Tag Archives: movies

– Zack Snyder (aka pustiul excelent care a refacut Dawn of the dead si a re-trezit interesul lumii pentru zombii) dupa ce termina lucrul la 300 (ce pare sa fie unul din cele mai bestiale filme de razboi vreodata, curtesy of the comic books from Frank Miller), se apuca de Watchmen (aka the only graphic novel to appear on Time magazine’s list of “100 best novels from 1923 to present), realizat de acelasi tip care a facut benzile desenate From Hell si V For Vendetta. Guess what, urmatorul lui proiect este Rainbow Six. He hit it big!
– Iese o noua super-mega-extra-uber-interesanta versiune la Lord of the Rings, care o sa cuprinda versiunile teatrale, extinse, comentarii de la cast & crew, kg de suplimente de data trecuta plus un nou material de peste 300 minute, realizat de Costas Botes, un prieten de-al lui Jackson, in care o sa aflam cat de grea a fost transpunerea cartii in film. De parca nu am fi aflat asta din zecile de ore din suplimentele de la celelalte versiuni :)
– Da, stiu, cu totii va amintiti de ilustrul, dar obscurul Dark City, care, daca nu ar fi fost un proiect asa de low key, ar fi depasit Matrix la box-office. Alex Proyas a anuntat zilele trecute ca o sa iasa o noua versiune pe dvd (in sfarsit poate vine una buna din dpdv al calitatii imaginii), si anume directors cut. Woo hoo. Si de parca nu ar fi fost de ajuns, a mai anuntat ca se gandeste sa realizeze un sequel, dar care nici el n-o sa fie mainstream.
– Tot aud vorbinduse de Brick (a teenage loner pushes his way into the underworld of a high school crime ring to investigate the disappearance of his ex-girlfriend), who, and I quote film critic Roger Ebert on this : “is noir to its very bones”. My preciouss, I must have you!

– Am vazut si multe balarii in ultimul timp, iar nimic nu merita mentionat inafara de A streetcar named Desire si On the waterfront, amandoua fiind foarte bune, cu scenarii solide si personaje bine definite. Ah, da, Elia Kazan le-a regizat, iar Marlon Brando exceleaza in ele. Ce bad-ass e in ASTD. Gotta love him. Stella, hey Stella! :D

Da, pe aici sunt filmele vazute pe perioada a 2 saptamani, don’t freak out.

Transporter 2 – genul de film la care trebuie sa-ti deconectezi creierul incepe de a incepe. Actiune este exploziva cap-coada, Jason Statham (pe care l-am savurat in mai toate filmele sale, in special cele ale lui Ritchie) pare a fi Batman pe steroizi, doar ca un pic mai bine imbracat, zboara singur, cu masina, pana si cu un scuter de apa.

Underworld 3 – chiar am vrut sa-l vad, nu ma intrebati de ce. Din pacate, am adormit dupa nici o ora. Oare de ce? Sa fii fost faptul ca deja Kate se batuse cu 100 de vampiri si se si dezbracase intre timp?

Donnie Brasco – oricat de mult l-as iubi eu pe Al Pacino, filmul este bun, dar nici de departe la fel de bun precum Goodfellas.

11:14 – o serie de accidente (oaresce stupide) ce se intersecteaza intre ele, vazute din perspectiva a mai multi tineri. Crash? Magnolia? Rashômon? Neah, un simplu si eficient thriller comic.

Once Upon a Time in Mexico – pana weekendul trecut am evitat sa-l vad, dar impins de niste comentarii care-l ridicau la cer si niste trivia, m-am gandit sa-l vad in sfarsit. Personaje mai bine dezvoltate, actiune ok, efecte ok, poveste subtire si incalcita. Macar am vazut studioul lui R.R., care e visul oricarui cineast. I miss Salma.

Get Rich or Die Tryin’ – chiar vroiam sa vad un filme despre un wannabe rapper, in care sa se spuna ca e bine sa vinzi droguri de cand esti copil, apoi sa incerci sa devii rapper, dupa care omori seful cartelului local (care este si tatal tau aka Eko pentru unii obsedati) si devii un erou local. Subscriu la cele zise de Samuel L. Jackson despre prestatia lui 50. Rofl.

The Langoliers – sci-fi thriller de la King. Un pic prea lung, un pic cam plictisitor, cu efecte de mana a 11 a, per total pur si simplu neslefuit. Mult sub Rose Red.

Fever Pitch – de obicei nu-mi plac comediile fratilor Farrelly, insa asta purtand semnatura lui Hornby (High Fidelity e genial), m-am gandit ca o sa merite, si nu am gresit, chiar daca e doar un remake previzibil. Drew Barrymore si Jimmy Fallon nu sunt actori.

The Great Raid – bun, bun, neasteptat de bun. Realist, cu atmosfera si cinematografie ok, pacat de miscastingul ala la greu.

Prime – amuzant, iar Uma Thurman inca arata superb la cei 36 de ani ai ei.

Adam and Eve – stupid, stupid, stupid, cretin si previzibil. Emmanuelle Chriqui insa este o Tina in toata valoarea cuvantului.

Goal! – previzibil, ca orice alt film despre sport vazut vreodata. Marcel Iures joaca excelent, iar Anna Friel e one fine piece of ass.

Night Watch si Day Watch. In 1998 Sergei Lukyanenko isi lansa prima carte din seria Watch – Night Watch, ce avea sa devina un SF foarte bine vandut, creator de cult. 6 ani mai tarziu (dupa ce intreaga serie fusese tiparita), Timur Bekmambetov a venit cu o viziune proprie si a transformat prima carte intr-un veritabil blockbuster. Pornind cu un buget de 4.2 mil $ (unii mari actori hollywoodieni iau de 4 ori mai mult doar salariul), a reusit sa adune actori europeni cu adevarat talent si o echipa de filmare incredibila alaturi de o poveste neobisnuita, si a creat cel mai bine vandut blockbuster rusesc (numai in Rusia a avut vanzari de peste 16 mil $ la cinema, chiar mai mult decat LotR). Avand in vedere bugetul minimal, a facut o treaba excelenta, a creat o poveste interesanta pe care a imbunatatit-o cu efecte vizuale ce-ti iau respiratia, o atmosfera intunecata a la Tim Burton, ost si cinematografii bune.

– Oldboy – in sfarsit am vazut capodopera lui Chan-wook Park. Citisem mult despre filmele sale, si plecasem cu ideea ca urma sa vad visul umed al lui John Woo, dar a fost mult mai mult decat atat, a fost o poveste inteligenta si incredibil de bine pusa la punct. Tarantino? Fincher? de Palma? Park is the man!

– Ferris Bueller’s Day Off – John Hughes‘ great screwball teen comedy. Gotta love it. Apare si Charlie Sheen pe acolo, intr-un rol ce avea sa prevesteasca aventurile sale din viitor :))

– Inside Man – destul de atipic heist movie, dar excelent nonetheless. Poveste interesanta, distributie bine aleasa si directie ca lumea de la Lee.

– Legaturi bolnavicioase – destul de subtire si cumintel, ma asteptam la mai mult avand in vedere subiectul ales.