Looking for something?
Extemporaneous
23. Brutally honest. Misanthrope, nihilist, hedonist. Lover of noir, giallo and wushu. Mad about Gilmore Girls, West Wing & The Wire, plus Sergio Leone, Quentin Tarantino & Groucho Marx. Living on AC/DC, Dream Theater, Sonic Youth, Helloween and Metallica.-
Recent Antics
Recent Rants
Blogs
The Long Haul
- January 2012 (2)
- December 2011 (2)
- November 2011 (3)
- October 2011 (7)
- September 2011 (9)
- August 2011 (20)
- July 2011 (17)
- June 2011 (12)
- May 2011 (3)
- April 2011 (11)
- March 2011 (11)
- February 2011 (5)
- January 2011 (5)
- December 2010 (12)
- November 2010 (4)
- October 2010 (7)
- September 2010 (14)
- August 2010 (15)
- July 2010 (14)
- June 2010 (18)
- May 2010 (20)
- April 2010 (8)
- March 2010 (18)
- February 2010 (26)
- January 2010 (8)
- December 2009 (3)
- November 2009 (4)
- October 2009 (2)
- September 2009 (5)
- August 2009 (17)
- July 2009 (11)
- June 2009 (31)
- May 2009 (6)
- April 2009 (4)
- March 2009 (22)
- February 2009 (6)
- January 2009 (8)
- December 2008 (11)
- November 2008 (17)
- October 2008 (6)
- September 2008 (7)
- August 2008 (7)
- July 2008 (2)
- June 2008 (7)
- May 2008 (5)
- April 2008 (4)
- March 2008 (14)
- February 2008 (15)
- January 2008 (25)
- December 2007 (19)
- July 2007 (1)
- March 2007 (5)
- February 2007 (2)
- January 2007 (5)
- December 2006 (1)
- November 2006 (3)
- October 2006 (12)
- September 2006 (13)
- August 2006 (15)
- July 2006 (8)
- June 2006 (14)
- May 2006 (12)
- April 2006 (12)
- March 2006 (5)
- February 2006 (18)
- January 2006 (7)
- December 2005 (10)
- November 2005 (4)
Tag cloud
paris no social life buffy veronica mars bsg ER personal psych made-my-day 24 vienna horror bratislava tv rants lost numb3rs life the wire sci-fi Studio 60 coal-mining army stephen king sibiu northern exposure outstanding gaming best of scrubs gilmore girls joss whedon ATM house csi movies bones politica angel west wing teaching mr creakle hilarious x-files sorkin frasier
Tag Archives: frasier
Dailies #21
– Now this is a last hurrah!
– Owners of ovaries, rejoice!
– Monday, in a bizarre coincidence, I broke two nails, burnt (unsuccessfully) two dvds and trashed both my printer cartridges. Eliade, you bastard, you and your magical numbers!
– Change? New beginnings? Maybe at the executive branch, but no way on the personal level, frak it, I hate moving forward and love it when things remain in arrested development. Although i am thinking about moving.
– …and i’m off. While this message is being published (8.05 AM), I am on my merry way to Paris for a month of cultural absorption and mental exhaustion. But with AC/DC and good wine, so i’ll be all right. More posts soon.
– Garantia ca ma intorc inapoi… asta pe langa prima (13295 songs, 158 videos, 15gb unused) si a doua (aceasta la insistentele obsesive si insuportabile ale mamei) jucarie cu care plec si care trebuiesc neaparat aduse inapoi (prieteni grozavi, la care se adauga doar o mica nuanta de mita si santaj).
– Revazut primele trei sezoane din Cheers si Frasier, vazut pentru intaia oara primele trei sezoane din Just Shoot Me, 8 Simple Rules si Rules of Engagement. Râs cu lacrimi, realizat ca David Spade e absolut demential. Side note, good sitcoms be deader than Ted Williams.
Playing The Game
O leapsa de la Roxa – in ce film mi-ar placea sa traiesc. Adica in acelasi univers, in acelasi grup de ‘prieteni’, nu sa iau locul personajului principal. Greu, greu, greu. Hai s-o taiem in doua: cinci premii pentru TV, cinci pentru filme, iar cum TV-ul are personaje si cadre mai bine definite, incep cu el.
