– Daniel Abraham (M.L.N. Hanover) • Killing Rites - un sfarsit propice seriei. Mult mai relaxat decat primele trei carti, volumul final a fost mai sentimental si filozofic, dar rezolvand micile mistere adunate de-a lungul anilor reuseste sa multumeasca [mai] pe toti.

– Rafael Alvarez • The Wire: Truth Be Told – pana nu am pipait-o n-am putut crede ca exista o carte pe masura seriei. Exista! Pe langa un ghid al episoadelor, contine esee si analize asupra seriei ca ansamblu, asupra personajelor si a unor probleme in mod deosebit, nu doar de la autor ci si de la David Simon, Laura Lippman, Michael A. Fletcher, Tom Waldron, Greg Garland, Deborah Rudacille si altii.

– Brian Selznick • The Invention of Hugo Cabret – un YA steampunk adorabil despre un pusti naiv in universul magic al lui George Melies. O achizitie de la targ pe care ma bucur ca Silviu si Liviu m-au convins s-o fac.

– Momentan rumeg:

• Scott Westerfeld • Leviathan
• David Chandler • Den of Thieves
• Guy Gavriel Kay • Under Heaven

– Bunatati (re)jucate:

• Mass Effect 1/2 – de data asta Paragon Vanguard in primul si apoi Biotic in al doilea, a fost ciudat sa salvez pe Rachni, Fist, Wrex, Saren, Consiliul, Reaperul si toti ceilalti. Desi au fost 25/31 ore extrem de placute, DLC-urile au facut toti banii, cel putin la ME2 mai toate au fost exceptionale. Ordinea best-mediocre: Lair of the Shadow Broker, Stolen Memory, Arrival, Price of Revenge, Bring Down the Sky, Firewalker, Normandy Crash, Overlord, Pinnacle Station. Armura Blood Dragon a fost de departe cel mai adorabil item.

• Arkham City – un sequel decent la Arkham Asylum, dar sub asteptari. Gameplayul a fost acelasi, au adaugat 3 gadgeturi noi si au impanzit intreg orasul cu puzzleuri de-ale lui Riddler. Povestea a fost insa o dezamagire enorma datorita mecanismului tipic avansarii pe nivele: salvez ostateci de la Joker, plec intr-o misiune secundara, trebuie sa recuperez aceeasi ostasteci, acum in posesia lui Riddler. Inving intr-un capitol pe Freeze ca mai tarziu sa ma ajute ca apoi sa ma tradeze ca apoi sa-l inving din nou. E imposibil sa-ti mentii calmul  datorita etosului cretin al lui Bruce. Pe cat mi-a placut Asylum, pe atat m-a dezamagit City.

• Dead Island – parte Fallout, parte Borderlands, parte Dead Rising. Mi-a placut la nebunie. Unghiul FPS se leaga foarte bine cu sistemul RPG de looting si upgrades, iar abundenta misiunilor secundare asigura 30 de ore de gameplay. Nu ca le-as fi terminat pe toate. Repetivitatea m-a ajuns din urma cand am atins achievementul pentru 75.

• Bullestorm – ridicol, stupid, excesiv. O placere de testat. Sistemul de killshoturi e absolut genial, fara sa vreau am atins achievementul de 75%, erau toate atat de delicios de incercat. Povestea e o satira fenomenal de fortata si imbecila, dialogul e cretin dincolo de umanitate, sfarsitul retardat te face sa-ti smulgi parul din cap, iar repetivitatea te omoara undeva intre jumatate si ultima treime. Nu-i greu de vazut de ce e un flop care nici macar bugetul nu si l-a recuperat din vanzari.

• Alan Wake – mi-a placut indeajuns de mult primul run incat sa-l reiau… insa am incercat si cele doua DLC – The Signal si The Writer, ceea ce s-a dovedit a fi o greseala fatala. Signal te arunca intr-o fuga dupa lumina fara munitie, fara spatiu de manevra, cu mai multi inamici decat poti invinge. Povestea fara sa apara candva. Am murit de mai multe ori in DLC-ul asta de o ora decat in intreg jocul pe hard. Writer incearca sa introduca o bucatica non-sensica de poveste combinand insa shooter, puzzler si platformer. Aceste dezamagiri au ruinat experienta. Luna urmatoare apare un sequel: Alan Wake’s American Nightmare care va taia elementele de survival horror din el, din traileruri vazandu-se o supradoza de arme si munitie, devenind doar un alt shooter.

• Dead Nation - un shoot’em’up genial in care level design, lighting effects si upgrade system formeaza un triunghi perfect. Poate cel mai placut joc de PS3 rulat vreodata (da, tocmai am dat de pamant cu repetivitatea, obsesia pentru cinematics si platforming a Uncharted-urilor).

• Renegade Ops – alt shoot’em’up, de data asta varianta mecanizata cu o poveste ce satireaza fara succes tiparul filmelor din anii ’80. Redundanta dialogului si imbecilitatea secventelor e salvata de un gameplay excelent si-un sistem de upgrade si looting foarte bine pus la punct.

• Limbo - poate cel mai inventiv puzzle facut vreodata. Primul joc la care a trebuit sa apelez la un walkthrough.

• Braid – Mario Bros pentru secolul 21, ilar si distractiv.

• Super Street Fighter 2 HD Remix – dement. L-am rejucat cu aceeasi pasiune cu care bateam butoanele la arcade acum o duzina de ani. Idem pentru Streets of Rage.

