The Only Way I Can Deal With Pain Is To Spread It Around

I never saw her in the daytime. We seemed to live by night. What was left of the day went away like a pack of cigarettes you smoked. I didn’t know where she lived. I never followed her. All I ever had to go on was a place and time to see her again. I don’t know what we were waiting for. Maybe we thought the world would end.

Mentinand traditia creata anul cand, in trecerea dintre ani, am savurat un maraton Bogart, anul asta m-am tinut ocupat c-un maraton Mitchum. Luate in ordine pur cronologica, primul al serii a fost Out of the Past, cel mai bun si palpitant noir al carierei sale. Povestea a fost adaptata din cartea lui Mainwaring si retusata de catre Cain, aditiile fiind vizibile si tare, tare distractive. E un noir superb, ce urmeaza majoritatea elementelor esentiale: personaje cinice, lipsite de-a dreptul de scrupule (printre care irezistibila femeia fatala (de fapt, chiar avem doua – Jane Greer, in rolul principal, si Rhonda Fleming, intr-un rol secundar) si sarcasticul detectiv particular care nu stie in ce se baga, asta printr-un furt evident de la Dashiell Hammett si Raymond Chandler), dialog extrem de ingenios, o poveste foarte complicata cu numar ridicat de intorsaturi de situatii si tradari intre personajele, narativa non liniara prin folosirea ‘voice over’ului si flashbackurilor, atmosfera sumbra si, evident, finalul amar.

– We’ll be back, you keep the martinis dry. (more…)

Bogart si Bacall in unul din cele mai celebre si mai complexe noiruri vreodata. O poveste super buna in jurul careia cu greu iti poti infasura capul, despre un detectiv particular care descopera un lant de tradari si inselaciuni intr-o familie bogata, cu un tata senil si doua fiice – femei fatale. Omoruri, santaje, dublu si chiar triple inselari, personaje foarte bine definite, atmosfera perfecta de noir, actori de mana intai si un regizor pe cinste. What more could you ask for? :D