Tag Archives: northern exposure

#06 Best Of – Northern Exposure

1339

(more…)

Posted in posted Tagged , , ,

Playing The Game

O leapsa de la Roxa – in ce film mi-ar placea sa traiesc. Adica in acelasi univers, in acelasi grup de ‘prieteni’, nu sa iau locul personajului principal. Greu, greu, greu. Hai s-o taiem in doua: cinci premii pentru TV, cinci pentru filme, iar cum TV-ul are personaje si cadre mai bine definite, incep cu el.

5. Veronica Mars – reusirea integrarii cu succes a vietii noir intr-un serial de adolescenti este, sa recunoastem, o realizare extraordinara. Dialogurile superbe, umorul negru, twisturile fenomenale, povestile excelente, distributia bine aleasa, totul a fost perfect. Ah, de-as fi Logan Echolls… iarasi.

4. Aici e un dublu entry – sitcomurile mele preferate – Frasier si Scrubs – personaje eclectice din abundenta si nelipsitul umor de calitate. Ce n-as da sa vad o cearta intre Frasier si Perry Cox…

3. Gilmore Girls (S1-3) – na, o alegere mai putin glorioasa, dar inca buna. Un serial extraordinar (in primele trei sezoane), cu dialoguri, deseori, exceptionale de la Amy Sherman si personaje mirobolante, extrem de bine definite si teribil de adorabile. Mi-e cam greu sa recunosc, dar chiar n-as vrea sa plec vreodata din Stars Hollow.

2. Northern Exposure – definitia umorului offbeat care timp de cinci sezoane m-a amuzat la culme cu ilustrarea ‘culture clash’. Locatia misto si personajele grozave fac din Cicely, Alaska unul din cele mai interesante si provocatoare locuri in care poti locui.

1. Indubitabil si inevitabil – The West Wing (S1-4) – basmul serialul meu preferat in materie de personaje, actiune si dialoguri. Produsul meu favorit de la Sorkinpe care nu ma pot opri din a-l elogia. Asa, deci eu chiar mi-as da piciorul drept (pe care, na, l-am luxat ieri la fotbal la picnicul de la Cheile Dobrogei si nu mai pot sa-l misc defel, asa ca n-ar fi mare bai) ca sa fac parte din echipa mirifica a utopiei Bartlet.

Mentiuni speciale: Weeds, Dead Like Me, Sports Night, Eerie, Indiana.

Asa, acum trecem la filme, unde stilul predomina deasupra substantei. Filmele-mi preferate sunt: Blade Runner, Fight Club, Reservoir Dogs, The Godfather, Double Indemnity, Casablanca, His Girl Friday, The Good, The Bad & The Ugly, Braveheart si Edward Scissorhands, dar n-as vrea sa traiesc in niciunul din aceste universe (nu ca n-ar fi incantator, doar ca toate universurile din aceste filme se destrama la sfarsit).

5. Army of Darkness (Evil Dead III) – pe langa faptul ca e una din cele mai bune comedii/filme de actiune/splatter horror, e si filmul cu ajutorul caruia mi-am facut primii mei prieteni adevarati. Sam, te rog, nu fa niciun remake! Trilogia asta e perfecta asa cum este!

4. Lat sau san taam (Hard-Boiled) – visul umed al oricarui pasionat de actiune. John Woo la ultima sa reusita, cel mai extravagant film de actiune facut vreodata, un exemplu minunat din genul ‘hero bloodshed’. Yun-Fat Chow dovedeste o data pentru totdeauna (A Better Tomorrow, The Killer) ca este starul definitiv al filmelor de actiune de calitate.

3. C’era una volta il West (Once Upon a Time in the West) – desi sunt un imens fan Clint (inimioare Trilogia Dolarilor, The Outlaw Josey Wales, Unforgiven, Pale Rider, High Plains Drifter, Hang ‘em High, Joe Kidd), favoritul meu western revizionist este aceasta capodopera epica. Sergio Leone regizand un scenariu scris de el, Dario Argento si Bernardo Bertolucci, pe muzica bantuitoare a lui Morricone, in care Henry Fonda, Charles Bronson, Jason Robards si Claudia Cardinale fac rolurile vietii lor. Povestea aceasta a razbunarii pustiului cu armonica este favorita mea, chiar peste Kill Bill, Man On Fire, The Crow, Straw Dogs, Payback samd.

2. Big Fish – lumea feerica a lui Burton – un basm fermecator, o lume incitanta si misterioasa… acasa.

1. Dark City - un SF noir sau, mai bine zis, propriul meu Mecca.

Mentiuni speciale: Sin City, L.A. Confidential, The Outsiders, The Philadelphia Story.

Leapsa merge mai departe la Meekuu.

