunt notate filme cu adevarat obscure, aproape imposibil de gasit pe care tu insa le-ai vazut de cateva ori deja si le ai in colectie (s-a intamplat la maratoanele noir, wushu, western, si, cel mai recent, la cel horror)), asa ca am luat restul sezonului patru din Alias si m-am pus de vizionat. Ceea ce a urmat a fost o serie de storyline-uri ilogice, irationale si de-a dreptul imbecile – Nadia, Elena, Irina, zombi, Vaughn. Abia dupa ce-am terminat sezonul 4 (care duce la sfarsit intreaga mitologie cu Rambaldi prin unirea artefactelor si crearea unei lumi 28 Days Later…) si-am vazut cum vor sa reinventeze iarasi seria (in ultimele zece secunde ale season finale il vedem pe Vaughn marturisind lui Syd ca el nu este de fapt cine pretinde sa fie… dupa care sunt atacati) am realizat ca, de fapt, seria, asa cum se vroia initial, s-a sfarsit dupa sezonul doi, iar din sezonul trei pana in prezent pusese deoparte barierele si se transformase intr-un fantasy soap extrem de bine facut. Astea fiind spuse, concluzionez ca e amuzant, distractiv si placut de vazut, atata vreme cat nu aplici vreun pic de logica la el… deci vazandu-l cu aceleasi asteptari ca la Blood Feast sau Versus – simpla dorinta de a fi distrat.

Posted in posted Tagged ,