Horia Nicola Ursu, administratorul Millennium Books si editorul Galileo, s-a declarat “cîtuşi de puţin nemulţumit cu 2010″, lansand 11 titluri in 2010 si 12 titluri in 2011.

Galileo, numarul 3, ar fi trebuit sa apara in septembrie 2010. Abia pe 18 aprilie 2011 era descris drept “proaspăt venit de la tipar”, s-a vandut la Bookfest 2011 si cu alte ocazii, dar abonatii, printre macar ma numar si eu, inca nu le primisera nici pe 8 iunie 2011, dupa promisiuni exhaustive de expediere. In acel moment am renuntat la a mai spera ca voi mai primi vreodata cele doua numere lipsa.

Cu banii luati de mai bine de un an si jumatate insa produsul final e vaporware, un simplu mit. Actiunea penala, din pacate, nu e la indemana, dar macar asta sa fie invatatura de minte: ce-i in mana nu-i minciuna.

– “Blasphemous” spelling mistake girl is expelled in Pakistan and her family is evicted

– Dave Mustaine Says Megadeth Will Tour With Motörhead, Volbeat, Lacuna Coil

– Scientists prove multi-tasking with two screens is impossible

– Coffee linked with lower depression risk in women

– Hubby claims wife raped by ‘invisible man’

Aseara au fost alegerile pentru organizatia pdl tineret pe sectie de votare, urmand ca saptamana viitoare sa fie cele pe oras. Spre finalul zarvei de la sediu, am plecat la pizza/beri, ca doar acolo se discuta cel mai bine viitorul nostru. La masa eram eu, cativa membri din osv-ul meu si cativa presedinti de la tineret/organizatia mare/birourile din CT. Dupa cateva halbe si multe dezamagiri, apare si fostul primar, cu cativa consilieri pe langa el. Ca sa ne atate interesul, a proclamat ca cei de la osv-ul de la care venea acum deja facusera tabeluri, procese verbale, alesesera conducerea si incepusera sa lucreze la o lista de probleme. Presedintele de la tineret, fostul meu sef, a inceput sa rada. A inceput sa scoata si el toate documentele pe care le mentionase fostul primar despre cealalta sectie, dupa care mi-a facut un semn regal cu mana care sa reprezinte “pe ei, cerber”.

Am inceput sa enumar problemele de la sectia asta de votare – proiectul abandonat de la ANL care a lasat un crater gargantuan in fata blocului meu si-al sectiei asteia, parcarea promisa si abandonata, parcul promis si abandonat, acum fiind doar teren pustiu dupa ce-au demolat garajele si curatat toate celelelate cladiri de aici. Arata post-apocaliptic. Am incheiat cu problema maidanezilor din cartier la care pana si eu am cazut victima acum cativa ani, cat si abandonarea pavarii cu piatra cubica tocmai pe strada asta, dupa ce s-a executat pe toate celelalte din jur.

Desigur, nu ducem lipsa nici de idei pe plan local – restabilirea contractului cu RATC pentru infiintarea liniei 23 la un pret rezonabil, in siguranta si confort pentru ca de o decada functioneaza doar doua linii private – GMS si JTA – iar ambele transporta oamenii ca sardine, mai multi fiind in picioare decat pe scaune, fara pic de loc, aer, siguranta, confort si umanitate, dar pentru preturi nesimtite. S-a argumentat ca presedintii ambelor societati au cotizat notabil ca aceste contracte sa le ramana exclusive… si nu e nimic de facut.

Apoi ar fi reabilitarea Taberei, una din cele mai mari si mai populare din tara, oamenii de-o anumita varsta vorbind cu-o nostalgie de invidiat, tabara care a functionat timp de 40 de ani si a gazduit chiar si 11.236 copii (4200/serie) intr-o vara, insa a fost abandonata in ultima decada. S-a argumentat ca Tabara apartine unui sindicat care nu s-a mai ocupat de el, iar terenul si constructiile le apartin, la fel si mai toata zona, cu ajutorul alesilor din ultimii ani… si nu e nimic de facut.

Ultima problema majora o reprezinta lipsa investitiilor in plaja – stam la 2 km de malul marii si totusi nu s-a facut nicio investitie in ultima decada, au ramas aceleasi cinci buticuri/crasme/terase pe-o singura alee, in rest pustietate. S-a argumentat ca s-au parcelat loturile si s-a vandut mai tot ce apartinea orasului. Tot ce-a ramas apartine diversilor politicieni care si-au tras partea. Am fi vrut sa vindem o imagine exotica, sa fie numarat si orasul nostru printre statiunile arhipline ale litoralului, dar s-a vandut si s-a vandut… si nu e nimic de facut.

