Tag Archives: horror

31/10/2011
00:01
by: Cristi

Halloween #4

Asadar am ajuns deja la a patra editie. Editiile anterioare fiind: I, II, III.

Concurand pentru titlul cel mai bun dintre cele mai cretine avem doi candidati, unul din sfera de influenta SyFy si altul din After Dark:

  • Ferocious Planet - fenomenal de prost, dar nesperat de distractiv. Joe Flanigan (Stargate Atlantis) si John Rhys-Davies (Sliders) distreaza la culme in acest rehash al tuturor celorlalte productii SyFy din ultimii cinci ani. Povestea idioata si repetitiva e pe masura CGI-ului oribil. Redefineste insasi conceptul de so bad it’s good.
  • Scream of the Banshee - inuman de prost. Unul din cele mai tampite si sau distractive filme din festivalul After Dark, nu doar editia asta, ci si vreodata. Lance Henriksen si Lauren Holly aproape reusesc sa tina in picioare mizeria asta. Supremely unwatchable.

Foarte proaste, dar ilare: Piranha, High Plains Invaders, Wake Wood (Pet Sematary Redux, varianta Hammer).

Proaste: Husk, The Ward (primul film al lui Carpenter din ultima decada, o crunta dezamagire), The Task (ghouls that go bump in the night), Scream IV (Craven iara da cu bata-n balta), Fertile Ground (actori mediocri, title cards la fiecare sfert de ora, o poveste cretina, un soundtrack obositor, twist finale anticipat din primul sfert de ora), Prowl (vampires suck), Priest.

Alien Raiders - una din cele mai bune imitatii ieftine dupa The Thing, desi inca sub Splinter. CGI e adorabil de cretin, mult sub Slither, si povestea e doar un retread tipic al genre-ului, dar se salveaza cu o distributie geniala ce include favoriti precum Carlos “Tony Almeida” Bernard, Rockmond “C-Note” Dunbar, Mathew “Keith Charles” St. Patrick si Courtney “Christine Hill” Ford.

Tucker and Dale vs Evil - intoarce in cap toate cliseele genului adunate de la Deliverance incoace. Alan Tudyk (Firefly, Dollhouse), Tyler Labine (Invasion, Reaper) si Katrina Bowden (30 Rock) au prestatii de mana intai si reusesc sa joace niste idioti adorabili de-o incompetenta crasa. Am ras cu lacrimi.

Daca am vorbit de operele tipice lui Ed Wood si Uwe Boll, rehashuri si satire, a venit timpul sa onorez si singurul horror bun de anul asta: Rammbock: Berlin Undead, o bijuterie germnana ce cronica apocalipsa zombi. 

De cateva saptamani incoace tot vad tampenie dupa mizerie, iar daca atrocitatile de mai sus sunt cele superioare, care merita mentionate, va puteti da seama de starea groazei moderne.

Horror is D-E-A-D.

Posted in posted Tagged

19/02/2011
22:51
by: Cristi

Dailies #85

– Never Sleep Again – o bijuterie de cronica care analizeaza obiectiv si onest intreaga serie in patru ore de interviuri cu toti cei care au lucrat la vreunul din cele 8 filme canonice – de la insusi Wes Craven, toti regizorii, producatorii, scenaristii si cosmeticienii pana la extras-ul care urla cand autocarul pica in gol la sfarsitul lui Freddy’s Revenge si blonda superba cu bustul pe masura din Dream Warriors care incearca sa-l seduca pe Joey. Pe langa documentarul in sine mai sunt si alte patru ore de suplimente, aducand totalul la opt ore de bunatati ilariante si nostalgice. Mai distractiv decat His Name Was Jason (de la aceeasi echipa de productie) si Lucio Fulci Remembered combinate, rivalizand entuziasmul aratat la Lord of the Rings Special Extended Edition. Astept nerabdator urmatorul lor proiect. Propun Critters. Sau The Howling. Macar Hellraiser.