]]> http://schizoid.us/2012/01/16/dailies-109/feed/ 6 http://schizoid.us/2011/11/01/grace/ http://schizoid.us/2011/11/01/grace/#comments Tue, 01 Nov 2011 15:02:06 +0000 Cristi http://schizoid.us/?p=9492 Mirifica mea Kindle Wi-Fi, cunoscuta drept Grace, tocmai a implinit sase luni asa ca i-am pregatit o noua serie de screensavere. Arhiva cu copertele de reviste SFF din anii ’60 inca o gasiti aici. Enjoy!

Pot sa confirm ca fiecare carte are ~3-400 pagini si totusi se simte ca un epic fantasy veridic, actiunea se desfasoara intr-un ritm fenomenal acum ca povestea nu e ingreunata pana la situatia in care stam pe loc zeci sau sute de pagini pagini datorita descrierilor, gandurilor si planurilor cum se intampla la G.R.R.M. si David Anthony Durham.

Seria o pot descrie drept un amalgam genial intre Lord of the Rings, Lethal Weapon si Indiana Jones. Inchei postul cu citatul meu preferat din povestirea scurta:

Royce sighed. The sigh was new. “You don’t know this woman. This isn’t your problem.”

“I know that.”

“So why are you helping her?”

“Because that’s what people do. They help each other. If you saw a man lying in the road with an arrow in him, you’d stop, wouldn’t you?”

“Of course,” Royce replied, “anyone would. A wounded man is easy pickings, unless you could see from your saddle that someone else has already taken his purse.”

“What? No! No one would rob a wounded man and leave him to die.”

Royce nodded. “Well, no. You’re right. If he has a purse and you take it, it’s best to slit his throat afterward. Too many people live through arrow wounds, and you don’t want the bugger recovering and coming after you.”

– Falling Skies (S1) – spectaculos de mediocru. Atatea idei promitatoare, niciuna dusa la indeplinire, toate scufundate in clisee si uitate de-a lungul timpului. Atata potential risipit. O dezamagire crunta, nici macar salvata de John Carter, MD.

– Deja se vand abonamente pentru ARTMania 2012, acum la doar 60ron. Fata de cei 130ron pe care i-am dat eu in iunie, cu doua luni inainte de festival, o diferenta notabila. Pe de alta parte, “anul viitor se acceseaza fonduri UE” asadar un festival mult mai intens. Abia astept. N-o sa se anunte niciun artist anul asta, dar wishlistul meu arata asa: Trail of Tears, Stratovarius, Rage, Poets of the Fall, Haggard, Dream Theater, Disturbed, Axxis. E realistic deoarece realizez ca i-am ratat de prea multe ori pe Apocalyptica, Epica, Iron Maiden, Metallica si Within Temptation.

– PS: am revazut cu placere SoA. Uneori atinge cote David Simon-iene de exceptionalitate.

– Am inceput A Series of Unfortunate Events a lui Lemony Snicket. The Bad Beginning, The Reptile Room si The Wide Window formeaza baza filmului omonim seriei, ecranizare la care m-a distrat copios la vizionare acum 6 ani. Cartile raman la fel de distractive ca si filmul, nu exista diferente notabile. Sa vedem in urmatoarele noua carti cum decurge actiunea.

– M-am entuziasmat degeaba acum trei ani si ceva cand s-a anuntat Diablo III… care inca nu se stie cand va aparea. Intai s-a anuntat ca nu exista LAN, apoi s-au interzis mods, acum s-a descoperit ca nu o existe single player offline, dar o sa existe piata de vanzare la artefacte. Blizzard: ma scarbiti, sunteti niste jigodii infecte care nu se pot satura de furatul din buzunarul oamenilor. Dupa ce jocul costa 50€, mai esti obligat sa tii si un abonament la internet pentru SP. 10 ani de asteptare de la Lord of Destruction pentru nimic. Sacred, Titan Quest si Torchlight, haida!

– L. J. Smith • The Awakening  & The Struggle – cum serialul in primul sezon a fost o delicatesa in masura in care telenovelele supranaturale pot fi, iar sezonul doi a supt masiv tocmai pentru castrarea lui Damon, m-am gandit sa incerc cartile ca poate o fi mai dement acolo. Ce-am descoperit au fost niste mizerii crunte, YA urban romance fantasy. Blah. Chiar ma mir cum au reusit sa scoata ceva atat de decent din materialul sursa.

– Acum am inceput o alta serie de Daniel Abraham – Long Price Quartet, una care promite multe. Deocamdata doar 20% din primul volum, dar e placut, desi inca n-a inceput intriga.

– Jonathan L. Howard • Johannes Cabal the Necromancer – o combinatie delicioasa de fantasy, western si targ faust-ian. Personajul principal e-un mistic inteligent, diabolic si sarcastic. Cele secundare sunt brutale, acide si insetate de putere. O placere sa citesti de planul lor pervers de-a invinge diavolul. Autorul are tendinta de-a cadea tentatiei prozei superflue, iar asta taie notabil din elanul povestii. Per total insa o lectura placuta.

– Jonathan L. Howard • Johannes Cabal the Detective – schimbare de stil, Cabal devine implicat intr-un mister steampunk. Blah. Am abandonat lectura pe la 30%.

– Mi-am facut nervi la: BSG S3 (faza cu Helo si salvarea cylonilor intotdeauna ma scoate din sarite) si Demons (accent grotesc de la Philip Glenister).

– Revazut cu placere: Everwood (S4), New Adventures of Old Christine (S1) si Supernatural (S3-5).

– Stephen Deas • The Thief-Taker’s Apprentice - un YA fantasy aproape decent. Fura cu nesimtire de la Oliver Twist, omonimul, Fagin si Artful Dodger fiind luati cu totul din Londra victoriana si plasati intr-un mediu tipic domeniului (univers alternativ in epoca medievala, magie, spadasini si razboaie), aducand deseori si a The Way of Shadows a lui Brent Weeks. Desi incepe promitator cu aspecte dickensiene, se impotmoleste pe parcurs in cliseele tipice si oricat de mult ar incerca sa termine in forta, mai mult plictiseste. Daca poate fi o lectura incitanta pentru publicul YA, pentru toti ceilalti se dovedeste a fi complet banala.

