The Only Way I Can Deal With Pain Is To Spread It Around

And thus another terrific season of Psych comes to an end. Ally Sheedy, Jimmi Simpson and Rachael Leigh Cook all return and come under suspicion in this spellbound episode in which everybody is psycho beyond the shadow of  a doubt. Frenzy attacks and notorious villains come together in this vertigo inducing confluence of cinematic references. As with last year’s season finale, this one also brings out the best that Psych has to offer us – absurd comedy, witty mysteries, fantastic dialogue and great performances all around. And now follow five months of grueling waiting for the premiere of the fith season.

Later edit: White Collar also ended its first and, hopefully, only season. Although amazing at first, it ran into the same kind of crappy scripts Burn Notice, Leverage, Lie To Me and Royal Pains did, thus quickly becoming another boring procedural with stupid, not thrilling, cliffhangers. The stories are dull and the cast has nothing to work with. Goodbye, everyone, it was fun while it lasted.

Ca o continuare a segmentului din 2007 si din 2008, dar si a segmentului minor din 2009, desi anul acesta m-am ocupat mai mult de carti decat de orice altceva, tot a fost indeajuns timp si pentru cele mai bune momente pe care televiziunea le-a avut de oferit:

* BSG (S4), ER (S15), Life (S2) - trei bijuterii pe care le iubesc, dar care insa s-au stins anul asta. S-au stins in plina glorie, cat inca erau marete, iar pentru asta nu putem reprosa absolut nimic, putem doar multumi pentru anii de distractie.

* Castle (S1), Leverage (S1), Lie To Me (S1) – trei seriale cat se poate de diferite, dar cu atat de multe in comun – procedurale atipice ce se bucura de: distributii grozave, povesti proaspete si personaje distractive. Mai greu in ziua de azi. Desi fiecare are magia sa proprie, le iubesc pe toate in mod egal. Castle mai egal decat toti ceilalti, ca Nathan Fillion e totusi un demi-zeu.

* Eureka (S3), Dexter (S4), Psych (S3-S4) – desi au cativa ani la activ de cand m-au incantat pentru prima oara, incat pot sa uimeasca. Toate aduc elemente care sa le intinereasca, concepte noi si schimbari bine-meritate in personaje, iar pe langa minunata treaba pe care o fac dezvoltand personajele (mai putin in Dexter unde sezonul asta si-au batut joc de mai toate personajele cu exceptia celor doi ucigasi), scenaristii produc si povesti mirobolante care ne tin lipiti de ecran.

* Better Off Ted (S1-2) – singurul sitcom nou de anul asta… pardon, singurul sitcom bun. Cu o distributie omogena (Jay Harrington, Portia de Rossi, Andrea Anders, Jonathan Slavin), personaje demente si-un workplace Grimm-esque, acest sitcom isi arata fantasticul potential la care se poate ridica cat de curand.

* Mad Men (S3) – pentru ca se mentine constant ca un mirific amalgam de comedie, drama si istorie. Iar pentru un serial in care nu se intampla nimic, sezonul asta s-au intamplat multe.

* Sons of Anarchy (S1-2) – e o drama despre un club de motociclisti… cu fundatia personajelor in Hamlet si Macbeth, dar si Anarchism al lui Emma Goldman. Sezonul doi, cu o tema mai ampla si mult mai grea de digerat decat in primul sezon, nu face decat sa solidifice pozitia lui SoA in istoria televiziunii. De vazut!

* Swingtown (S1) - distributia geniala, povesti interesante despre trei cupluri implicate in swinging anilor ’70, personaje adorabil de complexe, o directie buna si o muzica fantastica (Bob Dylan, David Bowie, Deep Purple, Kiss, Paul Simon, Rolling Stones, Smokie, Three Dog Night samd) fac din aceasta serie un must-have.

Cat despre toate celelalte seriale… ei, bine, daca nu ti-ai auzit numele inseamna ca ai fost mai prost sau la fel de mediocru ca si anul trecut.

– AMR 5. Wee!

– Adieu, mon amour. Oh, Ferguson, at least i still have you!

– Desigur, nici nu putea sa dureze prea mult: episoade nesperat de slabe in toata grila: House, NCIS, Burn Notice, ER. C’mon, guys, the season is almost done!

– Cand credeam ca, dupa scoaterea teoriei evolutiei din curiculum si lasarea indoctrinarii religioase timp de 12 ani, educatia in Romania nu are cum sa devina mai tembela. Se pare ca se poate… iar dupa asta, asta si asta… Garçon, une pétition pour supprimer ma citoyenneté, s’il vous plaît!

– BSG inca se tine foarte bine, dar Dollhouse scartaie. Pot sa suport episoadele singulare, lipsa mitologiei si dialogurile atipice Joss Whedon, dar prestatia lui Eliza dezamageste profund. N-are talentul de a juca un personaj diferit in fiecare episod, dupa cum bine am vazut si-n Buffy/Angel/Tru Calling. Joss, la ce naiba ti-era gandul? Stii doar ca nu e Scott Bakula.

– S-a sfarsit si acest sezon minunat din Psych, s-a sfarsit pe cea mai ridicata nota de pana acum, o nota care a combinat cea mai complicata poveste de pana acum, cele mai tensionate momente, schimbari majore in viata persoana a lui Shawn, cat si revenirea adorabilelor Cybill Shepherd si Rachael Leigh Cook. Acum stam pe bara cinci luni pana la inceperea sezonului patru. Gusteeeer!

– Ha Ha!

– ZOMFG!!!!1111

– 19 de zile ramase pana la Ziua-Z! Wee!

– Motorhead, Manowar, Moby, Killers, Franz Ferdinand. B’estfest, tocmai ai trecut pe lista de prioritati, vin!

– a inceput Dollhouse, realizat cu aceeasi echipa mirobolanta din Angel (Joss Whedon, Eliza Dushku si Amy Acker). In sfarsit, televiziune de calitate!

– Tuesday the 17th, episodul genial si al naibii de ilar de astazi din Psych, o adevarata scrisoare de dragoste (finally!) pentru slasherele din anii ’80!

– Programul zilei de azi… primul, apoi, apoi de fapt las cele simple si revad primele trei bucati (vazand articolul de pe cinematical si episodul din Psych (ambele ca ieri a fost Vineri 13 si azi 14.02)) seria asta si adorabilitatile ce sunt asta, asta si asta. Cu garnitura de popcorn, beri si râsete. Ca asa trebuie sarbatorit.

– Ce-am mai savurat in ultima luna? Mai toate creatiile minunate ale lui Sir David Attenborough, omul cel mai plimbat de pe planeta (excluzand, desigur, cosmonautii), cat si genialele opere tv ale lui Bruce Campbell - The Adventures of Brisco County Jr. si Jack of All Trades. Plus colectia WWE PPV 1998-2002. Sute de ore de distractie. Ah, such good times.

– Ultimul episod din ER, The Family Man. Nimic ce n-a mai fost pana acum, dar campy asadar extrem de amuzant. Relatia dintre Neela si Simon face crash-and-burn, in mare parte datorita lui Sam, Tony ia o lectie de viata de la Jack Lemmon, iar Morris… e Morris.