– My Soul To Take – groaznic. Dupa documentarul susmentionat m-am gandit sa incerc si mizeria asta, prima tentativa la scenariu si regie in 15 ani a lui Wes Craven, asta venind dupa singurul din celelalte 27 de filme ale lui care chiar mi-a placut – New Nightmare. Poveste imbecila, mai rau ca-n Venom chiar, actori oribili, regie proasta, zero atmosfera, zero originalitate. Mai exact, ca aproape orice alt film de-al sau. Nu inteleg cum mai poate primi finantare dupa cantitatea colosala de gunoi pe care o scoate. Ar trebui sa-si schimbe numele, nu merita sa stea intre monstrii sacri precum Carpenter si Cronenberg.

– Inca o sesiune terminata cu brio! Doua luni groaznice, mult prea multe tratate de disecat pentru gustul meu. Spre deosebire de anii trecuti, rasfatul de anul asta va fi pur spiritual: o saptamana de lectura si o zi de sarbatorit, apoi inapoi la minele de carbuni de pe 28.

– Cu vazutul am stat respectabil, insumand mai bine de 45 de sezoane in ultimele trei luni, cu consola binisor, terminand cam doua duzini de jocuri, dar lectura am neglijat-o cu desavarsire. Asta se va schimba, planul pentru urmatoarea saptamana il reprezinta doua trilogii – First Law si Mistborn, pipaite si rasfoite de numeroase ori, niciodata incepute cum trebuie. Astazi insa m-am tinut ocupat cu primul meu steampunk:

– Mark Hodder – Burton and Swinburne in the Strange Affair of Spring-Heeled Jack – o lectura extraordinara ce imbina cu succes fictiune istorica, detectiva si stiintifica. Colectia de personaje e redutabila (Burton, Swinburne, Darwin, de Sade, Palmerstone, Wilde samd), acestea comportandu-se adorabil de diferit fata de contextul istoric, participand intr-o lume surprinzator de diferita de cea reala (nu se observa doar prezenta tehnologiei prin abur, ci cu totul alte concepte/filozofii/norme de organizare a claselor), prin actiuni pe cat de demente (“Of course! Exactly that! Fuck yourself into existence!”) pe atat de ilariante (“Message from the stinking Prime Minister’s Office”, it cackled. ” You are requested to attend that prattle-brain Lord Palmerston at 10 Downing Street at nine o’clock in the morning. Please confirm, arse-face. Message ends.”). Incepe banal, primul fir de poveste ivindu-se abia pe la pagina 50, dar te rasplateste cu varf si indesat. N-am fost surprins atat de placut de la The Amazing Adventures of Kavalier & Clay incoace. O lectura recomandata care merge ca unsa pe un fundal de Kamelot si Poets of the Fall.

Posted in posted Tagged , ,

16/10/2010
11:05
by: Cristi

Halloween #3

Stiu, si mie mi-a fost dor de segmentul asta, a treia editie a acestui eveniment glorios in care, de Halloween, eu recomand monstruozitatile pe care le-am savurat in ultima vreme. Sa-ncepem (da, cam devreme, stiu, dar blogul cam statea gol).


(more…)

Posted in posted Tagged ,

31/10/2009
07:31
by: Cristi

Halloween #2

Vazand ca a trecut atat de mult de cand am mai vorbit de ceva bun, iau actiune. O sa vorbesc despre motivatie peste ceva vreme, dar pentru moment o sa spun doar ca am lasat deoparte in ultimele luni obsesia mea manica pentru asterisk horror asterisk, dar chiar si asa, tot am vazut cateva bunatati ce nu trebuiesc ratate:

Dance of the Dead – Banchetul de liceu… cu zombie. Finger popping, skull smashing, heart exploding FUN!

The Thaw – varianta omului sarac a fantasticului The Thing. Chiar si cu un buget redus, o distributie neremarcabila, o poveste arhicunoscuta, personaje lipsite de complexitate si dialoguri nu tare reusite, e o pierdere de vreme extrem de placuta.