Approximately 60 percent of women have faked an orgasm during intercourse or oral sex, according to Erin Cooper of Temple University, who has been studying these women to figure out why.

[..] “Women who have a hard time getting close to other people on an emotional level it seems now are also having a hard time getting close to other people on a sexual level,” Cooper said. “They are having a hard time across the board, and may be very much in need of intervention to help them out in another domain. This could either be the cause or the symptom; we don’t know enough about it yet.”

[..] Women who might seek to quickly end sexual intercourse might do so because they have difficulty allowing others to get close to them; they could feel disconnected from their partner or the sexual experience and might not be able to derive pleasure from sex, Cooper said.

…lovely.

Lucrarea de licenta, invatatul pentru examene/restante/licenta, cat si munca par sa fie fara sfarsit, iar pauzele de respiro devin imperioase.

Abia astept sa termin si sa scap odata, nu-mi place sa fiu pe acelasi drum cu Frank Black.

Ciudat. Inca-mi mai au adresa de mail de la experienta din decembrie, se pare ca ei n-au primit memorandumul care a circulat prin universitate care ma nominaliza pe mine drept singurul tap-ispasitor vinovat al acelei tragedii trecandu-ma ca intr-un joc de pinball de la netot si indolent la talamb si incompetent, finalizand cu preferata mea – “avand grave deficiente”.

Loose women and evil robots. Everything is in its right place.

De asemenea astazi am prezentat versiunea innoita a licentei. Spre deosebire de saptamana trecuta, acum profa era incantata de ea, n-a mai existat o discutie in contradictoriu – daca asa poti numi o sesiune de tipete de 30min.

What a difference a day makes.

Later edit: problema cu comanda la PcGarbage din cauza sistemului 3DSecure, iar plata a fost refuzata. Inainte sa apuc sa incerc alt card, nici 24h mai tarziu, baietii de la PcGarbage au fost destul de amabili incat sa-l scumpeasca brusc cu 33ron.

Later later edit: cum PG au sarit de la 380 la 413, am anulat comanda. Intr-un final l-am gasit la MarketOnline la 349 si mi-l aduce Mishu cand vine duminica la sesiunea tipica horror prost/pizza/beri. Tot raul spre bine.

Later later later edit: PG au coborat si ei pretul la 349. LOL.

1. Revista Galileo. “Va fi o revistă cu apariţie trimestrială, în prima lună a fiecărui anotimp; astfel, numărul 1 va apărea în martie, numărul 2 în iunie (intenţia noastră este să-l avem gata la Bookfest), numărul 3 în septembrie, iar numărul 4 la început de decembrie (sau, cu puţin efort, la Gaudeamus).” Asta se spunea pe 4 martie 2010.

Astazi e 10 martie 2011, iar pe raft vad doar doua numere din cele patru promise. 50% din ce-am platit.

2. Eldritch Tales. Atat pe site-ul editurii, cat si pe BD, acum o saptamana am citit ca este un HC de 896 pagini.

Ce scrie astazi? HC de 560 pagini. La acelasi pret initial. 62.7% din ce-am platit.

3. The Mandel Files. Atat pe site-ul editurii, cat si pe BD, acum o saptamana am citit ca este un TPC de 1184 pagini ce se publica pe 26 iulie.

Ce scrie astazi? TPC de 864 pagini ce se publica pe 23 august. De asemenea s-a adaugat un “Volume 1″ la titlu, desi pe coperta scrie “Contains three complete novels”, tot ceea ce lipseste din seria Mandel fiind o povestire de 13 pagini cu titlul “The Suspect Genome”, prezumand faptul ca editia asta n-o sa mai contina toate trei romanele. 62.97% din ce-am platit (amanarea de o luna o penalizez cu 10%).

Banii se iau cu 6-12 luni inainte, dar cartile nu apar sau apar cu aproape jumatate din numarul de pagini promis si platit. Pre-order? Nevermore.

postscript: Assassin a gasit o alta coperta la Amazon. Comparati prima cu cea noua. Au trecut de la trei la doua carti, asa cum am crezut. Batai de joc.

De 8 martie dăm din casă, ce filme vizionează dragele noastre mume, surori, prietene, vecine, tușici, bunici și alte fomei care ne trec pragul (de nervi :D). 19 bloggeri și bloggerițe se destănuie și ne spun la ce filme se uită cu jind și după care actori suspină fomeile din viața lor. La mulți ani femeiuștilor, damelor, mamelor și restu care vă simțiți femei :D Enjoy!

