Tag Archives: bookporn

30/07/2009
06:19
by: Cristi

Dailies #31

– Mommy?

– Oh, my! Oh, my! Oh, my!

– For whom it may concern – lista totala a cartilor editurii Wordsworth (inclusiv lansarile din august ’09). Aici e lista partiala a cartilor de la Penguin Classics. 95% din carti fiind pe Okian, noua mea odisee. Enjoy.

– FYI: Acer au ruinat bios-ul la mai toate notebook-urile, parola de sistem (setata fie in bios, fie in windows) devine nefunctionala dupa cateva restarturi, iar singurul remediu e joaca cu o surubelnita in spate si scos CMOS-ul pentru un reset de bios (bateria e sub casuta din dreapta, jos). Enjoy.

– On the Road, The Lost World & Other Stories, The Man in the High Castle, The Mysteries of Udolpho, The Moonstone, The Woman in White (ST:110). Trebuie sa iubesti cadourile timpurii (cu gandul ca n-o sa mai fiu aici atunci, banii mi-au fost dati cu o zi inainte de a lua decizia de mai jos… ha ha).

– Fantasticii Sonic Youth au scos un nou album si, dupa dezamagirea care a fost Rather Ripped, au revenit la radacini cu ceva bun – The Eternal.  My darling cruises the streets for pleasure/ Skyscrapers in the dead love dawn/ Throbbing blood mind selfless creature/ Forever yours and then she’s gone/ Radios play nothing when she’s far away/ Tv Antenna nothing gone to waste/ Radio transmitting nowhere it falls away/ She’s far away.

– Finalizand firul de informatii cu țârâita despre plecarea Erasmus de anul asta, am tras o linie in nisip si-am re-evaluat totul… si-astfel am ajuns la concluzia ca plecarea nu ar mai fi o decizie inteligenta, doar renuntarea ar fi. Buh-bye, Madrid, rendez-vous-ul nostru e amanat pentru ceva vreme, vizita mea urmand a fi una pur turistica. Macar asa am ocazia sa ma ocup de cele opt restante. Memento: nu mai scoate din sarite toti idiotii infumurati din facultatea asta nenorocita.

– Continuand colectia SK – ‘salem’s Lot a fost extrem de distractiv, mult mai misto decat ma asteptam, dar tarziu am realizat ca, de fapt, King vroia o versiune moderna de Dracula si astfel paleste considerabil la o comparare (Dracula mi s-a parut fantastic, dar din cauza descrierilor geniale din jurnal nimeni n-a reusit sa-l ecranizeze ca lumea). Foarte multe povesti captivante (ceea ce admirasem si la Samaritan a lui Price, dar lipsea in Cell unde accentul era pe actiune), personaje inteligente, plotting bun (m-am indragostit de capitolul ala supra-realist cu secretele orasului), final previzibil, dar o lectura placuta per total. De curiozitate insa, am revazut mini-seria din 1979 (scenariu plictisitor, distributie mediocra, iar Kurt Barlow transmutat in Nosferatu al lui Murnau… jenant, am ras cu lacrimi) si am aruncat si ochii pe “adaptarea moderna” din 2004 (distributie excelenta, poveste idioata cu mult, mult, mult prea multe schimbari idioate fata de carte, personaje caricaturizate, final prost), dar am fost dezamagit cumplit de ambele. Acum m-am apucat de ceea ce iubisem (cinematic, in mod gresit insa) – IT. Am citit putin peste 300 din cele 1116 ale cartii, dar comparatiile sunt de prisos, miniseria e o mizerie pe langa minunatia literara (chiar daca Tim Curry e absolut genial si m-a tinut treaz multe nopti).

Posted in posted Tagged , , , , , ,

07/07/2009
19:37
by: Cristi

Dailies #28

– Must… resist… urge… to… order.

– Cand esti intrebat cam des: deci.. e vreo persoana speciala in viata ta? realizezi ca trebuie sa spui adevarul, dar nu intr-un mod deosebit de sardonic. In ultima vreme am inceput sa raspund mereu: Da, desigur, chiar doua: Aaron Sorkin si Rod Serling. Iar cei din jur se uita la tine de parca tocmai ti-ai fi jurat loialitate lui Himmler. Good times.

– Pentru ca am facut o pasiune din a ma uita la horror B, recent chiar orice horror, acum nu mai sunt constant dezamagit, ba chiar am si parte de niste surprize placute: Frontières, Ils, L’intérieur, Martyrs, Splinter si Vikaren. Alaturi de deja arhicunoscutele Låt den rätte komma in, Orfanato si REC, se pare ca genre-ul nu e complet mort. Miercuri vad, in sfarsit, Drag Me to Hell la cinema Tomis, cu Mishu. Wee!