Trick ‘r Treat. Il asteptam de aproape un an sa gaseasca un distribuitor si sa iasa pe dvd, asa ca ma temeam ca o sa fiu dezamagit crunt din cauza hype-ului… si mare mi-a fost surpriza sa descopar ca aceasta mirifica bijuterie este tot ce-am citit in recenzii si mai mult. O interpretare absolut fenomenala la o sarbatoare stupida – o poveste grozava cu mai multe twisturi decat un roman de Raymond Chandler, o atmosfera care nu te lasa un moment in pace, personaje nesperat de diabolice si rautacioase, o distributie mirobolanta (Brian Cox, Anna Paquin, Dylan Baker, Tahmoh Penikett, Lauren Lee Smith, Britt McKillip), o narativa minunata mereu-schimbatoare si un soundtrack orchestral pe masura. Trick ‘r Treat este cu siguranta cel mai bun horror lansat in 2009 si cel mai bun horror despre Halloween (Carpenter, n-o lua personal, inca iubesc bestia ta, dar filmul tau chiar n-are nicio legatura cu sarbatoarea, pe cand asta…).

Bine, la ultimul s-ar putea sa credeti ca e hype, dar sa va spun ce s-a intamplat: la jumatatea filmului a trebuit sa las cutia cu pizza pe pat si eu sa ma mut pe scaun, la 30cm de notebook, dupa care am urmarit asa restul filmului. Pentru ca era atat de bun si original. Si asta o zic eu, care am vazut totul de la Ilsa la Salo, de la Universal la Hammer, de la Lugosi si Karloff la Price si Lee, de la Lewton si Romero la Argento, Bava si Fulci. Stiu, e timpul pentru noi fixatii.

postscript: n-ar fi postul complet daca n-as mentiona imbecilitatile care m-au scos din sarite in ultima vreme: Paranormal Activity, Farmhouse, Bled… plus mediocritatile care ar fi ok de vazut in lipsa de orice altceva: Transsiberian, Midnight Movie, Dead Set.

Posted in posted Tagged ,

04/08/2009
07:02
by: Cristi

Dailies #32

– Q.E.D.

– YEAH, BABY!

– Snap, crackle… no pop.

– Seattle Bank Teller Loses Job For Apprehending Robber.

– Runda doi: Douglas Adams, stiu ca tu nu poti, dar eu râd cu lacrimi cat si pentru tine!

– In ce lume tampita traim daca fantastica Rena Sofer nu gaseste de munca, iar un esec fara talent ca Robin Tunney e peste tot?

– Jesus H. fuckin’ Christ, oameni buni cu bloguri horror, sa stiti ca a (background negru si text rosu) si b (background rosu si text negru) nu sunt singurele optiuni valabile. Chiar vreti sa orbesc inainte de licenta? Fuck it, revin la FeedDemon.

– Everyone hates Twilight. I hate Twilight, you hate Twilight, every single self-respecting human being who went to ComicCon hates Twilight.  The only ones who don’t hate Twilight are the vacuous tweens who needed something mind-numbingly retarded to devour after finishing the latest Harry Potter book…

–  M-am apucat, in sfarsit, de Neal Stephenson. Numai lista de influente si domenii de referinta la Snow Crash (ahahaha, dupa ce mi-am comandat eu o copie, pretul a sarit peste noapte de la 23.32 la 54ron; Okian, prima bila neagra) ma facea sa salivez, dar ma temeam ca nu-mi va placea stilul cyberpunk, desi il iubeam cinematografic. Dar mi-a placut, mi-a placut la nebunie, desi in general pefer clasicii cu literatura bine-inradacinata in prezent. Revenind – o excelenta poveste futuristica, cu un ex-hacker cu o dragoste pentru katana (!!!!!111) e prins intr-o conspiratie milenara dintr-un Second Life (da, stiu, tocmai de-asta am mentionat SL, ca sa se vada ca, la doar 17 ani, romanul e ANTIC, toate ideile lui despre viitor luand nastere in proportie de 75% (100% cand vine vorba de MMO)), toate bucatile tehnologice venind in timpul desfasurarii povestii. Adorabil. Acum ma apuc de The Diamond Age.

