Looking for something?
Extemporaneous
23. Brutally honest. Misanthrope, nihilist, hedonist. Lover of noir, giallo and wushu. Mad about Gilmore Girls, West Wing & The Wire, plus Sergio Leone, Quentin Tarantino & Groucho Marx. Living on AC/DC, Dream Theater, Sonic Youth, Helloween and Metallica.-
Recent Antics
Recent Rants
Blogs
The Long Haul
- May 2012 (7)
- April 2012 (6)
- March 2012 (11)
- February 2012 (5)
- January 2012 (2)
- December 2011 (2)
- November 2011 (3)
- October 2011 (7)
- September 2011 (9)
- August 2011 (20)
- July 2011 (17)
- June 2011 (12)
- May 2011 (3)
- April 2011 (11)
- March 2011 (11)
- February 2011 (5)
- January 2011 (5)
- December 2010 (12)
- November 2010 (4)
- October 2010 (7)
- September 2010 (14)
- August 2010 (15)
- July 2010 (14)
- June 2010 (18)
- May 2010 (20)
- April 2010 (8)
- March 2010 (18)
- February 2010 (26)
- January 2010 (8)
- December 2009 (3)
- November 2009 (4)
- October 2009 (2)
- September 2009 (5)
- August 2009 (17)
- July 2009 (11)
- June 2009 (31)
- May 2009 (6)
- April 2009 (4)
- March 2009 (22)
- February 2009 (6)
- January 2009 (8)
- December 2008 (11)
- November 2008 (17)
- October 2008 (6)
- September 2008 (7)
- August 2008 (7)
- July 2008 (2)
- June 2008 (7)
- May 2008 (5)
- April 2008 (4)
- March 2008 (14)
- February 2008 (15)
- January 2008 (25)
- December 2007 (19)
- July 2007 (1)
- March 2007 (5)
- February 2007 (2)
- January 2007 (5)
- December 2006 (1)
- November 2006 (3)
- October 2006 (12)
- September 2006 (13)
- August 2006 (15)
- July 2006 (8)
- June 2006 (14)
- May 2006 (12)
- April 2006 (12)
- March 2006 (5)
- February 2006 (18)
- January 2006 (7)
- December 2005 (10)
- November 2005 (4)
Tag cloud
house angel veronica mars life bratislava coal-mining personal northern exposure no social life paris teaching mr creakle gaming csi bones ER psych x-files bsg sorkin hilarious ATM tv rants best of numb3rs made-my-day sci-fi stephen king frasier 24 army west wing lost buffy politica outstanding gilmore girls joss whedon movies horror vienna Studio 60 the wire sibiu scrubs
Tag Archives: bsg
Best of 2009
Ca o continuare a segmentului din 2007 si din 2008, dar si a segmentului minor din 2009, desi anul acesta m-am ocupat mai mult de carti decat de orice altceva, tot a fost indeajuns timp si pentru cele mai bune momente pe care televiziunea le-a avut de oferit:
– BSG (S4), ER (S15), Life (S2) - trei bijuterii pe care le iubesc, dar care insa s-au stins anul asta. S-au stins in plina glorie, cat inca erau marete, iar pentru asta nu putem reprosa absolut nimic, putem doar multumi pentru anii de distractie.
– Castle (S1), Leverage (S1), Lie To Me (S1) – trei seriale cat se poate de diferite, dar cu atat de multe in comun – procedurale atipice ce se bucura de: distributii grozave, povesti proaspete si personaje distractive. Mai greu in ziua de azi. Desi fiecare are magia sa proprie, le iubesc pe toate in mod egal. Castle mai egal decat toti ceilalti, ca Nathan Fillion e totusi un demi-zeu.
– Eureka (S3), Dexter (S4), Psych (S3-S4) – desi au cativa ani la activ de cand m-au incantat pentru prima oara, incat pot sa uimeasca. Toate aduc elemente care sa le intinereasca, concepte noi si schimbari bine-meritate in personaje, iar pe langa minunata treaba pe care o fac dezvoltand personajele (mai putin in Dexter unde sezonul asta si-au batut joc de mai toate personajele cu exceptia celor doi ucigasi), scenaristii produc si povesti mirobolante care ne tin lipiti de ecran.
– Better Off Ted (S1-2) – singurul sitcom nou de anul asta… pardon, singurul sitcom bun. Cu o distributie omogena (Jay Harrington, Portia de Rossi, Andrea Anders, Jonathan Slavin), personaje demente si-un workplace Grimm-esque, acest sitcom isi arata fantasticul potential la care se poate ridica cat de curand.
– Mad Men (S3) – pentru ca se mentine constant ca un mirific amalgam de comedie, drama si istorie. Iar pentru un serial in care nu se intampla nimic, sezonul asta s-au intamplat multe.