–Wee! Au ajuns cartile (arata superb, toate): The Complete Novels of Jane Austen, The Big Sleep and Other Novels (Farewell, My Lovely; The Long Goodbye), Killer in the Rain (The Short Stories of Raymond Chandler), Dracula, Hell’s Angels, Snow Crash, The Diamond Age (noi, ST:177), multam, Okian. Saptamana viitoare ajung si The Cell, The Duma Key, IT, The Stand, Salem’s Lot, The Bachman Books, The Skeleton Crew (uzate, ST: 183), multam, Robert. Se prevede o vara de neuitat.

– Stii ca faci o facultate de stat in Ro daca: ai practica in curriculum, dar n-ai primit nicio informatie despre cand/cum; niciun profesor si nicio secretara nu stie nimic, iar la biroul prodecanei, care se ocupa de practica, nu e nimeni de ceva vreme; iti spune un profesor ca din lista de 20 subiecte, alegi trei si produci referate si le aduci in doua saptamani… fara sa ti se spuna numarul de pagini minim/maxim, formatul analizei, preferintele la bibliografii si note de subsol sau alte chestii de genul, ca doar nu-i pasa cuiva… decat persoanei care le corecteaza si te depuncteaza pentru ca nu ai facut cum trebuia.

LATER EDIT: OMG, WTF, RAIMI FTW!!!!1 – da, vizionarea lui Drag Me to Hell la cinema a fost un eveniment mirobolant. Filmul e horror old school, bazat intens pe suspans si teama, nu socuri ieftine, iar gore-ul e redus la un minim incredibil (stii ca e Raimi, dar e departe de Evil Dead). Povestea excelenta, distributia geniala (Alison Lohman a fost de nota zece) si coloana sonora bantuitoare au facut din film ceva uimitor, extrem de rar in horror-ul de azi. Am stabilit cu Mishu, miercurea viitoare mergem din nou (chiar daca el incepuse sa planga la sfarsit)!

Posted in posted Tagged , , ,

12/05/2009
10:22
by: Cristi

Dailies #24

– Faceam misto de cineva acum ~sase ani ca se uita la Law & Order, mi se parea ridicol, in special vazand cate bunatati sunt pe lume. Dar le-am terminat, in mare parte, serialele in mod complet si nu doar o data. Asadar am ajuns la punctul asta tragic. Am admirat magia lui Rod Serling, am devorat Monty Python si Hugh Laurie, am crescut alaturi de X-Files si Northern Exposure, am savurat The Wire si Six Feet Under, am vazut toate serialele (bune) aparute vreodata intr-un top decent si toate serialele (bune) de pe tvt. Am ajuns la punctul de jos, cand am vazut tot si ce mi-a ramas este… Law & Order. Nu mizeria originala, desigur, nu sunt chiar atat de patetic, ci SVU aka sex-crimes-unit, un procedural cu doua clase sub decent, dar cu o distributie fantastica – Christopher Meloni, Mariska Hargitay, Richard Belzer (Munch ftw!!!1 nu mi-a venit a crede cand am vazut ca personajul lui s-a transferat din Homicide: Life on the Street aici) si Dann Florek. Povesti proaste, rezultate extrem de previzibile, proceduri la fel de distractive precum fierberea unui ou, dar e o placere sa vezi distributia jucand. Momentan sunt la S3E20, rezist eroic.

– Si cu un singur telefon totul a revenit la normal – Raluca a decis ca nu poate amana doua sesiuni si o licenta (in paralel cu dreptul face si stiinte politice, care e de doar trei ani), asadar a renuntat la proiectul Erasmus, iar eu voi fi singurul care pleaca, acum cu speranta ca voi gasi o cazare decenta de unul singur, tragic insa considerand ca spre deosebire de sistemul francez, in Spania nu se compenseaza cazarea la studenti.

– Rendezvous with Rama, Eon, Camouflage si The Forever War. Plus Elektra V2, Essential Silver Surfer V2, Hellblazer (Reasons to be Cheerful) si 100 Bullets (A Foregone Tomorrow si Hang Up on the Hang Low). Omg, habar nu aveam ca poti face atatea cand te lasi de alcool cateva luni. Btw, Wanda Sykes a fost absolut fantastica. Veninul catre Rush, Sarah si Sean a fost bine-meritat, indelung asteptat, intocmai cat as fi spus eu.