– Revenind – SK. IT m-a terorizat de mic, dar cartea in sine (cea mai lunga citita de mine, la ale sale 1116 pagini, fata de cele 1058 ale editiei vechi ale mele de la David Copperfield) e inzecit mai densa decat miniseria, personajele sunt remarcabile, creionate superb, povestea e ampla si fascinanta, alternand mereu intre copilarie si maturitate, iar atmosfera e pur si simplu coplesitoare, in special cand citesti cate 2-300 pg/zi, lasand povestea la macinat in subconstient, imaginand teroarea simtita de cetatenii din Derry. Pacat de finalul dezamagitor, ultima suta de pagini a fost tare plictisitoare… si cam stupida. Urmeaza The Stand, the complete & uncut edition, de doar 1421 pagini, iar recenziile la asta ma fac sa astept cu sufletul la gura pana incep, chiar daca miniseria a fost deziluzionanta.

– Dupa primele (si mirobolantele) cinci sezoane din 24, era de asteptat o dezamagire… dar nimeni nu se astepta la esecul crunt care a fost sezonul sase. Asadar cu greu m-am convins acum sa ma uit la un nou sezon cu super-eroul meu favorit (glumesc, glumesc, Supergirl ramane iubirea mea… glumesc, desigur), dar dupa mai multe recenzii favorabile, m-am gandit sa incerc ca, hey, doar pierd o zi, nu bani sau sanatate. Sezonul sapte a inceput greu, greu, m-a stresat la inceput cu aceleasi fleacuri ca-n sezoanele precedente, dar incepand cu episodul 8 incepe sa prinda vigoare si sa distreze, povestea evolueaza decent si scapa de mizeria de la inceput. Jack, din pacate, aduce mai mult a dezamagitorul Jack din sezonul doi, decat zeul din sezoanele trei sau cinci, ajutoarele sale sunt cvasi-inexistente, Chloe si Tony fiind mai mereu MIA, dar macar avem o surpriza placuta – Annie Wersching. Per total, vazubil, chiar daca nu se ridica la nivelul primelor cinci, dar cred ca o sa am o criza epileptica daca mai aud o data JACK HAS GONE ROGUE!!!!!111

Posted in posted Tagged , , , , ,

22/07/2009
09:06
by: Cristi

Dailies #30

– Being black still ain’t worth it.

– Teancul TBR dispare rapid – Hell’s Angels: The Strange and Terrible Saga of the Outlaw Motorcycle Gangs a fost o delicatesa cu care mi s-a finalizat obsesia, acum sunt sigur ca vreau sa mor fac o escapada cross-country. Momentan alternez intre Band of Brothers, Dracula si The Silmarillion, dar caldura asta ma scoate din sarite.

– Pentru ca a trecut ceva vreme de cand am mentionat ceva asiatic (cred ca mai bine de un an, ca vazusem bunatatile astea exceptional de excesive si vreo doua duzini de J-Horror si K-Horror, care, remarc acum, cu greu iti ies de sub piele), hai sa mai recomand ceva: Versus, Sam gang yi, Gwoemul, Kataude mashin gâru, Tôkyô zankoku keisatsu.

– Pe planul Erasmus totul merge ok. Am trimis vineri Learning Agreement-ul prin fax si 20min mai tarziu l-au trimis inapoi, semnat si stampilat, aparent am intrat, am trimis si documente originale prin posta. Acum doar sa vad ce naiba fac cu cazarea pentru ca UE suge – au micsorat granturile pe anul viitor de la 450€ la 360€ pe luna, asadar sanse si mai mici, iar ca o aditie amuzanta mentionez ca la ei campusul costa 1.340€ pe luna, plus 1.370€ security deposit. La utilitati nu scrie, dar tind sa cred ca asta include si abonament la un bordel.

