The Only Way I Can Deal With Pain Is To Spread It Around

Newest version of some things just feel right. Damn, fiction can be so fantastic. Reality, go eff yourself.

– Faceam misto de cineva acum ~sase ani ca se uita la Law & Order, mi se parea ridicol, in special vazand cate bunatati sunt pe lume. Dar le-am terminat, in mare parte, serialele in mod complet si nu doar o data. Asadar am ajuns la punctul asta tragic. Am admirat magia lui Rod Serling, am devorat Monty Python si Hugh Laurie, am crescut alaturi de X-Files si Northern Exposure, am savurat The Wire si Six Feet Under, am vazut toate serialele (bune) aparute vreodata intr-un top decent si toate serialele (bune) de pe tvt. Am ajuns la punctul de jos, cand am vazut tot si ce mi-a ramas este… Law & Order. Nu mizeria originala, desigur, nu sunt chiar atat de patetic, ci SVU aka sex-crimes-unit, un procedural cu doua clase sub decent, dar cu o distributie fantastica – Christopher Meloni, Mariska Hargitay, Richard Belzer (Munch ftw!!!1 nu mi-a venit a crede cand am vazut ca personajul lui s-a transferat din Homicide: Life on the Street aici) si Dann Florek. Povesti proaste, rezultate extrem de previzibile, proceduri la fel de distractive precum fierberea unui ou, dar e o placere sa vezi distributia jucand. Momentan sunt la S3E20, rezist eroic.

– Si cu un singur telefon totul a revenit la normal – Raluca a decis ca nu poate amana doua sesiuni si o licenta (in paralel cu dreptul face si stiinte politice, care e de doar trei ani), asadar a renuntat la proiectul Erasmus, iar eu voi fi singurul care pleaca, acum cu speranta ca voi gasi o cazare decenta de unul singur, tragic insa considerand ca spre deosebire de sistemul francez, in Spania nu se compenseaza cazarea la studenti.

– Rendezvous with Rama, Eon, Camouflage si The Forever War. Plus Elektra V2, Essential Silver Surfer V2, Hellblazer (Reasons to be Cheerful) si 100 Bullets (A Foregone Tomorrow si Hang Up on the Hang Low). Omg, habar nu aveam ca poti face atatea cand te lasi de alcool cateva luni. Btw, Wanda Sykes a fost absolut fantastica. Veninul catre Rush, Sarah si Sean a fost bine-meritat, indelung asteptat, intocmai cat as fi spus eu.

– Dupa cum am declarat aici, asa s-a si facut: povesti din ce in ce mai tembele (Foreman si 13, moartea lui Kutner, halucinatiile, vina constanta, tentativa de omucidere), personaje comportandu-se ridicol si cazuri slabe. Renunt. Schimbarea excelenta din S4 a degenerat foarte prost. House, ai fost unul din serialele mele preferate, te-am disecat la nesfarsit ani la rand, ai fost ce m-a apropiat de hateful shrew, ai fost primul serial mentionat de mine, chiar primul post din istorie, atunci cand am creat TVBlog alaturi de Mihai. Hugh, iti voi duce lipsa. Adieu, mon amour.

– Dupa doua sezoane absolut mirifice, idiotii de la NBC au anulat Life, cel mai perspicace si distractiv procedural din ultimii cinci ani. Asta ca sa-l puna in prime-time pe Jay Leno. Kill me, kill me now, this is not the world i want to live in. Adieu, mon amour.

– Astfel s-a sfarsit si Scrubs, sitcomul meu preferat, cu un final literal de vis. Chiar nu exista destule cuvinte pentru asta, pentru ultimii cinci ani (8 sezoane), asa ca nici nu o sa incerc. Adieu, mon amour.

– Happy anniversary, baby. I’m still your number one fan.

Ultima oara cand a venit Alex in oras, ca de obicei, m-am intalnit cu el la beri in eternul-perfect Phoenix. Cum el nu prea are timp liber ca mine, si inca incearca sa recupereze de la 2007 in televiziune, m-a intrebat ce s-a mai intamplat in noul sezon, daca sunt seriale care nu mai merita vazute si daca e vreun serial care merita osteneala. Am ramas pe ganduri, cat timp el s-a dus sa mai ia un rand. Greva a brutalizat anul asta, tinand patru luni si determinand pauze extrem de lungi pentru unele seriale, anularea altora si concedierea multor showrunneri. Am inceput sa-mi iau favoritele unul cate unul: (more…)

In fiecare sezon exista un episod care se distanteaza foarte mult de celelalte, uneori prin iesirea din procedura tipica de rezolvare a cazului, dar de fiecare data prin pacientul saptamanii si influenta acestuia asupra lui House si modul in care aflam mai multe despre acesta. Evident, acele episoade au devenit favoritele mele si cele mai revazute din serie.

In primul sezon, acel episod a fost ‘Three Stories’, 1×21, cel cu superba narativa nonliniara in care aflam despre modul in care House a devenit infirm, totul printr-un procedeu deosebit de cinic si, concomitent, ilar. Episodul care a luat premiile Emmy in 2005 si Humanitas in 2006 la categoria ‘cel mai bun scenariu’. Chiar daca se indeparteaza de modul obisnuit in care se rezolva cazul, acest episod cu patru narative e preferatul meu din serie, iar Carmen Electra are un cameo grozav si Sela Ward isi incepe sederea.