– Dupa cum am declarat aici, asa s-a si facut: povesti din ce in ce mai tembele (Foreman si 13, moartea lui Kutner, halucinatiile, vina constanta, tentativa de omucidere), personaje comportandu-se ridicol si cazuri slabe. Renunt. Schimbarea excelenta din S4 a degenerat foarte prost. House, ai fost unul din serialele mele preferate, te-am disecat la nesfarsit ani la rand, ai fost ce m-a apropiat de hateful shrew, ai fost primul serial mentionat de mine, chiar primul post din istorie, atunci cand am creat TVBlog alaturi de Mihai. Hugh, iti voi duce lipsa. Adieu, mon amour.

– Dupa doua sezoane absolut mirifice, idiotii de la NBC au anulat Life, cel mai perspicace si distractiv procedural din ultimii cinci ani. Asta ca sa-l puna in prime-time pe Jay Leno. Kill me, kill me now, this is not the world i want to live in. Adieu, mon amour.

– Astfel s-a sfarsit si Scrubs, sitcomul meu preferat, cu un final literal de vis. Chiar nu exista destule cuvinte pentru asta, pentru ultimii cinci ani (8 sezoane), asa ca nici nu o sa incerc. Adieu, mon amour.

– Happy anniversary, baby. I’m still your number one fan.

Posted in posted Tagged , , , , ,

30/04/2009
13:18
by: Cristi

Dailies #23

– Pana si IMDb angajeaza idioti. Serial anulat acum mai bine de un an si ei scriu ca el ia pauza de la filmari acum.

– Viata ca un mizantrop…venind vorba de asta, vine vara si deja am inceput sa-mi organizez urmatoare retrospectiva: 1 si 2. Oh, joy.

– 1984, Brave New World, Ender’s Game, Atlas Shrugged si The Fountainhead, pentru un subtotal de 50$, plus niste comic books – Watchmen si V For Vendetta, pentru un total de 90$. Ah, viata-i dulce cand iti poti permite chestii (da, astia fusesera banii planuiti pentru concertul fratilor Young). Multam, Alex.

– I-am dat mai o sansa lui Chuck, in mare parte din cauza distributiei geniale. Ma stresase un pic pilotul si nu credeam ca va fi preluat pentru un sezon, asa ca l-am dat deoparte. Plus faptul ca avea prea multe asemanari cu Reaper, care si el ma enerva. Am trecut cum am trecut de primul sezon, dar am renuntat definitiv la S2E03. Ok, inteleg, trebuie drama si conflict, trebuie ceva idiot, am rezistat la multele actiuni cretine ale personajelor si multele caricaturizari, dar in fiecare episod nenorocit sa va bateti joc de fani? Will-they-or-wont-they merge folosit, dar nu in exces. Tehnica asta mizerabila a distrus Friends, Moonlighting, Farscape si Ed. Sa apropii pe Chuck si Sarah in fiecare episod, numai ca la sfarsitul episodului sa-i desparti din nou, asta e un act cumplit de imbecilitate cronica. Josh Schwartz, ma asteptam la mai mult de la tine, asta e singura metoda de-a produce tensiune pe care-a gasit-o o intreaga camera de scenaristi?

– Runda doi de seriale cu distributie excelenta, dar scenaristi oligofreni: Profiler. Mi-l aminteam ca fiind tare asemanator cu iubitul meu Millennium, doar ca mai slab, iar cum imi era dor de cel din urma, desi il revazusem recent, am zis sa-i mai dau o sansa primei variante de Criminal Minds. Asa, deci: o distributie fantastica – Ally Walker, Robert Davi, Julian McMahon, Roma Maffia si Erica Gimpel, cinematografie excelenta si cazuri relativ decente. Cum, am uitat ceva? Da, scenaristii retardati care in doar o mana de episoade au reusit sa-si distruga personajele, sa-si bata joc de toti implicati in serial, sa caricaturizeze atat pe cei rai (Jack Of All Trades fiind cea mai mare mizerie produsa vreodata la TV, un “personaj” care insumeaza alte 20 de personaje), cat si pe cei buni (au urinat de-a dreptul pe primele doua sezoane, in al treilea Sam avea superputeri si avea moodswings la fiecare 10 minute, iar in al patrulea au eliminat-o cu totul, aducand alt “profiler”). Serialul incepuse bine, dar declinul a inceput inainte de jumatatea primului sezon si s-a dus naibii cu totul dupa moartea lui Nick Coop, pe care, apropo, il placeam cel mai mult dintre toti. Cat de greu e sa angajezi niste scenaristi cu functii cognitive superioare?

– Da, nervi, foarte multi nervi, destui cat sa nu respect dorinta de paragrafe aranjate dupa marime. Astea si faptul ca in doua saptamani incep sesiunea (9 examene) si am doar trei carti, celalalte 5 fiind pe lista de gasit, xeroxat, memorat. Eh, macar am terminat de tras Preacher, am cum sa-mi petrec 1 mai.

Posted in posted Tagged , , ,