– Dupa cum bine stim, incantatorii Distillers s-au despartit de ceva vreme. Ce am aflat aseara la Late Show este ca totusi Brody si Tony au colaborat in continuare, formand trupa Spinnerette, al caror prim-album tocmai a aparut pe piata. Ce nu s-a spus e ca totusi Brody s-a indepartat notabil de sunetul precedent, nu mai e deloc punk, e doar un alternativ adorabil pe care-l recomand cu caldura. Almost as surprising is the album’s lighthearted mood: Dalle used to sing about love and sex like they were a matter of life or death, but “Sex Bomb” is just good dirty fun. Though things are less complicated in Spinnerette’s world than they were in the Distillers’, the music is more eclectic, and some of the biggest departures from Dalle’s past make for the most interesting moments.

– Despre scoala… am primit, in sfarsit, informatiile despre practica – in doua saptamani minus o zi de la ziua in curs (de atunci) trebuia sa aducem referatele (ocazie cu care mi-a murit cartusul negru), raportul si adeverinta de practica pentru doua saptamani. Adorabil, stiu. Dupa multe, multe telefoane la multe, multe persoane si persoanele pe care le stiu ei, am reusit sa gasesc un avocat pe care sa-l urmaresc pentru cateva zile, eu si Gabi. Ne-am plimbat pe la judecatorii cateva zile cu el, ne-am certat pe legi, norme morale si procedura (aparent, sunt un fascist), iar intr-un final ne-a dat adeverinte si noi l-am tratat cu Johnny Walker, Lacrima lui Ovidiu si Lavazza. Abia cand am fost sa predau obiectele cerute am aflat ca s-a schimbat data cu cateva zile si trebuie sa le aducem vineri. Oh, well. Ocazie cu care trec pe la Mishu si ne tratam cu popcorn, un sixpack si Dead & Buried (saptamana trecuta au fost Farmhouse si The Burning).

– Ca tot suntem la capitolul asta – Stephen King. Cell a fost fantastic, iar eu spun asta in conditiile in care am poster cu Romero pe usa. Revenind – poveste care evolueaza constant, sci-fi, horror, putin cyberpunk, cat si drama, tensiune, umor si personaje ireal de inteligente (chiar daca mie, spre deosebire de Jen, mi-a placut la nebunie asta, fiind o schimbare mult-asteptata), totul intr-un pachet usor de carat cand ai practica la Tribunalul Constanta. Asadar am avut mare dreptate cand am aruncat pe geam cartile lui King traduse in romana. Mizerii oribile, traducatori cretini. Revenind – ‘salem’s Lot e extrem de distractiv si el, chiar daca abia am citit o treime din el, tot se simte diferenta fata de oribila ecranizare din 1979, iar de varianta cu Rob Lowe nici n-am indraznit sa ma ating. Totusi, se simte o diferenta de stil intre Cell si ‘salem’s Lot, 30 de ani nu au trecut degeaba, dar citind pe cea din urma inteleg, in sfarsit, recenzia sclipitoare a lui King la Samaritan a lui Martin Price (Absolutely riveting. Samaritan blew my mind. This is a damned fine story by a novelist who is currently at the height of his powers.)