5. Veronica Mars – reusirea integrarii cu succes a vietii noir intr-un serial de adolescenti este, sa recunoastem, o realizare extraordinara. Dialogurile superbe, umorul negru, twisturile fenomenale, povestile excelente, distributia bine aleasa, totul a fost perfect. Ah, de-as fi Logan Echolls… iarasi.
4. Aici e un dublu entry – sitcomurile mele preferate – Frasier si Scrubs – personaje eclectice din abundenta si nelipsitul umor de calitate. Ce n-as da sa vad o cearta intre Frasier si Perry Cox…
3. Gilmore Girls (S1-3) – na, o alegere mai putin glorioasa, dar inca buna. Un serial extraordinar (in primele trei sezoane), cu dialoguri, deseori, exceptionale de la Amy Sherman si personaje mirobolante, extrem de bine definite si teribil de adorabile. Mi-e cam greu sa recunosc, dar chiar n-as vrea sa plec vreodata din Stars Hollow.
2. Northern Exposure – definitia umorului offbeat care timp de cinci sezoane m-a amuzat la culme cu ilustrarea ‘culture clash’. Locatia misto si personajele grozave fac din Cicely, Alaska unul din cele mai interesante si provocatoare locuri in care poti locui.
1. Indubitabil si inevitabil – The West Wing (S1-4) – basmul serialul meu preferat in materie de personaje, actiune si dialoguri. Produsul meu favorit de la Sorkin… pe care nu ma pot opri din a-l elogia. Asa, deci eu chiar mi-as da piciorul drept (pe care, na, l-am luxat ieri la fotbal la picnicul de la Cheile Dobrogei si nu mai pot sa-l misc defel, asa ca n-ar fi mare bai) ca sa fac parte din echipa mirifica a utopiei Bartlet.
Mentiuni speciale: Weeds, Dead Like Me, Sports Night, Eerie, Indiana.
Asa, acum trecem la filme, unde stilul predomina deasupra substantei. Filmele-mi preferate sunt: Blade Runner, Fight Club, Reservoir Dogs, The Godfather, Double Indemnity, Casablanca, His Girl Friday, The Good, The Bad & The Ugly, Braveheart si Edward Scissorhands, dar n-as vrea sa traiesc in niciunul din aceste universe (nu ca n-ar fi incantator, doar ca toate universurile din aceste filme se destrama la sfarsit).
5. Army of Darkness (Evil Dead III) – pe langa faptul ca e una din cele mai bune comedii/filme de actiune/splatter horror, e si filmul cu ajutorul caruia mi-am facut primii mei prieteni adevarati. Sam, te rog, nu fa niciun remake! Trilogia asta e perfecta asa cum este!
4. Lat sau san taam (Hard-Boiled) – visul umed al oricarui pasionat de actiune. John Woo la ultima sa reusita, cel mai extravagant film de actiune facut vreodata, un exemplu minunat din genul ‘hero bloodshed’. Yun-Fat Chow dovedeste o data pentru totdeauna (A Better Tomorrow, The Killer) ca este starul definitiv al filmelor de actiune de calitate.
3. C’era una volta il West (Once Upon a Time in the West) – desi sunt un imens fan Clint (inimioare Trilogia Dolarilor, The Outlaw Josey Wales, Unforgiven, Pale Rider, High Plains Drifter, Hang ‘em High, Joe Kidd), favoritul meu western revizionist este aceasta capodopera epica. Sergio Leone regizand un scenariu scris de el, Dario Argento si Bernardo Bertolucci, pe muzica bantuitoare a lui Morricone, in care Henry Fonda, Charles Bronson, Jason Robards si Claudia Cardinale fac rolurile vietii lor. Povestea aceasta a razbunarii pustiului cu armonica este favorita mea, chiar peste Kill Bill, Man On Fire, The Crow, Straw Dogs, Payback samd.
2. Big Fish – lumea feerica a lui Burton – un basm fermecator, o lume incitanta si misterioasa… acasa.
1. Dark City - un SF noir sau, mai bine zis, propriul meu Mecca.
Mentiuni speciale: Sin City, L.A. Confidential, The Outsiders, The Philadelphia Story.
