Tag Archives: house

Ge-ni-al! Unul din cele mai bune episoade ale sezonului. Un episod binevenit intre doua pauze de trei saptamani. Fox sunt tampiti cand vine vorba de planificarea episoadelor, lase niste pauze prea mari intre episoade, naibii, doar patru episoade in 3 luni (ianuarie, februarie, martie). Episodul a inceput pe cat se poate de normal – un savant a avut o criza in timpul unui concert de pian si, in urma reputatiei spitalului, a ajuns pe mana lui House. Awe-some! Trecuse prea multa vreme de cand l-am ascultat pe Greg cantand ceva. Mai ales alaturi de cineva atat de genial precum Dave Matthews. Intreg episodul echipa se chinuie sa-i trateze conditia actuala a artistului (fusese lovit de-un autobuz in urma cu 25 ani si de atunci a ramas cu un retard mental, dar si un har in ceea ce priveste pianul), iar Greg incercand sa-i trateze retardul si sa-i redea vechea viata. Chiar daca asta e cazul saptamanii, intreg episodul s-a invartit in jurul aflarii marelui secret al lui House – are cancer la creier. Sau cel putin asta cred toti. De cand am auzit marele mister am tot asteptam twistul, era imposibil ca asta sa fie adevarat. Pe cand eu ma gandeam ca face asta doar ca sa vada cum reactioneaza ceilalti la aflarea faptului ca este pe moarte, se pare ca el a facut-o (a furat fisa unui pacient dintr-o alta aripa a spitalului si s-a inscris intr-un program experimental in Boston in care va fi supus unor droguri mai puternice decat Vidonul sau Ecstasyul sau iubit, substante direct injectate in creier) pentru a savura maxime de placere cu ajutorul unor droguri.

Profitand de iluzia ca este pe moarte, House a reusit sa fure un sarut de la Cameron (care, incercand sa-l sedeze si sa-i ia o mostra de sange pentru analize, il saruta cu patima, compensand pentru toata indiferenta din ultima vreme), l-a ascultat pe Foreman confesandu-si admiratia si prietenia, a fost imbratisat de Chase (I’m going to hug you now. Anything to say?) si a pipait-o pe Cuddy. Chiar daca el a incercat sa tina asta secret, si cat timp echipa lui investiga el nu a confirmat niciodata faptul ca are cancer, si doar lasa niste comentarii ambigue in aer, intr-un final, dupa obisnuita discutie cu Wilson, care inca ii joaca rolul constiintei, in care-i arata cum dupa ce toti prietenii lui au fost ingrijorati pentru el, au incercat sa faca ordine-n relatia lor si sa faca orice pentru a-l salva, el i-a indepartat si mai mult, House a avut mustrari de cuget si s-a alaturat lor la un bar.

Absolut genial episodul, am ras cu lacrimi. De mult n-a mai fost dialogul asa de bine pus la punct. Iar metaforele criminale nu au lipsit: House: (to Cuddy) Let’s say I’m the left side of Patrick’s brain, I’m quick-witted, I’m charming, I’m great looking. You’re the right side of his brain. You’re useless, old, damaged. We go to a bar for a drink. Now, I have the mad skills to be scoring all the hot babes, but instead, I’m spending my time wiping drool off your chin and making sure you don’t eat the tablecloth. Incercand sa-i explice de ce trebuie sa-i scoata emisfera dreapta a creierului pacientului.

Dr. Foreman: We just told you you’re not going to die. You should be making out with Cameron. Si asa au aflat si bobocii adevarul. In plus, a fost o adevarata placere sa-i vad din nou pe toti lucrand cot la cot, lucru ce n-au mai facut de zeci de episoade. Chiar daca a fost cat pe ce sa fie trimis la puscarie din cauza lor, House nu se lasa de droguri. Mai mult, intreaga experienta nu l-a imblanzit nici un pic. A ramas acelasi mizantrop hedonist pe care-l stiam si iubeam. Acum ca au iesit din peisaj si Stacy (complexul Casablanca) si Cameron, n-a mai ramas nimeni in viata lui inafara de Vicodinul sau adorat, pianul si General Hospital (ati prins Luke N. Laura? brilliant!). Acum ca a vazut ca actiunile sale nu au urmari (intregul arc cu Tritter se pare ca nu a avut niciun efect asupra sa), e liber sa faca ce vrea, chiar daca asta inseamna autodistrugerea totala. Sa vedem ce ne vor oferi episoadele ramase ca pana acum a fost un sezon demential. Iar pauzele astea ma omoara! Ar trebui sa ia si ei exemplu de la Lost!