– Revenind la horror bun din parti neobisnuite. Deja am mentionat Låt den rätte din Suedia si Vikaren din Danemarca. Acum adaug la colectie si Dark Floors, o delicatesa din Finlanda, Frostbiten, un adorabil horror vampiresc din Suedia, cat si Fritt Vilt, o poveste tipica cu o executie exceptionala din Norvegia. Asadar horror de calitate din intreaga Scandinavie, se pare ca articolul asta nu mintea. Asadar vazand ca au carti si filme bune, pe langa vreme, locatie, populatie si guverne excelente, ramane stabilit, plecarea mea in Nord va fi definitiva. Revenind la filmele mentionate – zapada din abundenta, frig, izolare, paranoia, personaje inteligente, un element rau pe masura – pe scurt tot ce-am iubit la The Thing si mai mult (chiar daca mai putin Kurt Russell si gore la minim, doar nu degeaba The Thing e un poster de 16pg A4 inramat in camera mea), o reteta de succes. Ca tot mi-am adus aminte – dati o raita pe aici – Snowbound Horror. Cu exceptia a sase din ele care n-au aparut pe dvd (si remake-ul la Black Christmas, ca in casa mea nimeni nu se uita la si nu tine remake-uri (da, stiu, nu fiti idioti, stiu ca Alien, Star Wars, The Thing samd sunt remake-uri, ma refer la valul de imbecilitati din ultima decada)), le am si le recomand pe toate, poate mai putin cel cu bestia oribila numita Richard Gere.

Posted in posted Tagged , , , , , , ,

07/07/2009
19:37
by: Cristi

Dailies #28

– Must… resist… urge… to… order.

– Cand esti intrebat cam des: deci.. e vreo persoana speciala in viata ta? realizezi ca trebuie sa spui adevarul, dar nu intr-un mod deosebit de sardonic. In ultima vreme am inceput sa raspund mereu: Da, desigur, chiar doua: Aaron Sorkin si Rod Serling. Iar cei din jur se uita la tine de parca tocmai ti-ai fi jurat loialitate lui Himmler. Good times.

– Pentru ca am facut o pasiune din a ma uita la horror B, recent chiar orice horror, acum nu mai sunt constant dezamagit, ba chiar am si parte de niste surprize placute: Frontières, Ils, L’intérieur, Martyrs, Splinter si Vikaren. Alaturi de deja arhicunoscutele Låt den rätte komma in, Orfanato si REC, se pare ca genre-ul nu e complet mort. Miercuri vad, in sfarsit, Drag Me to Hell la cinema Tomis, cu Mishu. Wee!

–Wee! Au ajuns cartile (arata superb, toate): The Complete Novels of Jane Austen, The Big Sleep and Other Novels (Farewell, My Lovely; The Long Goodbye), Killer in the Rain (The Short Stories of Raymond Chandler), Dracula, Hell’s Angels, Snow Crash, The Diamond Age (noi, ST:177), multam, Okian. Saptamana viitoare ajung si The Cell, The Duma Key, IT, The Stand, Salem’s Lot, The Bachman Books, The Skeleton Crew (uzate, ST: 183), multam, Robert. Se prevede o vara de neuitat.

– Stii ca faci o facultate de stat in Ro daca: ai practica in curriculum, dar n-ai primit nicio informatie despre cand/cum; niciun profesor si nicio secretara nu stie nimic, iar la biroul prodecanei, care se ocupa de practica, nu e nimeni de ceva vreme; iti spune un profesor ca din lista de 20 subiecte, alegi trei si produci referate si le aduci in doua saptamani… fara sa ti se spuna numarul de pagini minim/maxim, formatul analizei, preferintele la bibliografii si note de subsol sau alte chestii de genul, ca doar nu-i pasa cuiva… decat persoanei care le corecteaza si te depuncteaza pentru ca nu ai facut cum trebuia.

LATER EDIT: OMG, WTF, RAIMI FTW!!!!1 – da, vizionarea lui Drag Me to Hell la cinema a fost un eveniment mirobolant. Filmul e horror old school, bazat intens pe suspans si teama, nu socuri ieftine, iar gore-ul e redus la un minim incredibil (stii ca e Raimi, dar e departe de Evil Dead). Povestea excelenta, distributia geniala (Alison Lohman a fost de nota zece) si coloana sonora bantuitoare au facut din film ceva uimitor, extrem de rar in horror-ul de azi. Am stabilit cu Mishu, miercurea viitoare mergem din nou (chiar daca el incepuse sa planga la sfarsit)!

Posted in posted Tagged , , ,