Looking for something?
Extemporaneous
23. Brutally honest. Misanthrope, nihilist, hedonist. Lover of noir, giallo and wushu. Mad about Gilmore Girls, West Wing & The Wire, plus Sergio Leone, Quentin Tarantino & Groucho Marx. Living on AC/DC, Dream Theater, Sonic Youth, Helloween and Metallica.-
Recent Antics
Recent Rants
Blogs
The Long Haul
- May 2012 (7)
- April 2012 (6)
- March 2012 (11)
- February 2012 (5)
- January 2012 (2)
- December 2011 (2)
- November 2011 (3)
- October 2011 (7)
- September 2011 (9)
- August 2011 (20)
- July 2011 (17)
- June 2011 (12)
- May 2011 (3)
- April 2011 (11)
- March 2011 (11)
- February 2011 (5)
- January 2011 (5)
- December 2010 (12)
- November 2010 (4)
- October 2010 (7)
- September 2010 (14)
- August 2010 (15)
- July 2010 (14)
- June 2010 (18)
- May 2010 (20)
- April 2010 (8)
- March 2010 (18)
- February 2010 (26)
- January 2010 (8)
- December 2009 (3)
- November 2009 (4)
- October 2009 (2)
- September 2009 (5)
- August 2009 (17)
- July 2009 (11)
- June 2009 (31)
- May 2009 (6)
- April 2009 (4)
- March 2009 (22)
- February 2009 (6)
- January 2009 (8)
- December 2008 (11)
- November 2008 (17)
- October 2008 (6)
- September 2008 (7)
- August 2008 (7)
- July 2008 (2)
- June 2008 (7)
- May 2008 (5)
- April 2008 (4)
- March 2008 (14)
- February 2008 (15)
- January 2008 (25)
- December 2007 (19)
- July 2007 (1)
- March 2007 (5)
- February 2007 (2)
- January 2007 (5)
- December 2006 (1)
- November 2006 (3)
- October 2006 (12)
- September 2006 (13)
- August 2006 (15)
- July 2006 (8)
- June 2006 (14)
- May 2006 (12)
- April 2006 (12)
- March 2006 (5)
- February 2006 (18)
- January 2006 (7)
- December 2005 (10)
- November 2005 (4)
Tag cloud
frasier house stephen king coal-mining movies best of veronica mars ER ATM gilmore girls vienna paris Studio 60 csi sibiu made-my-day life horror the wire psych sci-fi personal bones joss whedon x-files northern exposure outstanding teaching mr creakle rants buffy no social life gaming bsg bratislava 24 tv politica army lost angel west wing numb3rs hilarious sorkin scrubs
Tag Archives: csi
Field Mice (Lab Rats No More)
…sometimes dreams do come true.