– Omar Little is coming to Greendale. The Wire‘s Michael K. Williams has been tapped to recur on Community‘s third season as the study group’s new biology professor.

– The Greendale Human Beings will encounter a new adversary in Community‘s third season: John Goodman, head of Greendale’s air conditioning repair school.

– Good news, everyone! Futurama extended for two more seasons.

– Mark Hamill to guest star as ‘Chuck’ villain.

 [..] It was an orgy. It was a binge. It was glorious excess, my lowest consumerist impulses turned up to eleven. I saw it in the eyes of the clerks: the crazy rich girl was on a roll. [..]

[..] The waiter came by before I could follow up on that, two pizzas literally piping on his tray. The smell of hot cheese and tomatoes derailed any train of thought I’d had, and I descended into making yum-yum noises for the next fifteen minutes.  [..]

[..] He nodded. “I don’t believe any woman with necklines that low quotes Aquinas without a motive.” [..]

[..] Only he seemed awkward and diffident. I thought it was about me until she detached from my arm, went to him, and kissed him hello. It involved some unsubtle groping and went on long enough that I got my jaw closed again. I saw one of the bellhops watching us with bare envy on his face. [..]

Franturi din primele trei romane din seria Black Sun’s Daughter, o bijuterie urban fantasy de la M. L. N. Hanover. Pardon, Daniel Abraham. Asta ca raspuns la intrebarea de vineri a lui Silviu. Acest quartet pana acum s-a dovedit a fi excelent, o aditie placuta intr-un domeniu care pe mine nu ma atrage aproape deloc. Ca intotdeauna, un personaj pur si inocent tanar si neprihanit e adus cu forta in lumea mistica ce se ascunde pe sub fatada realitatii. Mosteniri fabuloase, o initiere abrupta, misiuni periculoase, planuri si twisturi cat cuprinde, cartile ating mai toate punctele cheie din genre, insa o fac cu stil si nu se impotmolesc in clisee.

Personajele sunt adorabile, niciunul nu ramane un arhetip, cu totii devin neobisnuit de placuti pe parcursul seriei, proza si dialogurile sunt de mana intai, chiar am ramas surprins uneori de imaginile create de autor sau one-linerele lasate in aer, iar povestile decurg mai mult decat satisfacator, nu te plictisesti de-a lungul drumului, chiar daca eu am vazut unele twisturi inca din primele pagini si asta mi-a scazut notabil din placerea lecturii. E mai light decat imi place mie, dar se misca rapid si e extrem de distractiv, aproape abuzand de momente epice. Peste primele trei Dresden, aproape de cele doua Sandman. Astept nerabdator volumul patru.

– Elizabeth Moon • Sheepfarmer’s Daughter (Paksenarrion, volumul I) – un fantasy saturat de clisee. Pledand pentru mediocritate, in prima treime nu se remarca drept altceva decat o interpretare feminista la A Few Good Men, dar apoi devine mai placut, desi nu cu mult, prezentand aventurile unui personaj (Paksenarrion) bazat pe Ioana D’Arc ce face parte dintr-o companie Cook-iana intr-o lume Tolkien-ana. Problema cu povestea nu e ca a fost prima opera a autoarei si-a fost scrisa acum mai bine de 20 de ani, ci ca asta e dureros de evident. Sute de pagini si nu se intampla nimic, doar prezentari de antrenament de baza in armata. World-building zero, dialog inlemnit, iar niciun personaj nu se remarca in vreun alt fel decat ca aproape toti sunt nesuferibil de altruisti. Paksenarrion e un prototip feminist bazat pe D’Arc care reuseste concomitent sa fie dezgustator de bun, onest, naiv, generos, altruist, incult si impulsiv. Mai pioasa decat papa, habar nu are de nimic, dar se arunca cu capul inainte la tot, ca la fiecare cincizeci de pagini cineva s-o salveze in mod miraculos cu o vraja, potiune ori planta misterioasa ori pur si simplu deus ex machina. Personajele negative? Cele mai negative, deopotriva hoti, violatori, ucigasi si tortionari, nu exista gri in lumea astea. Cu chiu, cu vai, am reusit sa ma fortez sa termin cartea sa aflu ca Paksenarrion, dand cu stangul in dreptul intreg romanul, a supravietuit (s-a indoit cineva?) si e idolatrizata. Nu ca nu ne-am putea da seama dupa recapitularile dupa care se topeste autoarea la fiecare suta de pagini sau mai putin. Concept ireal de enervant avand in vedere ca povestea e atat de scurta si lineara, lungita de-aiurea pentru cinci sute de pagini.

– Elizabeth Moon • Divided Allegiance (Paksenarrion, volumul II) - un gunoi. Am citit multe mizerii la viata mea, dar asta chiar a fost execrabil. Continuand aventurile lui Paksenarrion intr-o cu totul alta directie decat primul volumul, seria avanseaza la un pas glacial. Paksenarrion, tarancuta momentului, e manipulata la fiecare 50 de pagini de fiecare personaj pe care-l intalneste, la fiecare 60 isi pune viata in pericol, la fiecare 70 uita de tradare si continua sa fie aceeasi idioata naiva si credula pe care am inceput s-o detestam. Se lasa, cu buna voie, aruncandu-se cu capul inainte, ca intotdeauna, jucata si apoi calcata in picioare de toti care-i gaseste pe drum. Fiecare problema care apare e rezolvata prin deus ex machina. De fiecare data. La fiecare suta de pagini sau mai putin. Putin dupa jumatatea volumului, scarbit peste masura, am renuntat si-am trecut aproape de final, sa vad daca personajul mai invata de-ale lumii pe drum sau continua sa fie aceeasi idioata. Ce-am descoperit? Ca se poate si mai rau. Moon, ai ignore pe viata.