Schizoid – A Lost Hope

Dificil de gasit pe cineva care-mi imparta gusturile cinefile (noir, giallo, wushu), asa ca o sa ma axez pe ceea ce ma scoate din sarite la persoanele feminine din jurul meu: mizeriile gunoaiele peliculele siropoase, de la The Way We Were la How Do You Know cu pauza pentru The Notebook, Mr. Fix It si orice alta productie jenanta in care afisul e dominat de Jennifer Aniston, Kristen Bell, Rachel McAdams, Amanda Seyfried si Katherine Heigl din generatia noua, Meg Ryan si Sandra Bullock si toate celelalte pipite trecute de varsta mijlocie. Mi se intoarce stomacul pe dos ca nu suporta sa se uite cu mine la Animal Crackers, It Happened One Night, My Man Godfrey sau The Philadelphia Story, dar sar cu entuziasm cand aud de ceva situat intre Private School, Breakin’ si An Education, Easy A. Lorelai, where art thou?

Adina

Doamne cât trag de sormea până o conving să vadă un film bun, dar merită efortul, uite așa a ajuns ea obsedată de Jared Leto și de Recviem for a dream, am plânsără în hohote dimpreună la Hatchiko, îi mai plac dulcegărele precum Amelie și Everything is illuminated, deci în ceea ce o privește pe sormea n-am nimic de obiectat, dar dacă e să întorc pagina la propoziția mama are mere, căruțe cu mere repetitive, mă apucă damblaua, n-o înțeleg pe mama, cum să te uiți frate la The Long Kiss Goodnight de mai bine de 10 ori sau la The day after tomorrow, ah da, mama are un apetit pentru apocaliptic nesățios, s-ar uita la I am legend zi și noapte, ca să nu mai zic că a văzut toate filmele cu Mel Gibson și…Dolph Lundgren :D. În ceea ce le privește pe amicele mele practicăm ceea ce se cheamă filmu-fetiș, le sun: bă, uita-ți vă la Anticrist, după care ne întălnim la o cafea, ne uităm strabic una la alta și nu mai terminăm cu interjecțiile pe marginea ceștii :D.

Marian

Uite că veni 8 martie şi Adina mă rugă să vorbesc puţin despre oala cinefilă din care gustă femeile din viaţa mea. Încep şi eu cu prietena mea cu care impărtăşesc doar filme romantice sau comedii. Nu-i plac filmele politice, sf-urile sau cele de groază şi nici nu are timp şi răbdare să fac experimente cu filme obscure, aşă de multe ori ne uităm la filme diferite. Din ce am observat eu cu toţii avem un film sau două pe care le revedem cu plăcere ori de câte ori avem nevoie de un impuls, dar sincer nu înţeleg cum cineva are răbdare să vizioneze de mai multe ori la un film ca Persuation. Pentru mine e un film plictisitor, un film cu o poveste de dragoste desprinsă din cărţi şi dintr-o epocă trecută la care nu aş rezista să mă uit nici măcar 30 de minute. Pe lângă acest romantism de secol trecut am mai observat că  A walk to remember sau Love Actully sunt remedii bine venite.

Ajungând la partea maternă  vă spun că mama nu are un film preferat dar s-ar uita de 100 de ori la Pretty Woman. Cel mai adesea ea se multumeşte cu filmele difuzate de  Pro Tv la opt seara şi dacă le-a mai văzut preferă un serial ca Whitout a Trace de pe Pro cinema. Dacă e să-i propun ceva acceptă fără discuţii atata timp cât nu e un film de groază. De cealaltă parte, mama prietenei mele se uită la filme pe care le găseşti pe Diva Channel dar nu refuză niciodată un film cu Steven Segal care este preferatul ei. Norocul meu este că atunci când merg în vizită fiecare are televizorul lui.

Pe lângă aceste doamne distinse vă mai spun că am o colegă de muncă ce nu mă mai lasă să-i recomand filme pentru că ea consideră că orice film cu violenţă are impact asupra stări tale psihice şi fizice.

Indiferent de gusturi eu le urez tuturor femeilor La Mulţi ani de 8 Martie!

