Tag Archives: joss whedon

28/02/2009
08:22
by: Cristi

Dailies #20

– AMR 5. Wee!

– Adieu, mon amour. Oh, Ferguson, at least i still have you!

– Desigur, nici nu putea sa dureze prea mult: episoade nesperat de slabe in toata grila: House, NCIS, Burn Notice, ER. C’mon, guys, the season is almost done!

– Cand credeam ca, dupa scoaterea teoriei evolutiei din curiculum si lasarea indoctrinarii religioase timp de 12 ani, educatia in Romania nu are cum sa devina mai tembela. Se pare ca se poate… iar dupa asta, asta si asta… Garçon, une pétition pour supprimer ma citoyenneté, s’il vous plaît!

– BSG inca se tine foarte bine, dar Dollhouse scartaie. Pot sa suport episoadele singulare, lipsa mitologiei si dialogurile atipice Joss Whedon, dar prestatia lui Eliza dezamageste profund. N-are talentul de a juca un personaj diferit in fiecare episod, dupa cum bine am vazut si-n Buffy/Angel/Tru Calling. Joss, la ce naiba ti-era gandul? Stii doar ca nu e Scott Bakula.

– S-a sfarsit si acest sezon minunat din Psych, s-a sfarsit pe cea mai ridicata nota de pana acum, o nota care a combinat cea mai complicata poveste de pana acum, cele mai tensionate momente, schimbari majore in viata persoana a lui Shawn, cat si revenirea adorabilelor Cybill Shepherd si Rachael Leigh Cook. Acum stam pe bara cinci luni pana la inceperea sezonului patru. Gusteeeer!

Posted in posted Tagged , , , ,

14/02/2009
06:34
by: Cristi

Dailies #18

– Ha Ha!

– ZOMFG!!!!1111

– 19 de zile ramase pana la Ziua-Z! Wee!

– Motorhead, Manowar, Moby, Killers, Franz Ferdinand. B’estfest, tocmai ai trecut pe lista de prioritati, vin!

– a inceput Dollhouse, realizat cu aceeasi echipa mirobolanta din Angel (Joss Whedon, Eliza Dushku si Amy Acker). In sfarsit, televiziune de calitate!

– Tuesday the 17th, episodul genial si al naibii de ilar de astazi din Psych, o adevarata scrisoare de dragoste (finally!) pentru slasherele din anii ’80!

– Programul zilei de azi… primul, apoi, apoi de fapt las cele simple si revad primele trei bucati (vazand articolul de pe cinematical si episodul din Psych (ambele ca ieri a fost Vineri 13 si azi 14.02)) seria asta si adorabilitatile ce sunt asta, asta si asta. Cu garnitura de popcorn, beri si râsete. Ca asa trebuie sarbatorit.

– Ce-am mai savurat in ultima luna? Mai toate creatiile minunate ale lui Sir David Attenborough, omul cel mai plimbat de pe planeta (excluzand, desigur, cosmonautii), cat si genialele opere tv ale lui Bruce Campbell - The Adventures of Brisco County Jr. si Jack of All Trades. Plus colectia WWE PPV 1998-2002. Sute de ore de distractie. Ah, such good times.

– Ultimul episod din ER, The Family Man. Nimic ce n-a mai fost pana acum, dar campy asadar extrem de amuzant. Relatia dintre Neela si Simon face crash-and-burn, in mare parte datorita lui Sam, Tony ia o lectie de viata de la Jack Lemmon, iar Morris… e Morris.

bscap0051 bscap0055

bscap0064 bscap0071

Posted in posted Tagged , , , ,

29/08/2008
23:11
by: Cristi

Dailies #13

Am reusit sa (re)vad decat o treime din colectia 007 inainte sa ma plictisesc si sa trec mai departe (planuiam o retrospectiva de ceva vreme si, credeam eu, aveam chef sa le revad pe toate, dar odata ce trec de cele bune (Sean ftw)… nu prea mai pot duce). Am refacut daunele inundatiei de acum cateva luni si daunele imprumutarii discurilor, ocazie cu care am si revazut:

Friends (S1-7) – mai mult pentru adorabilul Perry, ca nu vroiam sa *5(re)vad Studio 60.  Notabil mai putin amuzant, nu rezista prea bine vizionarilor multiple, chiar daca Perry si LeBlanc inca sunt o combinatie data naibii.

Joey (S1-2) – crezand ca prima oara l-am urat deoarece il blamam pentru a fi singura ramasita din Friends, am zis c-ar trebui sa-i mai dau o ocazie. Absolut jenant, un sitcom lipsit complet de umor, care, cand apare, e prost si foarte fortat. O poveste tragica care trebuie evitata.

24 (S3) – S6 a  fost oribil si m-am oprit dupa doar 10-12 episoade (in airing-ul original, deci acum 18 luni) asa ca mi s-a dor de el si-am apelat la sezonul meu favorit, cel cu cea mai buna poveste, cel mai over-the-top Jack si-n care Carlos, Reiko si Elisha stralucesc. A rezistat ok, chiar daca mi s-a parut ceva mai fortat si stresant in unele locuri.