It’s been a long time since I’ve said my goodbyes to the CSI gang so imagine my shock when, 15 months later, I see a long-lost-love appear in a tv commercial for the next episode. Me being me, my curiosity gets the better of the situation and I end up watching all 32 new episodes since the departure of Grissom in less than 32 hours. Sara did return to the show, but the balance isn’t as it was – without Grissom and Warrick. It was a fun, albeit emotionless rocking good time, but this truly is the end of the line – even if good old Gil comes back. Goodbye, guys, it’s been a pleasure.
Dailies #29
– Win7! Win7! Win7! RTM! RTM! RTM!…and nobody gives a good damn.
– Wee! Au venit King-urile. Toate, cu exceptia notabila a copertii la The Bachman Books (Rage, The Long Walk, Roadwork, The Running Man), arata excelent. Incep cu Cell. :>
– Avand nevoie de o doza de Doctor Who, m-am apucat, in sfarsit, de Torchwood…dar nu e doctorul, nu e Rose, e doar capitanul si gasca lui de idioti. Am renuntat dupa sapte episoade :<
– Being Human – comedie britanica despre trei colegi de camera – vampir, varcolac, fantoma. Incepe bine, distreaza, dar spre sfarsitul primului sezon deja incepe sa enerveze. Merita o vizionare.
– Ultraviolet - unul din cele mai bune seriale despre vampiri de pe piata. De fapt o miniserie britanica de sase episoade, dar povestea excelenta si distributia geniala (Jack Davenport, Idris Elba, Fiona Dolman) tin locul foarte bine.
– Royal Pains – comedie noua, abia a ajuns la jumatatea sezonului, dar deja m-a incantat. Mark Feuerstein e genial in rolul sau, iar povestile, chiar daca mereu la bordura dintre ilar si ridicol, amuza. De vazut.
– Leverage – varianta americana la Hustle. Amuzant, distractiv, bine facut, personaje interesante si distributie pe masura celei britanice (Timothy Hutton, Christian Kane !!!11, Gina Bellman !!1, Beth Riesgraf, Aldis Hodge). De vazut.
– Dintr-o plictiseala incredibila si o dragoste pentru masochism, m-am apucat de CSI Miami. Da, acea idiotenie. Am tocat cele sapte sezoane in sapte zile si trebuie sa recunosc ca am un nou respect pentru operatorii de camera din California, eu n-as fi rezistat atat, mi-as fi luat viata sau as fi demis inca de la filmarile primului sezon. De evitat cu costul propriei vieti.
Swan Song
2008 in televiziune
Ultima oara cand a venit Alex in oras, ca de obicei, m-am intalnit cu el la beri in eternul-perfect Phoenix. Cum el nu prea are timp liber ca mine, si inca incearca sa recupereze de la 2007 in televiziune, m-a intrebat ce s-a mai intamplat in noul sezon, daca sunt seriale care nu mai merita vazute si daca e vreun serial care merita osteneala. Am ramas pe ganduri, cat timp el s-a dus sa mai ia un rand. Greva a brutalizat anul asta, tinand patru luni si determinand pauze extrem de lungi pentru unele seriale, anularea altora si concedierea multor showrunneri. Am inceput sa-mi iau favoritele unul cate unul: (more…)
Despartiri
Se pare ca nu este de ajuns ca multe seriale bune s-au incheiat prematur anul acesta (Rome, Veronica Mars, Studio 60, The OC etc), acum si multi actori se gandesc sa ne faca sezonul urmator unul mai trist: Dominic Monaghan a parasit insula din Lost, Jorja Fox nu si-a innoit contractul cu CSI, jumatate din distributia Boston Legal, iarasi, a plecat, Mandy Patinkin renunta si el la rolul de personaj principal in Criminal Minds, Mekhi Phifer s-a saturat sa se joace de-a doctorul in spitalul din Chicago, la fel si Isaiah Washington si Kate Walsh in Seattle Grace, Joely Richardson a anuntat ca va aparea intr-un numar limitat de episoade din viitorul sezon din Nip/Tuck, iar Ellen Pompeo, impotriva dorintei mele vehemente de-a ucide personajul, va continua sa joace din Grey’s Anatomy.
Partea buna? Matthew Modine, Zooey Deschanel si Carrie Fisher apar intr-un numar mare de episoade in sezonul trei din Weeds (care debuteaza pe 13 august).
CSI S7E17: Fallen Idols

Franciza CSI a fost deseori criticata pentru modul cum rareori condamna indeajuns criminalii si faptul ca munca de zi cu zi nu afecteaza personajele in masura in care ar trebui. Asta se poate spune cu siguranta despre CSI: Miami (cel putin primele doua dezamagitoare sezoane pe care m-am fortat sa le vad) si CSI NY deoarece personajele de aici nu par epuizate si dezgustate de crimele pe care le investigheaza zilnic. De ceva vreme insa, aici, cam de la mijlocul sezonului 6, personajele au inceput sa fie mai solitare si saturate de prostia umana. Datorita pauzei luate de Peterson (Grissom), CSI a avut nevoie un personaj temporar, iar Liev Schreiber a fost cel care i-a tinut locul. 4 din cele mai bune episoade ale sezonului au fost cele cu acesta, iar nu doar datorita prestatiei sale excelente si a cazurilor fenomenale, ci si personajului complex interpretat de Liev. Plecarea sa a fost marcata de moartea personajului dupa ce acesta a reusit sa dezvaluie identitatea adevaratului ucigas al logodnicei sale in conditiile in care totul era presarat cu ucigasi debili, parinti abuzivi si politisti corupti. Efectul mortii sale s-a resimtit cel mai mult in Catherine deoarece el a murit salvand-o… Episodul urmator ne-am aventurat mai mult in personalitatea ucigasului care facea miniaturi ale scenelor crimei, dar ne-am ales doar cu infundaturi si o politista ucigasa.