Ștefan

“Asta este un film pentru mine!” …

In general, a auzi expresia asta ma face mai fericit decat insasi filmul in cauza, pentru ca reprezinta nimic altceva decat un preambul pentru doua ore linistite alaturi de femeia pe care o iubesc, departe de grijile jobului, de stresul provocat de facturi, drumuri distruse, politica si orice alta mizerie care da un iz amar vietii de zi cu zi …

Genul filmului are mai putina importanta, pentru ca ea are incredere in alegerile mele, desi, uneori, ne trezim, dupa cateva minute, ca ne uitam unul la altul si realizam ca ne pierdem timpul degeaba, cum a fost in cazul “Death Proof”, un film nascocit de Tarantino, pe care pariez ca l-a uitat déjà …

Ii plac filmele desprinse din zona glamour a vietii, asa ca a devorat cele cateva episoade ale singurului sezon al “Cashmere Mafia”. I-au placut iconicul “Devil’s Wears Prada”,”Confessions of a Shopaholic” si “Bride Wars”, pentru care a stat treaza la o ora mult peste limita sa de rezistenta. Mai ales pentru ca urma propria noastra nunta …

A adoptat emotional, fara reserve, cateii din “Marley and Me” si “Hatchiko”, si a fost emotionata violent de “If Only”(care mie nu mi-a spus mare lucru), sau “The Boy in the Striped Pyjamas” ,“Changeling” si “The Curious Case of Benjamin Button”. Pentru ea, cel mai bun film al anului 2010 a fost, fara vreo sansa de a ii schimba vreodata parerea, “Shutter Island” …

In general, de multe ori, nici nu conteaza filmul. Conteaza doua ore, in care suntem impreuna, departe de lumea nu doar dezlantuita, ci iesita de-a dreptul de pe orbita …

Asa ca,daca 8 Martie poate insemna si un film bun vazut impreuna, pentru noi, mai mereu este 8 Martie …

Tloni

cand eram mic bunica-mea imi povestea foarte des Pe Aripile Vantului.

din pacate n-a avut niciodata sclavi, dar in timpul razboiului familia

ei a fost fugarita de rusi sau asa ceva, deci se regasea un pic in

filmu asta. cand m-am dus la scoala am aflat cu surprindere ca

sudistii, sclavagistii, curvele si KKK erau de fapt oameni rai.

Anca

Despre mama am numai cuvinte de laudă, spre deosebire de alte mame nu mi-a îmbuibat capul cu filme proaste când eram mică (poate doar uneori mai căscam şi eu gura la Tânăr şi neliniştit de care s-a săturat şi ea după câţiva ani) deci nu am ce să-i reproşez. Avem şi un punct de intersecţie în ceea ce priveşte genul de filme preferate şi anume filmele după cazuri reale, cele istorice, etc., fapt care nu face decât să mă bucure că pot savura un film bun alături de ea (deşi asta se întâmplă foaaaaarte rar deoarece nu mai locuim de muuuult timp în aceeaşi casă). Deşi nu a făcut parte din elita societăţii s-a cultivat singură şi a ştiut să aleagă ce e mai frumos, mi-a insuflat pasiunea pentru lectură (de calitate) şi pentru filmele sănătoase. Că eu pe parcurs am “deraiat” şi am început să mă uit mai mult la drame şi la chestii  ciudate e partea a doua…

Pantacruel

înainte de toate, aș spune că mă enervează teribil sesiunile astea blogo-cinefile pe teme date. să presupunem că am glumit. îmi place să le citesc la alții, nu să fiu eu, însă, cel care trebuie să se dea de-a berbelacu’ în ditamai spectacolu’. pe de altă parte, nici nu pot refuza o astfel de invitație.

tema din episodul de azi este despre femei si filme.

despre filmele/serialele tâmpite și enervante pe care le preferă blondele, brunetele, nevestele, mătușile, condeierele de la birou, bunicile, amantel și celelalte femei din viața noastră. și uite cum m-am lungit eu aiurea și deja i-am pierdut pe drum pe cei câțiva cititori/curioși binevoitori.

asa stând lucrurile,

mi-am adus aminte de faimosul și îndrăgitul colin firth. (vă spun imediat și f pe scurt de ce)

nu cu mulți ani în urmă,

eram aproape exasperat de pasiunea pe care nevastă-mea și mătușă-mea – fara sa se fi vorbit între ele inainte – o aveau pentru un anume colin firth. un actor “f drăguț și un barbat adevarat”, cică. ambele văzuseră și rererevazuseră serialul realizat de bbc, placut dar un pic cam tâmpițel după gusturile mele (na că am atins și tema propriu-zisă!)  – ‘pride and prejudice’.

de atunci,

cum îl vedeam pe firth, cum mă apuca febra/durerea de cap. iar televiziunile il programau pe domnul perfect gentleman (parca intentionat) weekend de weekend.

asa am ajuns sa urmaresc cu mare atentie prestatiile lui colin f si, culmea!, sa il indragesc! ba chiar mi se parea ca devine tot mai bun si mai puternic de la film la film. inebunisem eu de tot sau ce ma-sa era la mijloc?

pragul minim l-am atins anul trecut, cand, dupa un minunat si inubliabil ‘a single man’ m-am trezit că sufăr pentru colin firth care pierde oscarul în fața lui, măi să fie!, jeff bridges… anul ăsta, firește, îi țineam din nou pumnii englezului, după alt rol de 5 stele în ‘the king’s speech’. chiar dacă nu-i acordam șanse în fața rolului fără cusur reușit de bardem.