Ca si la A Dance With Dragons, recenziile la Moon sar peste toate aspectele negative si doar zic partile bune. Realitatea insa…

[..] Paks transformed from self-denial of her dreams--disbelief so to speak–to being impatient, over-anxious and impulsive. [..]

[..] the plot just slows down and the ending is both sudden and depressing with no real resolution [..]

[..] Paks seems to tumble from one stereotypical adventure into the next, and gets out of the worst of scrapes with nothing more than minor injuries. [..]

[..] I found it more unsatisfying with each book. I know that it’s one of the older fantasy trilogies out there, but that doesn’t excuse all the lazy plotting, overt moralizing and the lack of interesting villains [..]

– Where the hell is MY insatiable whore?

– Kim Newman • Anno Dracula- deci nu. Abandonata pe la 15%, deja incepusera sa ma usture ochii. Credeam ca ar putea fi ceva, dar nu.

– Mary Doria Russell • Children of God – continuarea la The Sparrow, una din lecturile mele preferate de anul trecut, in ciuda faptului ca era despre preoti in spatiu. Sandoz e la fel de distractiv, insa cartea nu e nici pe departe la fel de rasplatitoare: consecintele primei carti sunt interesante de observat, insa intriga din volumul asta e oribila. Plotting prost, personaje mediocre si-un dialog cel mult banal fac ca aceasta continuarea sa fie recomandata doar fanilor pasionati ai primei carti.

– Brandon Sanderson • Elantris – un fantasy decent. Cam atat. Tot ce are mergand pentru ea e world building, plot si-un singur personaj interesant, in rest se pierde in mediocritatea cliseelor fantasy, fiind de departe cea mai slaba carte a lui Sanderson. Proza nu se remarca prin nimic, personajele sunt relativ enervante si absolut previzibile, optimismul printului si incapatanarea si naivitatea printesei fiind crunte, dialogul alterneaza intre palid si superfluu, repetivitatea/recapitularea intrigii la fiecare cateva zeci de pagini, cat si faptul ca din primele 10 pagini iti dai seama cum se va termina cartea, toate m-au facut sa ma indoiesc de abilitatea lui. In Warbreaker si Mistborn chiar m-am distrat, aici insa se vede ca e primul lui efort.

Nu ma deranjeaza ca seria e lunga. La fel si Mistborn, Night Angel si First Law au fost lungi, peste 2000pg. Ideea era ca se termina macar o parte din intrigi. M-am saturat sa citesc de caderea Winterfell in 5000 de pagini nenorocite. Asta in versiunea americana ca in editia Nemira se intind la cam 8000 de pagini. AFFC si ADWD au fost carti de vorbarie, fara batalii si fara actiune. Carti de planuri. Planuri care nu duc la nimic pentru ca liderii tot mor, iar totul se duce de rapa in mod repetat. Imho, totul se duce in jos de la prima carte incolo.

M-am saturat sa citesc cum copiii lui Ned sunt mutati de colo-colo de un personaj sau altul sau altul sau altul. M-am saturat sa citesc de mortile personajelor importante fara pic de respect pentru ele. M-am saturat de personajele care invie sau de fapt n-au murit.

Kingkiller (Rothfuss) era mai vorbaret si n-avea nicio batalie, First Law (Abercrombie) angrena multe firuri de poveste, Mistborn (Sanderson) avea la fel de multa daca nu si mai multa expozitiune. Dar niciunul nu ma enerveaza precum GRRM pt ca intrigile din acestea se sfarsesc. La Asoiaf dupa a cincea carte nu esti mai aproape de final decat erai dupa a doua carte. Asta mi se pare scriitura proasta.

El initial dupa ASOS vroia sa dea fast-forward cinci ani ca AFFC sa avanseze povestea cu mult. N-a mai facut-o, asa ca povestea merge cu viteza melcului lenes. Nu e placut sa vezi cum e batut fiecare cui.

Iar daca o sa scrie in continuare in acelasi stil relaxat ca si ADWD si AFFC, bat la pariu ca n-o sa termine seria in doua carti. Ma astept sa se miste spre final. Deja a devenit obositor. La inceput, in GoT, mi-a placut, dar de atunci a dat-o in diverse. Dintr-o trilogie a ajuns o serie de sapte carti care s-ar putea prelungi, doar a recunoscut si el intr-un interviu de alaltaieri ca a lungit-o de aiurea, de dragul de-a o face: “Maybe I did make it too big two books ago. But I’ve thrown the balls in the air and I feel obligated to keep on juggling them as best I can.”

Adina pare sa fie de acord:

Personajele discută enorm – Tyrion despre râuri și broaște țestoase și mâncare, Daenerys despre problemele poporului ei, Jon Snow despre cum să mute mai bine oamenii pe Zid. GRRM nu pierde nicio ocazie de a ne descrie câte un peisaj, de-a ne expune viețile și faptele tuturor strămoșilor tuturor personajelor fără importanță. Povestea e și mai înceată, personajele noi sunt multe, pe Ceilalți nu îi vedem aproape deloc, iar farmecul inițial al seriei pare să fi fost abandonat în favoarea sângelui vărsat degeaba. Povestea în sine nu avansează mai deloc, iarna e încă departe, iar dacă lucrurile merg tot așa atunci o să mai fie de nevoie de alte cinci de volume ca să se facă și primăvară.