Episodul acesta, Fallen Idols (care are niste efecte regizorale destul de misto, felicitari Christopher Leitch), continua sa deprime personajele, dupa dezvaluirea adevarului in cazul mortii unui adolescent, in urma caruia o fata a murit, una s-a sinucis, alta a ramas paralizata pe viata si un alt adolescent a fost arestat, chiar daca nu fusese singurul vinovat, acestia incep sa-si chestioneze atat abilitatile, cat si rolul slujbei. In continuare cel mai afectat de slujba sa ramane Nick in ochii caruia se vede disperarea tacuta, faptul ca este pregatit sa demisioneze (avand in vedere ca in urma cu doi ani fusese ingropat de viu intr-un cosciug de plexiglas 4 metri sub pamant de catre un psihopat, are si motive), furia asupra cretinatatii oamenilor acumulandu-se de-a lungul timpului, o data fiind aproape de-a lovi o psiholoaga care molesta sexual un copil, altadata pocnind un baietas de cartier complice la bataia suferita de Greg si tot asa. Despre Sara si Greg, in schimb, n-am avut decat 4 cadre intreg sezonul, slava lui Dionysius, bomba de la sfarsitul anului trecut nefiind exploatata. Toti incep sa-si piarda controlul si sa fie mai mizantropi. Oare asta sa fie inceputul sfarsitului? Chiar vor pleca membri de-ai echipei? Avand in vedere omogenitatea echipei, dupa 7 ani de lucru impreuna, in care nu a avut loc nicio schimbare de casting, plecarea cuiva ar veni ca o lovitura grea. Avem totusi pauza o luna de la drama noastra judiciara favorita asa ca putem revedea episoadele aparute si decide daca niste schimbari de decor ar fi potrivite…
Revolutia

Datorita concurentei imense – Grey’s Anatomy (pe care am continuat sa-l vad datorita unor episoade care mi-au placut la nebunie si al carui inceput de sezon nu este deloc rau) pentru CSI si The Nine pentru CSI NY-, producatorii serialelor au decis sa faca schimbari majore in povestile de anul acesta, gandindu-se ca cu ajutorul unor povesti uimitoare si niste criminali cu stiluri fascinante, fanii vor readuce ratingurile la valorile de altadata. Pana acum au iesit 4 episoade din fiecare si se simte diferenta! Se pune mult mai mult accentul pe cum decat de ce si rezultatul nu este rau. Pe rand:
CSI a debutat cu o poveste despre Catherine, Sam si intreprinzatori suparati arcuita pe 2 episoade care ne-a tinut captivati, iar apoi a continuat cu un episod (foarte subtil numit Toetags) in care vedem victimele discutand in morga, iar apoi mortile lor interconectate desfasurandu-se putin cate putin, fiecare poveste fiind despartita Kill Bill-esque, iar in cel mai recent episod vedem o sinteza a rapoartelor de politie din ultima vreme din oras – pusti care si-au gasit anturaje proaste si apoi si-au distrus viata, asta dupa ce au altoit fara motiv decat pura adrenalina a omorarii in bataie a unor oameni, printre care si dragul nostru eroul – Greg Sanders, care, din fericire, a supravietuit!
Si, evident, nu puteam sa nu zic de magicul moment in care Nick il pocneste pe un idiot, magic jucat de Kevin Federline, terminatul cunoscut de toata lumea ca fiind sotul unei parasu lui Britney Spears, un idiot care nu poate sa cante sau sa joace, dar crede ca poate sa le faca pe amandoua! Si am zis ca se mai crede de culoare? Un adevarat Fat-Frumos!

CSI NY a debutat cu un episod subtire, care nu m-a impresionat, dar urmatoarele au devenit din ce in ce mai bune si originale, la cel mai recent episod construind un scenariu Criminal Minds-esque despre un frate pus pe razbunare, totul fiind suprasaturat de conotatii si referinte briliante mascate in tricouri plasate la locul crimei. In plus, incepem sa prindem din ce in ce mai multe momente cu Danny si Lindsay.
Chiar daca cum a inceput sa devina mai important decat de ce, debutul sezoanelor acestor doua favorite de-ale mele este foarte promitator, marcand ceea ce pot fi unele din cele mai bune serii ale lor.