Leapsa merge mai departe la Meekuu.
Posted in posted
Tagged frasier, gilmore girls, movies, northern exposure, outstanding, personal, scrubs, sorkin, tv, veronica mars, west wing
Dailies #5
– 12 episoade. Atat am putut rezista la sezonul 8 din Frasier – depasise orice standard suportabil – umorul a disparut si personajele s-au tampit, tipic anilor de final al tuturor sitcomurilor. Frasier din sezonul 5 incoace a fost indobitocit din ce in ce mai mult, vazandu-se schimbari de la episod la episod; Niles si Daphne s-au cuplat in sfarsit si scenaristii si-au batut joc si de asta, din 12 episoade n-a fost nici macar unul cu un subplot cu ei, iar Jane Leeves, ce-o joaca pe Daphne, a ramas insarcinata si scenaristii s-au gandit sa incorporeze asta in poveste – Daphne aparent ingrasandu-se din cauza stresului relatiei cu Niles. A trecut de la dama mignona la hipopotam stresant in fix 4 episod. Exact dupa ce-au facut povestea aia imbecila cu ingrasarea lui Meris. Marty si Roz? Doar in treacat, ca sa mai scoata replici sarcastice. B-bye Frasier, a fost un drum mirobolant;
– din seria filmelor am vazut si mi-a El Orfanato (The Orphanage) – un horror excelent, plin de suspans, cu o atmosfera grozava si personaje bine definite, ce nu are un final cretin si nici nu presupune ca spectatorul este unul. Plus Wag the Dog (vin alegerile si mi se facuse dor de el – o satira politica despre conspiratii electorale la care am ras de m-am prapadit). De asemenea recomand sa evitati Penelope (da, initial l-am asteptat, credeam c-o sa fie o grozava satira tongue-in-cheek, dar prea se ia in serios si povestea stupida iese prea mult in evidenta, chiar daca Ricci e inca haioasa si adorabila) si Ils (Them) (un horror francez produs in Romania. Atmosfera misto, actorii decenti si cinematografia buna nu pot compensa pentru lipsa povestii si finalul cretin (nu hiperbolizez, chiar nu exista poveste, deci deloc, zero, nada, nici macar o pseudo-motivatie ca-n adorabilele exploitation horror din anii ’70 n-avem);
– am vazut, dupa ce mi-a stat pe teancul to-be-watched un an si ceva, Taken, intr-un maraton de 15 ore. Departe de maretia Band of Bros, Spielberg a dat cu bata-n balta aici. Abia se ridica uneori la nivelul The 4400. Drama e ieftina, sci-fi-ul foarte sec, personajele unidimensionale, povestile simple si deloc antrenante. De evitat, mai bine ne restrangem la Close Encounters of the Third Kind.
– John Adams, dupa cum era de asteptat, a avut primul episod slab. Era inevitabil doar, cum sa depasesti momentul ce-a tratat 4 iulie 1776?
– versiunea ridicola a ajuns, in sfarsit, in posesia mea! 12 dvd9 (6 cu filmele, 6 cu suplimentele) transformate in 24 dvd5 (câh la compromisuri ale calitatii). Inca nu ma incumet insa, poate saptamana viitoare.
– maine avem parte de WrestleMania XXIV!
– pe vremea mea doar se bea, acum insa…
Dailies #4
– Weeds se intoarce cu cel de-al patrulea sezon pe 16 iunie, cu aproape doua luni mai devreme decat de obicei. Wee! Se pare insa ca acest sezon va fi diferit – Nancy si familia se muta in Mexic si deschid o operatiune mult mai ampla. Good times!
– Futurama: The Beast With A Billion Backs, al doilea film din seria celor patru promise, va fi lansat pe 24 iunie. Sincronizati-va ceasurile!