In doilea sezon acel episod neobisnuit a fost ‘All In’, 2×17 (more…)

2007 a fost un an dificil pentru televiziune. Pe de-o parte, multe seriale au ajuns la, ceea ce putem presupune a fi, datorita calitatii remarcabile, apogeul lor: House (absolut fermecator acel sfarsit de sezon trei si incep de sezon patru, a fost o schimbare bine meritata si foarte rasplatitoare), Lost (dupa un dezamagitor sezon doi si acele sase episoade din toamna care n-au impresionat, al doilea val de episoade din sezonul trei au readus Lost pe acel piedestal pe care-l situasem la sfarsitul primului sezon), BSG (chiar daca sfarsitul sezonului trei m-a lasat c-un gust amar in gura, in situatia in care singurul personaj pe care nu-l uram era Tigh, drumul pana aici a fost unul extrem de palpitant), Weeds (venirea lui Matthew Modine in oras a dat nastere unor arcuri de poveste excelente, pacat ca, incet, incet, s-a dus comedia din serial si acum a ajuns o drama cu scapari periodice de ironii) si How I Met Your Mother (ce naiba mai e de zis? a doua parte a sezonului doi si prima parte a sezonului trei au format ceea ce as putea sa numesc cele mai amuzante 24 de episoade de la sfarsitul sezonului 6 din Friends). Tot in cadrul aspectelor pozitive intra si aditiile fermecatoare la lista de TV de calitate: Pushing Daisies (cel mai original si incitant serial de la Dead Like Me si Wonderfalls incoace… in mod miraculos, acestea sunt tot ale lui Fuller; un fel de Amélie cu diferentele ca e intr-adevar superb si nu e deloc dulceag), Mad Men (ge-ni-al), si, vazute strict ca satire, Dirty Sexy Money (povestile sunt absolut hilare, iar distributia face toti banii pe care-i am in buzunare) si Californication (Duchovny a revenit, in sfarsit, in televiziune, de data asta strlaucind si amuzandu-ne excesiv, episod dupa episod).

Pe de alta parte (more…)

* Lorelai, femeia inteligenta, amuzanta si originala pe care o iubeam, a murit. Putin cate putin, incepand din sezonul 4, Lor a murit. Acum este casatorita cu Chris dupa o escapada la Paris. Rory, pustoaica inteligenta, amuzanta si cu visuri marete pe care o iubeam, a murit si ea, putin cate putin, incepand cu sezonul 4. Acum, dupa un sezon catastrofal (6) si doua sezoane mediocre (4, 5), GG a ajuns la limita de jos in numai 7 episoade. Dialog prost, idei incredibil de fortate si stupide, povesti proaste, personaje comportandu-se cretin. La asta a ajuns. Si deoarece s-a schimbat atat de mult de serialul pe care il iubeam, renunt. Nu mai suport. Sezoanele 1-5 (cu predilectie 1-3) sunt de ajuns pentru mine. A fost o calatorie fantastica din care am invatat multe. Adio, GG!

* In alta ordine de idei, House devine din ce in ce mai bun. Desi primele 4 episoade ale noului sezon au fost mediocre, de la aparitia personajului lui David Morse au aparut povesti noi ce ne-au oferit niste episoade de exceptie la care nu m-am putut opri din ras. Sa nu mai zic de noul gasit umor acid al lui Cameron :D

* Am renuntat la The Class, Six Degrees si Justice. Not good enough anymore! Cu ocazia asta multumesc si idiotilor de la conducerea NBC care, dupa indelungate discutii, s-au gandit sa-i dea un sezon intreg fascinantului Studio 60 on the Sunset Strip.

* De parca clasa a 12 a, pregatirea de bac si admitere, numeroase filme/seriale de vazut si o viata sociala de intretinut nu era de ajuns, ieri mi-au explodat robinetii de la calorifer… in 5min, cat a tinut potopul, tv-ul, dvd playerul, sistemul de boxe x-530 si colectia de 400 dvduri mi-au fost inecate de o apa clocotita. Alte daune n-au fost, poate doar cateva socuri electrice minore pentru mine. Acum nu pot decat sa stau si sa astept ca peste o saptamana, cand voi avea puterea sufleteasca sa incerc, tv-ul, dvd-ul, boxele si colectia de dvduri mai sunt inca intacte. Daca nu sunt… life, I guess. Bine macar ca eram acasa cu daddy warbucks, altfel cine stie ce s-ar fi intamplat.

Multi doresc sa-si vada viitorul, sa vada cum ar fi viata lor daca… sau daca…. Eu, fara sa vreau, fara ajutorul unui radio antic, unui jurnal din copilarie sau a unui DeLorean, am vazut cum ar fi viitorul meu daca as da peste 9 luni la medicina. Si, da, arata misto si exact cum as fi crezut. Ah, n-am spus? Viitorul meu e impachetat intr-un pachet frumos si denumit House, MD – Season One (momentan ma chinui sa iau sezonul 2).

After ER, Chicago Hope, and dozens of other medical dramas, how many really good stories could be left? Turns out, quite a few if done in the right way with an excellent cast. House M.D. breathes new life into the hospital drama by adding a dash of CSI type sleuthing with a stellar cast, led by Hugh Laurie as Dr. Gregory House and also starring Lisa Edelstein, Omar Epps, Jennifer Morrison, Jesse Spencer, and Robert Sean Leonard.

Dr. Gregory House is an incredibly unusual doctor. He dislikes patients, is partially crippled by a muscular disorder, pops Vicodin like they are tic-tacs, and is addicted to reruns of General Hospital. He would rather read a medical journal or hide out in the OB/GYN lounge than deal with a patient. His true purpose in life is leading a team of young doctors in diagnosing the usually rare and fatal maladies that baffle most doctors. Here House is part Sherlock Holmes and part Gil Grissom. He assembles the puzzle, often failing to get the pieces right, until finally the solution is arrived at. In the meantime he runs rampant across the hospital, badgering or simply bullying his way into getting what he needs to try and help the patient. His bedside manner is not pleasant, in fact House is a jerk because being a jerk is the fastest way to get patients healthy.