23% – oh, cmon! personaje noi? la fiecare pov alt nume pentru personaje? patru pov consecutive discutand despre posibile planuri si cum n-ar functiona pentru ca s-ar razbuna un personaj care a murit la jumatatea ultimei carti, publicate acum 6 ani ?! sefe

42% - deci urasc cronologia asta amestecata, ma enerveaza la culme ca astia se bat in ani diferiti; pana acum distreaza, desi personajele se mentin pe linia lor – tyrion ca un clovn fara traseu, dany ca o sclifosita ce vrea razbunare, jon ca fiul ce incearca sa impace prea multi tati; nicio batalie inca, se mentine palavrageala, asemeni ultimei carti

67% – oh, cmon! el enspelea personaj care moare la sfarsitul unui pov apoi in urmatorul e salvat miraculos. grrm, you suck.

100% – well, that blew.

Sute peste sute de pagini de planuri pentru a misca actiunea din loc numai ca jumatate de duzina de personaje sa moara si toate planurile, unele care ar fi incheiat povestea si-ar fi cusut-o cu ata alba, se duc pe apa sambetei. Pic de batai nu vedem, dar macar cele doua timeline-uri se reunesc, iar actiunea din ADWD ajunge in aceeasi zi cu actiunea din AFFC, desi degeaba. Stiu ca am mai zis-o, dar pe bune, m-am saturat de I Got Better la personajele lui GRRM, detest sa vad bataia asta de joc – mor sase personaje importante intr-un capitol ca peste sase pagini sa aflam ca doar doua au murit, alte doua au inviat ca zombi si alte doua n-au murit deloc ci-au fost salvate in mod miraculos.

Toate pov-urile care au fost lasate in aer la sfarsitul lui AFFC au fost reluate… si lasate din nou in aer. La fel si pentru cei pe care nu i-am vazut din ASOS. Nu se incheie nicio parte din poveste. Doar planuri, planuri, planuri, omoruri, comploturi, planuri. Ca intr-un final niciun plan sa nu conteze. Acum o alta asteptare de sase ani. 2017, te salut din mers.

Melodii (click aici daca vreti sa ajungeti pe playlistul de pe youtube cu toate piesele astea)

A – All Nightmare Long – Metallica
B – Bang Bang Bang – Tracy Chapman
C – Cold Winter Nights – Stratovarious
D – Deceiver of Fools – Within Temptation
E – Elegy – Leave’s Eyes
F – Fear of the Dark – Iron Maiden
G – Ghost Division – Sabaton
H – Heartbreaker – Led Zepp
I – I Don’t Wanna Stop – ATB
J – John Henry – Hugh Laurie
K – Karma – Alicia Keys
L – Layla – Derek and the Dominos
M – Mistress Of The Wind – Magica
N – Not Strong Enough – Apocalyptica
O – Once (Falling Slowly) – Glen Hansard & Markéta Irglová
P – Poison – Alice Cooper
Q – Quetzalcoatl – Therion
R – Running Up That Hill – Placebo
S – Striken – Disturbed
T – Total Eclipse of the Heart – Bonnie Tyler
U – Under A Glass Moon‏ – Dream Theater
V – Vicinity Of Obscenity – System Of A Down
W – War – Poets of the Fall
X – X – Xzibit
Y – You Rock My World – Michael Jackson
Z – Ziggy Stardust – David Bowie

TV

A – A Bit of Fry and Laurie
B – Black Books
C – Coupling
D – Doctor Who
E – Eerie, Indiana
F – Fawlty Towers
G – Gilmore Girls
H – Hustle
I – Invasion
J – Jeeves & Wooster
K – Kingdom
L – Life
M – My So Called Life
N – New Adventures of Old Christine
O – Oz
P – Psych
Q – Quantum Leap
R – Robot Chicken
S – Sons of Anarchy
T – Twilight Zone
U – Ultraviolet
V – Veronica Mars
W – White Chapel
X – X-Files
Y – Yes, Minister
Z – Zen

Movies – aici avem (aproximativ) comedii/drama/horror

A – Almost Famous <> Apocalypse Now <> Alice Sweet Alice
B – Brief Encounter <> Big Chill <> Bloodsucker Leads the Dance
C – Cinema Paradiso <> Carlito’s Way <> Cat People
D – Dishonored Lady <> Django <> Deep Red
E – Equilibrium <> Enter ther Dragon <> Eight Legged Freaks
F – From Here to Eternity <> French Connection <> Forbidden Planet
G – Grand Hotel <> Glengarry Glen Ross <> Ghost Ship
H – Hudsucker Proxy <> Harvey <> House by the Cemetery
I – International House <> Inherit the Wind <> I Walked with a Zombie
J – Jezebel <> Jules et Jim <> Just Before Dawn
K – Kramer vs Kramer <> Kiss of the Spider Woman <> Killer Klowns from Outer Space
L – Love Actually <> Leopard <> Let Sleeping Corpses Lie
M – My Man Godfrey <> Miller’s Crossing <> Macabre
N – Night to Remember <> Network <> Naked You Die
O – Only Angels Have Wings <> On The Beach <> One Point O
P – Player <> Petrified Forest <> Parallax View
Q – Queen Christina <> Quiet American <> Quatermass Xperiment
R – Red Dust <> Red Riding Trilogy <> Rasputin The Mad Monk
S – Shop Around The Corner <> Samourai <> Suspiria
T – The Talk Of The Town <> They Shoot Horses, Don’t They? <> The Thing
U – Unbreakable <> Unforgiven <> Urban Legend
V – Vertigo <> Vengence Trilogy <> Videodrome
W – Woman of the Year <> Wild Bunch <> Whip and the Body
X – X Files Fight The Future <> X2 United <> X Men 3 (asta e horror de la cat de prost e)
Y – Yellow Sky <> Year of Living Dangerously <> Young Frankenstein
Z – Zulu <> Zatoichi <> Zombi 2

Roxa, Tomata, Adina, Ameer, Diana, Ana, Alin - la munca cu voi! Daca ar vrea si altcineva sa continue traditia, as aprecia-o.