și cred că ar mai fi multe de spus despre talentatul domn, însă nu acum și nu aici.

Tomata

Nu prea mă mai uit la filme cu altcineva în afară de prietenul meu, dar asta nu înseamnă ca nu vorbesc cu fetele  despre ele. De exemplu, cea mai bună prietenă a mea, cu care de obicei merg la cinema la filmele cu Johnny Depp, cred că se uită la unele filme numai pentru bărbaţii care joacă. De când s-a îndrăgostit de fermitatea lui Christian Bale în Equilibrium, a reuşit să mă molipsească şi pe mine şi savurez orice film cu el. Avem gusturi asemănătoare când vine vorba de bărbaţi, aşa că de cele mai multe ori mergem împreună la filme când ne interesează vreun actor. Apoi, am altă prietenă care s-ar uita numai la filme de dragoste şi comedii romantice. Când simte nevoia să plângă, pac, îşi pune The Notebook şi lacrimile încep să curgă. Iar mama mea… ca orice femeie trecută de a doua tinereţe, savura filmele cu Steven Seagal. Acum nu prea se mai uită la filme.

Anda

Asa cum unii copii americani stiu sa-ti enumere numele tuturor presedintilor Statelor Unite, sora-mea stie pe dinafara actorii care l-au jucat pe Dr. Who din ’63 pana in prezent (sunt zece so far) si prezentatorii de la Nevermind the Buzzcocks. E dependenta de show-urile si serialele BBC. The more sci-fi, the better – Life on Mars, Torchwood, BBC’s Sherlock and so on. The coolest of the cool sunt, dupa parerea mea, sketchurile Fry&Laurie, la care m-a convertit si pe mine.

Irina

In primul rand, e mama. Care se uita cam la orice film cu Patrick Swayze si Richard Gere. N-am intelesc cum poate o femeie sa suspine la aceleasi mutre de 25 de ani, de cand o cunosc eu, cel putin. Dar daca ma uit ca-i tot cu taica-miu, inteleg. Deci, orice e cu astia doi, merge!

Bunica, are o competite secreta cu Tanar si Nelinistit. Anul asta face 88 de ani, nu mai stie cate episoade are, dar tine cu dintii de avansul pe care-l are in fata serialului. Ii mai placeau Fetele Gilmore, ceea ce mi se pare o chestie chiar avantgardista pentru ea, si o apreciez.

Prietena mea cea mai buna este indragostita de House. La modul aproape erotic vreau sa spun. Cred, dar nu sunt sigura, ca urmareste cat de cat si actiunea… dar nu bag mana in foc c-ar cunoaste alte personaje din film. Cel mult o stie pe Cuddy, si asta doar pentru ca-i este rivala. Pe langa asta, ea este obsedata de filmele de groaza. Nu conteaza daca sunt bune, proaste, daca le-a mai vazut sau sunt noi. In facultate si la master am “invatat” impreuna. Cand la mine efectul cofeinei se ducea iar la ea abia se instala, ii puneam un film- o imbrobodeam ca era sa fac pe mine cand l-am vazut prima data- ma intorceam cu spatele si ma culcam. Ea ma tot zgaltaia, sa ma uit la faze, iar eu ii ziceam sa stea linistita, ca eu aud, si imi imaginez ce se intampla.

Mona

Intorcandu-ma putin in timp imi aduc aminte acum ca primul film la care m-au dus ai mei la cinema a fost The silence of the lambs si imi amintesc perfect cateva screenshoturi din el din perspectiva ochilor mei de copil. Mai in gluma sau in serios mereu ii luam pe ai mei peste picior din cauza asta, si privind acum ca filmul este din ’91 adica de pe vremea cand eu aveam fix 5 anisori, imi ridic o spranceana catre mama pe care cred ca n-o deranja deloc sa-mi arate the best psychological thriller of all in perioada ceea.

Maica-mea, caci de fapt de asta ne-am adunat aici, e ziua ei si trebuie s-o rasfat cumva vorbind-o pe la spate, avea o mega obsesie imprumutata de la tata cred, pentru Al Pacino. Adica unde era Al Pacino pe sticla, era si mama si de multe ori eram si eu. Si obisnuiau ai mei sa inchirieze casete video, probabil stiti toti despre ce vorbesc, dar multe dintre ele se repetau iar maica-mii i se bulbucau ochii cand dadea peste filmul asta al lui Al Pacino: Sea of Love, despre care n-o sa va vorbesc, in schimb o sa va las melodia care se tot repeta in film si pe care mi-o amintesc si azi, din cauza re-re-revizionarii lui.