– Sons of Anarchy (S1-2) – e o drama despre un club de motociclisti… cu fundatia personajelor in Hamlet si Macbeth, dar si Anarchism al lui Emma Goldman. Sezonul doi, cu o tema mai ampla si mult mai grea de digerat decat in primul sezon, nu face decat sa solidifice pozitia lui SoA in istoria televiziunii. De vazut!
– Swingtown (S1) - distributia geniala, povesti interesante despre trei cupluri implicate in swinging anilor ’70, personaje adorabil de complexe, o directie buna si o muzica fantastica (Bob Dylan, David Bowie, Deep Purple, Kiss, Paul Simon, Rolling Stones, Smokie, Three Dog Night samd) fac din aceasta serie un must-have.
Cat despre toate celelalte seriale… ei, bine, daca nu ti-ai auzit numele inseamna ca ai fost mai prost sau la fel de mediocru ca si anul trecut.
Dailies #20
– AMR 5. Wee!
– Adieu, mon amour. Oh, Ferguson, at least i still have you!
– Desigur, nici nu putea sa dureze prea mult: episoade nesperat de slabe in toata grila: House, NCIS, Burn Notice, ER. C’mon, guys, the season is almost done!
– Cand credeam ca, dupa scoaterea teoriei evolutiei din curiculum si lasarea indoctrinarii religioase timp de 12 ani, educatia in Romania nu are cum sa devina mai tembela. Se pare ca se poate… iar dupa asta, asta si asta… Garçon, une pétition pour supprimer ma citoyenneté, s’il vous plaît!
– BSG inca se tine foarte bine, dar Dollhouse scartaie. Pot sa suport episoadele singulare, lipsa mitologiei si dialogurile atipice Joss Whedon, dar prestatia lui Eliza dezamageste profund. N-are talentul de a juca un personaj diferit in fiecare episod, dupa cum bine am vazut si-n Buffy/Angel/Tru Calling. Joss, la ce naiba ti-era gandul? Stii doar ca nu e Scott Bakula.
– S-a sfarsit si acest sezon minunat din Psych, s-a sfarsit pe cea mai ridicata nota de pana acum, o nota care a combinat cea mai complicata poveste de pana acum, cele mai tensionate momente, schimbari majore in viata persoana a lui Shawn, cat si revenirea adorabilelor Cybill Shepherd si Rachael Leigh Cook. Acum stam pe bara cinci luni pana la inceperea sezonului patru. Gusteeeer!
Time
Pentru ca trackerele romanesti nu sunt in stare de nimic…
later-edit (09:09): demential. in primul rand un moment de liniste pentru sfarsitul personajului meu preferat din serial. apoi… ahaha. si Ellen si Starbuck si toti ceilalti de pe planeta. Pythia, tembelo, invata naibii sa numeri.
2008 in televiziune
Ultima oara cand a venit Alex in oras, ca de obicei, m-am intalnit cu el la beri in eternul-perfect Phoenix. Cum el nu prea are timp liber ca mine, si inca incearca sa recupereze de la 2007 in televiziune, m-a intrebat ce s-a mai intamplat in noul sezon, daca sunt seriale care nu mai merita vazute si daca e vreun serial care merita osteneala. Am ramas pe ganduri, cat timp el s-a dus sa mai ia un rand. Greva a brutalizat anul asta, tinand patru luni si determinand pauze extrem de lungi pentru unele seriale, anularea altora si concedierea multor showrunneri. Am inceput sa-mi iau favoritele unul cate unul: (more…)
2007 in televiziune

2007 a fost un an dificil pentru televiziune. Pe de-o parte, multe seriale au ajuns la, ceea ce putem presupune a fi, datorita calitatii remarcabile, apogeul lor: House (absolut fermecator acel sfarsit de sezon trei si incep de sezon patru, a fost o schimbare bine meritata si foarte rasplatitoare), Lost (dupa un dezamagitor sezon doi si acele sase episoade din toamna care n-au impresionat, al doilea val de episoade din sezonul trei au readus Lost pe acel piedestal pe care-l situasem la sfarsitul primului sezon), BSG (chiar daca sfarsitul sezonului trei m-a lasat c-un gust amar in gura, in situatia in care singurul personaj pe care nu-l uram era Tigh, drumul pana aici a fost unul extrem de palpitant), Weeds (venirea lui Matthew Modine in oras a dat nastere unor arcuri de poveste excelente, pacat ca, incet, incet, s-a dus comedia din serial si acum a ajuns o drama cu scapari periodice de ironii) si How I Met Your Mother (ce naiba mai e de zis? a doua parte a sezonului doi si prima parte a sezonului trei au format ceea ce as putea sa numesc cele mai amuzante 24 de episoade de la sfarsitul sezonului 6 din Friends). Tot in cadrul aspectelor pozitive intra si aditiile fermecatoare la lista de TV de calitate: Pushing Daisies (cel mai original si incitant serial de la Dead Like Me si Wonderfalls incoace… in mod miraculos, acestea sunt tot ale lui Fuller; un fel de Amélie cu diferentele ca e intr-adevar superb si nu e deloc dulceag), Mad Men (ge-ni-al), si, vazute strict ca satire, Dirty Sexy Money (povestile sunt absolut hilare, iar distributia face toti banii pe care-i am in buzunare) si Californication (Duchovny a revenit, in sfarsit, in televiziune, de data asta strlaucind si amuzandu-ne excesiv, episod dupa episod).