A – Amazing Adventures of Kavalier & Clay – Michael Chabon
[..] eye-stunning, life-changing, mood-lifting, well-researched fairy-tale [..]

B – Best Served Cold – Joe Abercrombie
[..] Nihilist, brutal, depravat, dement, tulburator, necrutator, absolut delicios. [..]

C – Cell – Stephen King
[..] Cell a fost fantastic, iar eu spun asta in conditiile in care am poster cu Romero pe usa. [..]

D – Diamond Age – Neal Stephenson
Poate ca nu e la fel de pulp ca si Snow Crash, dar ramane al naibii de buna.

E – Eon – Greg Bear
Cu doua clase peste Rendezvous with Rama. Pe-atat de bun pe cat poate sa fie hard sci-fi.

F – Flicker – Theodore Roszak
“In anii ’50 in Los Angeles, intr-un cinematograf intunecat si izolat ca o carcera gotica, Jonathan Gates descopera, pe langa filmele mute de categorie grea, opera „decadenta si psihotica” a primului regizor expresionist german Max Castle (sau Kastell, sau von Kastell), disparut in apogeul carierei sale. Interesul lui Gates se transforma repede in fascinatie, apoi in obsesie cand descopera mesajele subliminale, socante, incitante si repulsive din filmele lui Castle.”

G – Game of Thrones – GRRM
Inceputul la una din cele mai distractive serii fantasy facute vreodata.

H – Hyperion – Dan Simmons
[..] A story of epic proportions, a fantastic multiple narrative, great characters, awe-inspiring backstories and a darkly entertaining reality. [..]

I – Ilium – Dan Simmons
[..] Trojans, greeks, Olympian Gods and sentient robots, all at war in a love letter to Homer, Shakespeare and Proust, Browning, Virgil and Aeschylus. [..]

J – Johnny Mnemonic – William Gibson
Cyberpunk at its best.

K – Kill The Dead – Richard Kadrey
[..] urban-noir-fantasy turned up to 11 [..]

L – Last Argument of Kings – Joe Abercrombie
[..] rastoarna unele concepte, plottingul e excelent, personajele sunt toate exceptionale, viziunea fenomenal de intunecata si dihotomica a acelei lumi e o placere de savurat [..]

M – Moonstone – Wilkie Collins
Prima opera detective-fiction. Nuff said.

N – Name of The Wind – Patrick Rothfuss
[..] un bildunsgroman ce fura enorm de la Oliver Twist si Great Expectations (atmosfera, personaje, evolutia povestii), totul presarat si plasat intr-un mediu fantasy intunecat cu un sistem de magie pe cat de interesant, pe atat de ascuns de-a lungul romanului [..]

O – Oliver Twist – Charles Dickens
‘Please, sir, i want some more.’

P – Passage – Justin Cronin
[..] delicios. Fictiune apocaliptica facuta cum trebuie – un sfarsit credibil, personaje bune, twisturi interesante, plotting excelent, pesimism cat cuprinde. [..]

Q – Quicksilver – Neal Stephenson
Neterminata, din pacate, dar asta nu ma opreste din a o iubi.

R – Raw Shark Texts – Steven Hall
[..] parte Memento, parte Matrix, complet obositor, o lectura placuta, dar mult prea conceptuala [..]

S – Swan Song – Robert R. McCammon
[..] masiva si grandioasa precum The Stand, intunecata si deprimanta ca The Road, surprinzatoare si distractiva ca The Road Warrior. [..]

T – The Terror – Dan Simmons
[..] a remarkably well researched historic novel disguised as a bone chilling horror [..]

U – Ubik – Philip K. Dick
PKD at his best.

V – V For Vendetta – Alan Moore
“Liar! Slut! Whore! Deny that you let him have his way with you, him and his armbands and jackboots! Well? Cat got your tongue? I thought as much. Very well. So you stand revealed at last. You are no longer my justice, you are his justice. Now you have bedded another. Well two can play at that game. Her name is Anarchy, and she has taught me more as a mistress than you ever did! She has taught me that justice is meaningless without freedom. She is honest. She makes no promises and breaks none. Unlike you, Jezebel. I used to wonder why you could never look me in the eye. Now I know. So goodbye, dear lady. I would be saddened by our parting even now, save that you are no longer the woman that I once loved.”

W – Wise Man’s Fear – Patrick Rothfuss
[..] extrem de bine slefuit, continua in acelasi stil ca si pana acum, dar nitel imbunatatit. Inca fura cu nerusinare si repovesteste mituri si legende arhicunoscute, dar o face cu gravitas [..]

X – Krucifix – Serge Brussolo
[..] suspenseful and terrifying almost the entire way through [..]

Y – Yiddish Policeman’s Union – Michael Chabon
[..] un noir modern plasat intr-un viitor cu un alt rezultat la WW2, debordand de cinism si sarcasm. [..]

Z – Zbor deasupra unui cuib de cuci – Ken Kesey
Tot pe Jackie-Boy il prefer, stati linistiti.

Adina, Alin si Ana, e randul vostru. Plus oricine altcineva vrea sa-l faca.

• The Collector’s Book of Science Fiction - David Stuart Davies

• The Swan Thieves - Elizabeth Kostova

• A Dangerous Fortune - Ken Follett

• Fall of Giants - Ken Follett

Prima comanda de la Kindle incoace.