Mama, la multi ani!

Diana

Pentru mine filmele sunt strans legate de sora mea, cred ca am petrecut sute de ore benoclandu-ne la tot felul de productii mai mult sau mai putin cunoscute. Pierdeam zile/nopti in sir cu maratoane de filme. De 8 martie nu pot sa scriu decat de bine despre ea :) Sormea e furnizoarea de filme, ea le alege, le culege, si mi-a inspirat pasiunea pentru cinema :d Plus ca suntem la unison cu orice parere aproape: Almodovar e tare, ne place Woody Allen,  Bunuel, Bergman, m-a pus sa ma uit (din fericire) la Fellini, la filme dubioase la care nu m-as fi uitat nici sa ma tai singura (ex: la niste filme de Lina Wertmüller). Rar se intampla sa avem pareri diferite, de obicei desfiintam sau adoram un film, asa ca cel putin pe tema asta nu ne certam.

Veone

Exista DVD-uri care ofera, ca special features, comentarii ale cineastilor, care explica anumite scene, personaje sau idei; rostul acestor adaosuri este o experienta cinematografica mai bogata. Desigur, aceste bonusuri nu pot fi mutate de pe un DVD pe altul, fiecare referindu-se la filmul sau. Eu am insa ceva mult mai pretios: un special feature valabil pentru orice film, aplicabil la orice DVD. Se cheama The Ideal Partner To Watch A Movie With si este, sunt convins ca v-ati prins deja, sotia mea. Exista companioni de film care vorbesc prea mult sau, dimpotriva, nu scot absolut niciun sunet, ca si cum n-ar fi acolo, in vreme ce altora li se pare interesant sa faca caterinca, ceea ce poate fi OK la un film prost, dar, la naiba, caterinca la Kurosawa?! Maria, in schimb, rade cand e de ras (si prietenii stiu cum rade Maria!), vorbeste cand e de vorbit, tace cand e de tacut, se baga in mine cand apare violatorul din Deliverance, ma tzastaie cand fac o gluma groasa si, cu mutritza ei de inger, in timp ce stam comod in pat si ne uitam la film, pravale cate o judecata sobra de genul: “Criticii or sa-l desfiinteze!” sau “Scenariul prezinta deficientze de neiertat!”

In materie de gusturi nu pot sa spun ca ne suprapunem perfect, in schimb ne completam spectaculos: daca ea nu suporta Rescue Me (“Asta e un mos care se imbraca tinereste, dar pe mine nu ma duce de nas”), si eu am dormit copios la Last Station (Maria iubind literatura rusa) si mi-am indus coma artificiala la Julie & Julia (Mariei placandu-i Meryl Streep si retetele culinare surprinzatoare). In schimb, aria comuna este foarte mare, de la Breaking Bad si 24 la Michael Haneke si placerea vinovata Casino Royale, iar ca preferinte personale Maria poate bifa – si sa vedem daca va infirma sau completa – Eyes Wide Shut, Kill Bill, Inglourious Basterds, Black Swan, orice Chaplin.

Pe final, doua mentiuni: mama este si a fost intotdeauna fascinata de Pe aripile vantului si Dr. Jivago, pe care cred ca le-a vazut de mai multe ori decat am vazut Maria si cu mine la un loc episoade din Scrubs. Iar bunica mea, care are 94 de ani, tocmai imi spunea recent: “Ma uit acum la Rosalinda [de fapt Esmeralda, n.V.] si la Jug, dar dup-aia gata, cand s-or termina, nu ma mai intereseaza nimic”. Bineinteles insa, stiu ca se alinta, pentru ca asa spune de 15 ani, de cand au aparut telenovelele!

Jovi

După ce m-am gândit la provocarea Adinei, mi-am dat seama dintr-o dată că, de fapt, eu nu sunt atent la ce văd femeile din viaţa mea, ci mai degrabă le fac recomandări despre filmele mele favorite, care sunt urmate (doar de unele dintre ele, normal!) cu mare atenţie. Aşa că m-am pus pe treabă, am făcut un mic sondaj printre cele mai bune prietene, făcând un pic abstracţie de familie, şi au reieşit următoarele rezultate:

A. Sunt femei serioase, care apreciază filmele la fel de serioase, cum ar fi: Il Postino, o recomandare pentru „cei dispusi sa accepte lectii- lectii de dragoste, de poezie, de prietenie… de viata…” sau Everybody”s Fine, “despre asteptarile unui tata de la copiii sai, despre copiii care nu vor sa dezamageasca si despre cum fiecare membru al familiei are lumea lui complicata”.