– Bill continua sa fie o jigodie. Incep sa-mi pierd respectul pentru el, chiar daca a fost un presedinte grozav;
– seceta acum ca Lost e-n pauza pentru o luna, dar macar ABC au confirmat care sunt de fapt Oceanic Six – Aaron, Jack, Kate, Hurley, Sayid, Sun. Claire si Jin sunt aparent pe esafod…
– Scrubs traieste! Mai are 5 episoade care vor fi difuzate incepand cu 10 aprilie pe NBC, iar apoi se va muta in noua casa - ABC, care au prelungit seria cu 18 episoade. Mai mult Cox si Jordan! Thor si Ares si-au unit puterile si-au facut acest lucru posibil!
– episodul trei din The Return of Jezebel James nu e o imbunatatire, e chiar mai prost decat precedentele. Povestea e extrem de fortata, umorul rar, laugh trackul oribil si Posey si Ambrose incearca sa-i combine pe Woody Allen cu Al Pacino, overacting la greu pentru personaje extrem de nevrotice. Nu ca ar fi avut vreodata o sansa, dar Fox deja a anuntat ca a fost anulat. B-bye! Amy, revino-ti!
– mi-am completat, in sfarsit, colectiile Jim Jarmusch si Tales from the Crypt, iar retrospectivele sunt iminente;
– chiar daca s5 din Frasier a fost grozav, s6 s-a dovedit a fi cel mai slab al seriei (twisturi cretine, povesti idioate, personaje din ce in ce mai copilaroase) si s7 n-a fost o imbunatatire majora (ma scoate din sarite cum isi bat joc de arcurile de poveste – Daphne si Donny, Daphne afland, Niles si Mel, Frasier si orice femeie gaseste). Acum ma apuc de s8, dar incepe sa para ca si Frasier a mers pe calea Friends si renunta la personaje in schimbul unor one-linere;
– episodul de aseara din How I Met Your Mother a fost doar mediocru – situatii specifice sitcomului (cafeaua si cornurile, cartea samd), un guest star jenant de la o Brit-crap-wait-for-it…-ney, stupid celebrity of the century, o parasuta care habar n-are sa joace, si-un guest star ok de la Sarah Chalke, pacat ca nu s-a putut distanta de personajul nevrotic din Scrubs (as fi preferat-o pe Alicia Silverstone, damn you Brit-crap-wait-for-it…-ney!). Partea cu intalnirea de doua minute a fost geniala, tipica Ted, asemeni primei intalniri cu Robin.
– tot din sitcomuri – punchlineuri in jurul carora s-au creat episoade intregi in New Adventures of Old Christine si Big Bang Theory – not funny. Revenirea lui Rose in Two and a Half Men insa a fost binevenita!
– TNA incepe sa se distanteze vizibil fata de Raw si Smackdown, atat la emisiunile saptamanale, cat si la evenimentele lor grozave. Gore! gore! gore!
Death or Glory
In seria sitcomurilor cretine la care n-am reusit sa trec de primele sase episoade se adauga: Aliens In America, Joey, Rules of Engagement si The War At Home, iar din seria dramelor am incercat Carnivale, In Treatment si What About Brian, dar niciunul nu m-a impresionat. Am vrut sa ma apuc din nou de 30 Rock, dar mi s-a parut si mai imbecil ca prima oara, iar faptul ca a fost innoit si a luat si Emmyuri ma dezgusta.
Dar am revazut cu placere: Northern Exposure (demential, din pacate n-am gasit decat primele doua sezoane), Entourage (amuzant in primele doua sezoane, dar acum ca le-am terminat si pe ultimele doua, incep sa vad cat de plictisitor a ajuns, plus ca personajele nu mai sunt caricaturizate si nu rezista deloc ca persoane ‘reale’), Frasier (genial! tocmai am terminat primul sezon si jumatate din doilea, abia astept sa ma infig si in restul) si Cheers (doar primul sezon, mai departe n-am putut, chiar n-a rezistat bine testului timpului, chiar daca pilotul e inca grozav si veridic). Am terminat si sezoanele 3 si 4 din NewsRadio - mai putin haioase decat primele doua, dar inca bune, iar episoadele speciale – unul cu actiunea situata in spatiu, iar unul pe Titanic – au fost al naibii de nostime. Acum am inceput o retrospectiva western, asa ca ma intorc la mirobolantul si, din pacate, raposatul Deadwood.
