De inceput tre’ sa spun ca am fost indoctrinati cu o mentalitate – noi mergem intr-un stagiu in Italia, noi mergem sa invatam acolo, nu sa ne plimbam/whatever. Intr-un final chestia asta ne ajunsese in subconstient de la cat ne stresase directorul cu prostiile astea, asa ca atunci cand eram intrebati pentru ce am venit acolo, raspunsul ne venea imediat. Devenise extrem de comica faza.
Am fost paisprezece persoane in proiect, adica eu si treisprezece Liviu Guta/Adi de Vito wannabees, niste persoane inculte din cale afara care isi facusera un scop in viata in a ma stresa pe mine si pe profesor – profa mea de engleza (uber cool lady, pretty outgoing, aveam multe chestii in comun cu ea, incepand de la carti, filme, atitudini si finalizand cu o ura pentru muzica romaneasca). Sa detaliez un pic… faza era ca cei treisprezece nu erau chiar asa de rai, doar ca pusi unul langa altul, se complaceau intr-o stare crunta de prostie (doi erau mai over-the-top de felul lor, si ceilalti i-au urmat), chiar daca de obicei nu ascultau manele, nu erau dobitoci (cu sase-sapte, daca stateai la discutie one-on-one, realizai ca erau destul de ok), dar pentru a face parte dintr-un grup, a gusta atmosfera, I guess, porneau si ei cu o atitudine de prost gust… de la faptul ca mereu cantau/dansau pe manele in public, faceau misto de mine ca nu suport glumele cretine gen Vacanta Mare/Trazniti in Nato, ca ascult lalaieli (more on this later), ca citesc (Procesul l-am terminat dupa vreo doua zile, mi-a placut super mult si a fost o faza ca au venit mai multi sa ia cate o carte de la mine, ca se plictisisera (ziceam mai sus de faza asta), si mi-au adus-o inapoi dupa nici 10 de pagini citite); N sau M am terminat-o si pe ea uber repede, dupa ce a fost si pe la profa, ca si ea se plictisise; si Punct Contrapunct e pe la jumatate, ca i-am dat-o profei, dupa ce citise si N sau M, nevrand sa ia pe Kafka in brate).
); N sau M am terminat-o si pe ea uber repede, dupa ce a fost si pe la profa, ca si ea se plictisise; si Punct Contrapunct e pe la jumatate, ca i-am dat-o profei, dupa ce citise si N sau M, nevrand sa ia pe Kafka in brate).Am avut multe faze de genul: unsprezece seara, eu stateam linistit in camera, citeam dupa un dus fierbinte, iar apoi venea cate unul sa cerseasca ciocolata Lindt sau M&M’s si vazand ca sunt cu nasul in carte: Dude, citesti! Sa mor io, in viata mea n-am citit o carte! Sinister laugh. In gandul meu – si te mai lauzi cu asa ceva?! Jesus Christ! Sau eram in aeroport la intoarcere acasa, si mai aveam de asteptat mai bine de doua ore pana la Check In, asa ca mi-am pornit mp3-playerul si am inceput sa citesc… vreau sa zic ca peste cinci secunde, zece din ei s-au ridicat si mi-au facut poze. Ca nu am comportamentul lor tampit, de a ma da in spectacol, ca am niste cunostiinte in materie de filme, carti si altele, si pentru ca stiu sa vorbesc corect romaneste, nu sunt agramat ca altii!
Poate ca suna mai rau decat chiar a fost, sincer sa fiu, inca incerc sa uit si eu fazele nasoale care au fost, dar cat timp ma linisteau Savage Garden, Eurythmics, The Corrs, Bon Jovi si Veritasaga, era bine, in rest ma cam torturau colegii de proiect cu stresurile lor… sa mai zic ca m-a uscat de bani compania Duracell?