Freaks and Geeks (S1), Undeclared (S1) – la prima vizionare nici macar nu intrasem in liceu, asa ca era amuzant si promitator, wish-fulfillmenty (Joss Whedon, damn you!), dar acum, la o a doua vizionare, dupa mai multi ani, si mai multe filme de la Apatow, umorul nu mai pare atat de proaspat, sau chiar atat de bun, drama personajelor nu mai pare atat de interesanta, iar totul pare mai sec. Aproape o dezamagire fata de ce-mi aminteam…

Dupa ce-am terminat cu pachetul sci-fi acum vreo doua saptamani (pe la final imi amintesc Surface, Threshold, Invasion, Twilight Zone-ul din 2002, Dr Who si Torchwood), simteam nevoia unui umor mai offbeat. Ocazia perfecta sa ma pregatesc pentru S2 – am revazut Californication. Nu rezista chiar la fel de bine ca prima oara, dar inca desfata. Ca un twist de act trei, am descoperit Secret Diary of a Call Girl - o serie de vara extrem de usoara, cu Billie Piper in rolul unei cinice dame de companie cu pseudonimul Belle de Jour (iar, ca sa fim sinceri, Catherine Deneuve nu e nicicum…). Distractiv, dar lipsit de vreun plot real.

(la rugamintile fervide ale unor persoane) Buffy the Vampire Slayer (S1-7) – de data asta stiam parcursul povestii asa c-am putut sa-mi definesc mai bine ura pentru anumite parti: (more…)

Posted in posted Tagged , , , ,

26/05/2008
19:38
by: Cristi

Dailies #9

– Moonlight (S1) – varianta actualizata de Forever Knight. Da cu piciorul la intreaga mitologie cu care ne-am obisnuit, asadar nu e nici pe departe atat de bun ca Angel, dar e combinatie cvasi-reusita de drama, mister si ceva umor, asemanandu-se cu New Amsterdam, si el recent anulat. Povesti ok, un pic prea previzibile uneori, dar inca distractive. Distributia e excelenta, Alex O’Loughlin, Sophia Myles si Jason Dohring facand roluri bune (in special cel din urma). Shannyn Sossamon, oricat de adorabila ar fi insa, e un miscasting grav.

– Angel (S1-5) – pur si simplu grozav. Povesti mirobolante (prima jumatate a S1 fiind pur noir, s2 si s3 drama si actiune, s4 o dovada superba ca mitologia e intotdeauna mai buna – un sezon intreg ocupat cu o singura tema – o apocalipsa, s5 fiind renuntarea la acel sir de episoade pur-mitologice (in care daca pierzi unul nu mai intelegi nimic din urmatoarele) si doar abordarea monster of the week, iar ajutat de venirea lui Spike si Harmony, asta a devenit cel mai amuzant sezon al seriei), o distributie perfecta (David Boreanaz, Charisma Carpenter, Amy Acker, Andy Hallett), atmosfera ideala (Millennium), flashbackuri mai bune decat cele din Lost, si, poate cel mai important dintre toate, intensitate si profunzime (teme de umanitate si moralitate sunt dezbatute in fiece episod). Cinci sezoane vazute in cinci zile, un record propriu. Si ziua urmatoare toate nuvelele grafice canonice aparute (After the Fall e chiar destul de bun, fiind si singurul post-Not Fade Away). Action, adventure, drama, fantasy, comedy. Legen-dary!

– Buffy the Vampire Slayer (S1-5) – prost, prost, prost. Habar nu am cum Angel a reusit sa iasa din mintile celor care au facut si asta. Prost, prost, prost.

Cum de am reusit vrut sa indes 10 sezoane complete (fiecare a 22ep de 40min) si un sezon de 16 episoade in mai putin de doua saptamani? Ei, bine, stiti motivul. Sesiunea. Opt examene, cinci ramase (deja am strans doi de zece si, la examenul de azi, cel mai probabil un sapte, ca scarba (proful de logica juridica) a facut niste subiecte odioase si ne-a lasat la lucru doar 30min. Oh, well, pentru asta e luna septembrie – restante si mariri de note. Incet, incet, reusesc sa-mi imbunatatesc sansele de-a primi acea bursa Erasmus (si incep sa inclin spre Paris, nu Lille, vazand ca bigbro se muta si el acolo la his important other). Acum doar sa reusesc sa conving profesoara cu care-am plecat in proiectul Leonardo in Palermo sa nu ma stranga de gat sa-mi scrie o recomandare si sa gasesc cateva ONG-uri la care sa voluntariez sa-mi pot pune in portofoliu. Si se mai spune ca imaginea nu este totul…

Posted in posted Tagged , , ,

20/12/2005
11:19
by: Cristi

Serenity

Am terminat azi cu scoala pe anul asta: gata lucrari, gata teze, gata totul!

Serenity – filmul de debut al veteranului de televiziune Joss Whedon. Trebuie sa incep spunand ca nu am urmarit serialul Firefly, cel care a precedat acest film, asadar Serenity este o experienta complet noua pentru mine.

Povestea nu este chiar noua, filmul avand elemente din filme precum Star Wars, Blade Runner, Total Recall, etc – n-am chef sa insir toate filmele de care mi-am amintit la anumite parti ale filmului. Dialogul nu este fantastic, e chiar stresant uneori, dar acceptabil per total; totusi e presarat deseori cu glume bune. Personajele nu sunt nici ele cele mai complexe, dar nu sunt nici simple arhetipuri. Distributia, nici ea, nu este cea mai omogena, dar e ok, intr-un final totul a iesit bine.

Editarea a fost excelenta, ritmul filmului e unul alert, te tine in suspans (scenele sterse sunt incredibil de inutile, 15 minute pline cu un dialog plicitisitor ce ar fi scazut din intensitatea momentului). Efectele vizuale sunt si ele foarte bune, ajuta mult filmul, sunt o parte integrala in poveste. Ca sa inchei : Serenity poate ca nu este cel mai original SF, poate ca nu este cel mai bun, dar merita vazut cel putin o data.

Posted in posted Tagged ,