Apoi HoMM3 la nesfarsit, Delta, pescuit sportiv, fotbal, iar acum… o slujba. Initial full-time, dar dupa cateva zile am realizat ca nu e fizic posibil sa si invat pentru sesiune in ritmul ala, asa ca pana la 1 august o sa fie part-time, 4h/zi. DTP, web design, administrare baze de date. Adica mult mai putin Solitaire decat ai crede. In orice caz, salariul va merge inexorabil la BookDepo, chiar si acum ca am Kindle.

Revenind, examene. Cele mai grele (procesual civil si comercial) au fost programate pe 2 si 5 iunie, restul celor lejere spre sfarsitul lunii, asigurand faptul ca nu voi dormi mai mult de cinci ore si nu voi mai citi/vedea absolut nimic pana atunci, tratatele gargantuane la aceste materii trebuind a fi procesate intr-un ritm inuman. Adorm linistit doar cu gandul ca in doua luni, cu foarte mult noroc, voi scapa de examene, restante si licenta si, in sfarsit, ma voi putea dedica lecturii… dupa ce ajung acasa, acum ca m-am alaturat clasei muncitoresti.

– Am zis ca incep studiul pentru Marea Sesiune de lunea trecuta… apoi s-a intors Nicu pentru practica si intreaga saptamana am petrecut-o cu doua jocuri de HoMM3 pe zi, iar weekendul l-am umplut cu o vizita in Delta pentru a vedea egrete, berze, ciocarlii, lebede, pelicani, cormorani, rate si gaste salbatice, cat si caprioare.

– A durat o vesnicie – fix o luna – dar am reusit sa umplu hddul de 2TB. Facut si refacut liste de sortare de cel putin douazeci de ori, a fost un chin sa incerc sa indes preferatele mele spre vedere si revedere cand mi-ar trebui 6 astfel de hdd-uri ca sa-mi mut intreaga colectie cinematografica. Cine e interesat de finalisti, click mai jos pentru a vedea. Eu insa recomand sa vedeti imaginea de WhereIsIt de aici – unde pot fi vazute si selectiile nesortate. Numaratoarea e pe sezoane si dvduri.

Intai materialele care raman pe laptop si nu se sterg niciodata (52):

Gilmore Girls S1-6 = 12
Scrubs S1-8 = 8
West Wing S1-4 = 8
Sports Night S1-2 = 2
Frasier S1-11 = 11
BSG S1-4 = 7
Millennium = 2
Tex Avery = 1
Firefly = 1

————————————————–
LISTA HDD EXTERN:

Seriale (140):

Mash S1-3 = 3
Deadwood S1-3 = 4
The OC S1-4 = 8
Boston Legal S1-5 = 9
Animaniacs = 3
The Wire S1-5 = 10
The Kill Point = 0.5
Zen = 0.5
The Sins = 1
Brotherhood = 2.5
ER S1-15 = 30
Alias S1-5 = 10
Veronica Mars S1-3 = 6
Pushing Daisies S1-2 = 2

State Within = 1
A bit of Fry and Laurie = 1.5
Jeeves and Wooster = 2
Blackadder = 2
Fawlty Towers = 1
Il Capo dei Capi = 1

Carnivale = 2
Outer Limits = 18
Twilight Zone = 14
The Crow = 2
Tales From The Crypt = 6

————————————————–
Horror (77):

Selectii 25

Lewton 2
Price 3
Cronenberg 4
Bava 3
Argento 4
Fulci 1
Romero 1

Films to Keep You Awake 1
Wishmaster 1
Spanish 1
Phantasm 1
Hammer Studios 14
Universal Studios 10
Texas Chainsaw 1
Children Of The Corn 1
Prophecy 1
Howling 1
Hellraiser 1
Zombi 1

——————————————
Altele (155):

007 7
Noir 30
Giallo 16
Westerns 22
Martial Arts 22
Asian 10
Selectii 20
50′s Scifi 10

Vengeance Trilogy 1.5
A Better Tomorrow Trilogy 1
Infernal Affairs Trilogy 1
Red Cliff 1
Death Note 1
Zatoichi 5
Lone Wolf And Cub 2
Yakuza Papers 1

Blaxploitation 1
Thin Man 1
LOTR 1
Red Riding Trilogy 1.5

——————————————

Filmografii (103):

Tarantino 3
Clint 3
Burton 2
Denzel 3
Cusack 2
Delon 5
Coen 3
Peckinpah 3
De Niro 2
Pacino 3

Hitchcock 8
Grant 11
Wilder 2
Olivier 2
Melville 1
James Dean 1
Bogart 8
Peck 5
Stewart 4

Marx Brothers 4
Monty Python 5
Chevy Chase 3
Mel Brooks 1

Garbo 2
Gardner 3
KHepburn 3
Lombard 1
Lamarr 1
Loy 1
Davis 6
Marlene 2

– The Mountain

– 7 minimalistic posters representing various mental disorders

– Cateva cuvinte de inceput, inainte de-a incepe recenziile: o iubesc pe Grace, noua mea Kindle Wi-Fi. E aproape perfecta, tot ce-mi puteam dori. Calitatea ecranului, lipsa reflectiilor, rezolutia excelenta, amplele selectii de formatare si font, capacitatea vasta, o minunatie. Cu cateva hackuri – modificarea marginilor, schimbarea fonturilor clasice in Bookman Old Type/Druid si introducerea a screensavere aleatoare facute dupa copertele revistelor SFF din anii ’60 – acum Grace chiar e perfecta. Daca e cineva interesat, arhiva completa – 107 coperte formatate pt Kindle – e aici.