Posted in posted Tagged , , , , , , , , , ,

Dailies #10

Unde ramasesem? Ah, da, sesiunea, ocazia cu care am devorat filme/seriale intr-un ritm chiar mai vivace decat de obicei. De data asta am ‘savurat’ placerile vinovate… care de fapt nu produceau nicio placere – dupa ce-am promis sa renunt la Alias, am vazut mirobolantul Angel asadar si pe adorabila Amy Acker. Dupa moartea tragica lui Fred si venirea pe acel plan terestru a Illyriei, ramasesem, evident, cu o mica pasiune pentru Amy asa ca am urmat-o in sezonul cinci din Alias unde era un ‘Big Bad’. Asadar, pana la urma, am vazut si sezonul cinci al seriei, am dus seria la finalul ei bine-venit. Cu adevarat bine venit. Pe cat de bune au fost primele doua sezoane si pe cat de proaste au fost urmatoarele doua, sezonul final a fost extrem de bland – fara sare, piper, pic de actiune, drama sau suspans. Niciun twist nu mai producea efectul scontat, nimic nu mai parea ‘nou’, totul deja fusese elaborat in primele sezoane. O mare dezamagire, iar scenele lui Amy au fost rare ca sa salveze ceva. Good riddance.

Apoi, continuand in modul meu tipic masochist, am vazut sezoanele 6 si 7 (ultimele doua) din Buffy. Atat de mare mi-era ambitia de-a evita invatarea pentru examene. Prima mea recenzie la el fusese concisa si corecta – prost, prost, prost. Actori lipsiti de talent, personaje oribile, actiune, de cele mai multe ori, cretina, plotting lamentabil si povesti stupide. Un dezastru… pe care continuam sa-l vad ca sunt dependent de suferinta. In sezoanele 6 si 7 povestile devin din ce in ce mai imbecile (iar ‘Big Bad’-ul din aceste sezoane e pur si simplu deplorabil, si-a batut Joss joc de serial…mai mult chiar decat de obicei), personajele din ce in ce mai unidimensionale (right, stiu, unidimensional exista numai in teorii ale fizicii si in realitate vorbim de bidimensional, dar asa suna mai bine) si mai, hai sa recunoastem, stupide. O pierdere imensa de timp intreaga serie, un crap-fest la fel de penibil ca si After Dark Horror Fest-ul la care m-am supus zilele trecute). Corect, era ceva ce insa ma tinea distrat, oricat de minor ar fi: in sezoanele 1-3 erau Angel si Cordelia Chase, iar (dupa ce astia doi au plecat in propriul lor spinoff) in sezoanele 4-7 Spike (care a plecat si el in spinoff dupa sezonul 7, cel final al seriei). Aceste trei personaje imi provocau intr-un episod mai mult amuzant decat toate celelalte personaje intr-un intreg sezon. Good riddance.

Apoi au aparut, intr-un final, si dvdurile de la sezonul 1 din Burn Notice si Mad Men, plus sezonul 6 (ultimul al seriei) din The Dead Zone, sezoanele 3-5 din Twilight Zone-ul original (acum abia astept luna octombrie cand apare, in sfarsit, si Night Gallery pe dvd) si sezoanele 3-6 din Northern Exposure (acestea inca se afla la Alex). Numai NE n-am apucat sa (re)vad in rest am savurat deja toate bunatatile mentionate. Deocamdata nu mai am in ce sa-mi infig dintii asa ca o sa continui cu retrospectiva horror dupa care va urma o perioada cu (always awesome) Alain Delon si Catherine Deneuve, in speranta ca voi pleca cu programul Erasmus in septembrie 2009.

Posted in posted Tagged , , , , ,

Death or Glory

In seria sitcomurilor cretine la care n-am reusit sa trec de primele sase episoade se adauga: Aliens In America, Joey, Rules of Engagement si The War At Home, iar din seria dramelor am incercat Carnivale, In Treatment si What About Brian, dar niciunul nu m-a impresionat. Am vrut sa ma apuc din nou de 30 Rock, dar mi s-a parut si mai imbecil ca prima oara, iar faptul ca a fost innoit si a luat si Emmyuri ma dezgusta.

Dar am revazut cu placere: Northern Exposure (demential, din pacate n-am gasit decat primele doua sezoane), Entourage (amuzant in primele doua sezoane, dar acum ca le-am terminat si pe ultimele doua, incep sa vad cat de plictisitor a ajuns, plus ca personajele nu mai sunt caricaturizate si nu rezista deloc ca persoane ‘reale’), Frasier (genial! tocmai am terminat primul sezon si jumatate din doilea, abia astept sa ma infig si in restul) si Cheers (doar primul sezon, mai departe n-am putut, chiar n-a rezistat bine testului timpului, chiar daca pilotul e inca grozav si veridic). Am terminat si sezoanele 3 si 4 din NewsRadio - mai putin haioase decat primele doua, dar inca bune, iar episoadele speciale – unul cu actiunea situata in spatiu, iar unul pe Titanic – au fost al naibii de nostime. Acum am inceput o retrospectiva western, asa ca ma intorc la mirobolantul si, din pacate, raposatul Deadwood.

Posted in posted Tagged , , , , ,