Pe de alta parte (more…)
Posted in posted
Tagged best of, bsg, gilmore girls, HIMYM, house, lost, outstanding, rome, sorkin, the dead zone, tv, veronica mars, weeds
BSG
Pentru cei care au nevoie disperata de spoilere despre sezonul 3 din BSG (ce? nu este octombrie inca ?! nuuuuuuu! ), se pot duce la thetvaddict, care a adunat informatii de la Comic Con, unde o parte din distributie s-a scapat. Daca Ronald ii face ceva lui #6, ma jur ca o sa-i dau o lectie de terorism, asa cum viseaza el :D
ps: inca nu pot sa-mi scot din cap previewul la sezonul 3. Incredibil. Actiune, drama, anti-eroi care salveaza lumea, ceva spoilere, Nickelback cantand Savin’ Me. Woof.
Movie blabber
Battlestar Galactica – luni intregi am salivat gandindu-ma la el, citind recenzii fabuloase, urmarind previewuri si vazand ca intreaga America e fascinata de acest remake al serialului de succes din anii ‘70. Luni, in sfarsit, am pus mana pe el si nu i-am mai dat drumul, a urmat un maraton de 3 zile de BSG, urmarind episod dupa episod, drama dupa drama, aventura peste aventura. Cum am terminat deja al doilea sezon (si astept cu sufletul la gura ziua de 6 octombrie, cand o sa inceapa al treilea sezon, din care am vazut deja secvente intr-un preview (pe fundalul caruia se aude Nickelback – Savin me, care se potriveste ca o manusa situatiei)), m-am gandit sa spun cateva vorbe despre el. Da, este interesant. Da, este original. Da, este cel mai bun serial SF de pe piata si bate de departe la posterior seriale precum SG-1, Atlantis, 4400 sau altele. Este un serial exceptional ce povesteste criza prin care trece umanitatea dupa ce cylonii pornesc un razboi si distrug aproape in totalitea omenirea, prin cateva atacuri nucleare, in urma caruia raman nici 50.000 de supravietuitori. Oamenii trebuie sa se protejeze impotriva atacurilor cylonilor, care acum avand forma umana, se pot infiltra in nave neobservati, impotriva geloziei si invidiei oamenilor, impotriva setei de putere a comandantilor, impotriva deciziilor gresite pe care oamenii sunt tentati sa faca, impotriva realitatii, care spune ca peste 18 ani vor disparea de pe fata (?) galaxiei daca nu fac schimbari in modul lor de viata. Ronald D. Moore este persoana responsabila de acest remake excelent, in care se simte foarte mult influenta sa (avand un masterat in stiinte politice de la Cornell, care este una din cele mai bune facultati din lume), deoarece politica si religia joaca un rol important in viata personajelor (spre deosebire de serialul din ‘77, unde s-a evitat discutia despre asta). Si, desi are cliseele si greselile sale, desi are mai putina stiinta decat ne-am astepta si implica multa drama si actiune, este un show ce merita urmarit si este cu mult peste balariile pe care le gasim de obicei la tv. De mentionat ca #6 e a naibii de atragatoare (fracking cylons).
Two and a Half Men – un sitcom dragut, amuzant, dar destul de prostut si previzibil, in care nu se intampla mai nimic propriu zis, povestea nu trece mai departe, sunt doar o colectie de glume (uneori) interesante. Am ajuns la jumatatea celui de-al doilea sezon (il termin repede si p-asta) si pot sa zic ca nu stiu ce as putea sa zic ca s-a intamplat in el, nu are actiune, ci doar cateva glume si asta ma zapaceste, deoarece are ratinguri fabuloase si recenzii incredibile si nu pot sa inteleg de ce, cand sunt alte sitcomuri bune pe piata (fracking americans).
Urmeaza 24, Prison Break, Deadwood, The Dead Zone, Millenium, Sex and the city (2 sezoane) si Columbo (doar 2 sezoane).