– N-am terminat insa. Grace e perfecta. Acum chiar pot citi ce vreau, cand vreau. Cele doua Moody nu le-as fi cumparat nici dac-as fi avut un salariu, €10.56 pentru 288pg e o nebunie. Idem J. L. Bourne si J. Campbell. Wise Man’s Fear e €18.93, iar in formatul TPB iese abia peste 18 luni. Pax mentionase noua serie a lui Kadrey, dar la €21.5 pentru 834pg, cu mult peste bugetul meu. Acum insa, lumea e a mea. Nu mai exista asteptari de ani pentru formatul potrivit. Nu mai trebuie sa deschid lejer cartea, sa n-o indoi prea mult, sa tin un deget mereu pe cotor pentru a evita cutele, pentru a putea vinde apoi ca noua, sperand sa recuperez investitia. Lumea e a mea, in sfarsit. Bine, nu acum, ca incep examenele pe 31 mai, iar toata darvala cu licenta se incheie abia la sfarsitul lui iulie. Ce se intampla apoi? Presupunerea ta e la fel de goala ca si a mea. Sper doar ca pana la sfarsitul anului sa-mi iau o pauza sa pot bifa 111 de carti in 2011.

– K. J. Parker • Colours in the Steel – mai tehnica si mai locvace decat The Company, e-un inceput promitator al trilogiei, desi elementele supranaturale pentru mine au fost ca nuca-n perete.

– G. R. R. Martin • A Feast For Crows – pe cat de mult m-a plictisit si, concomitent, enervat ASoS, volumul asta mi-a placut la nebunie, poate cel mai mult de la primul. Cersei atotputernica, Jaime devenind Tyrion2 si toate planurile ducandu-se naibii, status quo intors in cap. Absolut delicios.

– J. L. Bourne • Day By Day Armageddon & Beyond Exile – o saga neterminata, o cronica a apocalipsei zombie. Realista, interesanta, provocatoare, teribil de deprimanta. Undeva la jumatatea distantei dintre Dawn of the Dead (1978) si 28 Days Later ca nivel al calitatii, aproape Oz ca atmosfera, aproape Supernatural ca si Deus-Ex-Machina. Excelenta.

– John W. Campbell • Who Goes There? & Shirley Jackson • The Haunting of Hill House – la ambele am revazut recent ambele ecranizari asa ca m-am gandit ca ar fi timpul sa apreciez si materialul sursa. Din pacate, l-am gasit cu lipsuri. Tensiunea e perfecta si Julie Harris incanta in versiunea din ’63, iar magnum opusul lui Carpenter nu mai are nevoie de descriere.

– Joe Abercrombie – The Heroes – dezamagitoare. M-a incantat la inceput revenirea si continuarea aventurilor personajelor din First Law si Best Served Cold, dar pana la urma accentul cade pe alte personaje mai putin inspirate si interesante, iar cum lipseste nebunia din trilogie si pasiunea din BSC, m-am tarat pana la final, doar ca totul sa ajunga unde credeam dupa primele pagini. Dezamagitoare.

– Richard Kadrey • Sandman Slim & Kill The Dead – ca si Butcher Bird, prima mea lectura Kadrey, saga lui Slim este urban-noir-fantasy turned up to 11 – un anti-erou aproape imposibil de placut, personaje secundare remarcabil de demente, o poveste excesiv de over-the-top presarata cu un umor atat de negru incat sarcasmul imbatabil pare o scapare placuta, iar goana dupa razbunare si apocalipsa iminenta sunt simple popasuri in acest turneu global al autodistrugerii. O placere de lecturat.

– Hannu Rajaniemi • The Quantum Thief – n-am inteles absolut nimic din prima jumatate a cartii. Abia spre final, cand indicatorul de pe reader arata 88% si au inceput solilocviile geniale prin care detectivul arata cum a descusut itele conspiratiei, am reusit si eu sa pun cap la cap toate vignettele si sa inteleg planul. Prea multe idei, prea multe concepte, prea multe tehnologii. Nimic nu e explicat, detaliat sau elaborat. Poate ca el are un doctorat in fizica cuantica, dar eu nu. Daca K. S. Robinson si Greg Egan n-au putut, Hannu a reusit cu brio – o serie de migrene incercand sa inteleg actiunea. Revelatiile de la final sunt bune, explica aproape jumatate din carte, dar nu mai mult, iar asta nu e atat de rasplatitor pe cat as vrea. Parte William Gibson, parte Charlie Kaufman, parte Kafka, complet dezamagitoare.

– Patrick Rothfuss • The Wise Man’s Fear – asteptat cu nerabdare din vara de cand am devorat primul volum, capitolul doi din saga Kvothe nu dezamageste. Se simte ca Pat a lucrat la el, totul e extrem de bine slefuit, continua in acelasi stil ca si pana acum, dar nitel imbunatatit. Inca fura cu nerusinare si repovesteste mituri si legende arhicunoscute, dar o face cu gravitas. Aventurile continua cum ne-am astepta si, din pacate, nu se indeparteaza prea mult de partile rele din prima carte, accentul inca mai cade pe Ambrose, Denna si Universitate, dar exista si o pauza de respiro – doua treimi din carte sunt petrecute in Severen. Pe cat de mult a distrat imprumutand de la Joss Whedon, pe atat de mult a enervat, defectele personajelor fiind dureros de evidente – omnipotenta si ochelarii de cal ai lui Kvothe, egoismul lui Denna, lipsa de profunzime a lui Will si Sim samd. Punand la socoteala si banalitatea prezentului din care povesteste, cartea are de recuperat. Sa speram ca finalul trilogiei va aduce mai mult decat pana acum.