B. Sunt femei cărora le plac comediile de calitate, precum clasica The Party, pentru ca e mereu “proaspată” si râd de fiecare dată la fel de sănătos!

C. În fine, se pare că mi-am construit viaţa în jurul femeilor romantice, care plâng la scenele din filmele preferate, care se înduioşează la ele (filme care au acelaşi efect şi asupra mea). Pentru ele, cele mai bune filme sunt Sweet November (chiar de două ori!), Once, Atonement, Splendor in the Grass, Gone with the Wind.

Nu ştiu dacă e ceva ciudat în ce am spus mai sus, poate doar faptul că eu nu ştiu adevăratele pasiuni (cinematografice) ale femeilor din viaţa mea.

P.S. Soţia mea a spus: „îmi plac filmele ce le alegi tu pentru noi, mi-au plăcut mult Lost şi filmele biografice, gen Ray, Walk the Line sau La vie en rose”. Pe soacră-mea nu am întrebat-o (se uită la OTV), nici pe maică-mea (se uită la Antena 2) :D.

Andres

Am o problema cu sora mea… Nu ar fi tocmai problema, insa faptul ca se uita la Poirot in nestire (a zis ca nu se uita in nestire, ya right!), ma dispera uneori. Si nu asta ar fi partea tragica, ci ca vine sa imi impartaseasca. Poirot in sus, Poirot in jos. De acord, e un film genial, bla bla, dar lasa-ma sa traiesc femeie!!! Apropos, cica ultimele serii sunt din ce in ce mai tari… nu ca m-ar interesa, dar poate sunt si fani in zona. Tot ea, draguta de soramea, ma tot prinde cu diverse seriale. Am vazut in urma stresului generat de nebunia ei cateva serii: Mad Men, Spartacus (seria 1 si prequel), Misfits… geniale de-a dreptul si cam neterminate. Dupa lungi incercari si tatonari ma uit la primul episod, imi spune sa mai vad unul. M-a prins filmul. Vreau mai mult. Vad tot. Si acest tot nu are final pentru ca, pam-pam!, nu s-au termiant filmarile, urmeaza si alte serii, episoade!

Cel cu care nu a reusit sa ma corupa, dar m-a stresat la culme este Glee. Am inteles, e tare, dar la fiecare faza tare, venea la mine “hai sa vezi ceva!” si doar ranjetul usor diabolic o trada. Am ajuns sa nu vreau sa vad acest film tocmai din cauza stresului generat… Pana voi vedea primul episod, ca dupa aia s-a terminat.

Si ca sa fie nebunia curata, sta alaturi de mine si revede acele filme. De ce? Nu pot sa inteleg. Cred ca e o mica maniaca! Dar fiind vorba de filme, o iertam.

Bine ca nu e luna barbatilor, ca l-as fi parat pe tata cu toate filmele lui antice “in batai”: karate, kung-fu, Van Damme style, Rambo style, antichitate style, frantuzisme style. Filme vazute, revazute, fumate de mult!

Mihai

Hmm, delicat subiect, sa vedem. Femei, 8 martie si filme. Filme, femei, si 8 martie. Incerc sa-mi dau seama care dintre formule ar fi cea potrivita (fara a obosi prin epuizarea tuturor permutarilor) si care este relatia dintre elemente. Prea complicat si probabil fara rost, unde sa mai pomenesti femei fara filme si cu atat mai mult femei de 8 martie fara filme, imagine la care adaugam o duzina de trandafiri si o cutie de bomboane, pentru a respecta canoanele occidentale, si c’est fini.

Revenind la cinemateca noastra, s-o luam asa. Maica-mea de exemplu, mi-e greu s-o incadrez int-o tipologie. Cand eram mic imi amintesc ca se uita la Dallas, apoi nu tin minte sa se fi uitat la vreo telenovela, iar in prezent se uita deopotriva la CSI New York, House, Grey’s Anatomy sau Dexter (dupa cum le nimereste, n-are obiceiul sa-si planifice vizionarea vreunui serial). Un all time favorite trebuie sa recunosc, spre rusinea mea, ca nu cunosc. Nu-i plac comediile de tipul Seinfeld sau Friends care au acel ras de fundal la orice faza mai amuzanta, adica cele care au „hăhăit” (mie-mi plac). Prietena mea si la capitolul filme imi pare un paradox personificat – lucru pe care nu uit sa i-l reamintesc zilnic. Asadar este innebunita dupa filmele lui Bergman, dintre care favoritul, daca nu ma insel, este Wild Strawberries (asta ori Face to face sigur), pe acestea insa le contrabalanseaza cu filme gen Sex and the City (la care am fost aproape tarat la cinema) sau seriale de tipul Gossip Girl sau Gilmour Girls (pentru a evidentia extremele). Numitorul comun sa spunem ca sunt filmele cu Paul Newman din a sa tinerete, dar carei femei nu-i place de Paul Newman in tinerete, nu?

Ce sa mai, la multi ani de 8 martie, cadoul din partea mea fiind Dangerous Liaisons.

Cafeneaua Turistică

Poate sunt printre cei fericiti, asa ca mari altercatii cu prietena pe alegerea unui film nu am avut. Am inceput si eu sa dau mai multa atentie cinematografiei europene in general, celei spaniole in particular si chiar si celei romanesti (apropo, aici trebuie facut ceva, este omniprezenta atmosfera prafuita, care iti creaza aceeasi senzatie, indiferent de film si subiect).

Nu reusim sa ne reconciliem in ceea ce priveste trilogia Stapanul inelelor. Sunt unele dintre putinele filme pe care le-am vazut de cateva ori bune, iar pentru ea unele dintre putinele pe care nu reuseste sau nu vrea sa le vada. De unde aceasta dragoste pentru hobbiti, elfi, etc.? Poate de la literatura pe care o citeam in adolescenta, poate de la modul in care e facut filmul, de la efectele speciale care mi se par fara cusur si acum. Avem de-a face cu o succesiune de filme cu o continuitate a firului epic, fiecare parte te face sa o astepi cu nerabdare pe urmatoarea.

Ilustrez, de sezon, cu Liv Tyler in rol de femeie elfa.

Bogdan – Sub soare

Imi plac comediile romantice cu conditia sa nu fie unul din cele 3-4 tipare retocite de mii si mii de ori, cu acelasi scenariu, acelasi dialog, aceeasi escalare a povestii. Deci daca nu este si prost jucata si previzibila ma pot uita cu placere.

Din pacate Irina (aka the girlfriend) la fiecare titlu de gen aparut spera ca va gasi sensibilitatea pierduta a Hollywood-ului. Asa ca m-a batut la cap sa ii aduc “When in Rome” sau “Letters to Juliet”. Daca la “scrisori” nu am ajuns sa ma uit, a trebuit sa fiu martor cum Beth isi gaseste iubirea la Roma in timpul unei nunti, pleaca cu ea inapoi in America si de aici cursul firesc al asteptarilor. Nu zic ca e cel mai prost film…insa respecta atat de clar reteta incat plictiseste dupa 5 minute. Asta si replicile puerile ca de clasa 9-a. Am sperat ca Danny  Devito va salva providential acest filmusor…dar pace si liniste.

Khronos

Dintre toate prezențele feminine din proximitate cel mai ușor mi-e să analizez filmele jumătății mele mai bune. Topul ei începe cu povestea psihedelică a lui Aronofsky – The Fountain (urmărită şi de trei ori în aceeaşi zi), plasată undeva sus de tot ca mai apoi să coboare printre Han Solo, Grave of the Fireflies și seria The Girl with the Dragon Tattoo, The Girl Who Played with Fire & The Girl Who Kicked the Hornets’ Nest alături de multe alte titluri. Un clasament mai mult decât decent la care se adaugă şi câteva serii pe măsură începând cu South Park şi terminând cu Boardwalk Empire, listă de preferinţe care se intersectează frecvent cu sistemul meu de valori aşa că aici nu am de adus obiecţii.

În ceea ce priveşte cosa nostra, dacă stau bine să cuget, nu găsesc nicio membră a familiei care să fi agreat produsele clişeistice obosite expulzate pentru gospodine de obicei în intervalul orar 14:00-20:00. În schimb pot cita o listă de filme româneşti cât de cât simpatice pe care o mare parte din generaţia X le-a tolerat, dacă nu chiar agreat într-o perioadă sau alta a maturizării cinefile. Titluri care mi-au fost recomandate de-a lungul anilor de aceste personaje feminine familiale. Filme simple precum Brigada Diverse, Nea Mărin Miliardar, Operaţiunea “Monstrul”, sau chiar titluri superioare de import: Lawrence of Arabia, Spartacus şi On the Waterfront.

– Nuit Blanche

– Ultimate Pirate Ship Bedroom

– Quentin Tarantino reportedly prepping a Western

– Doctor Who // Series 5 Opening Credits – Buffy Style

– Dozens of people perform CPR to save one heart attack victim

– Mean! Moody! Magnificent! How’d you like to tussle with Russell?

– New England Bank Now Offering Free Kindle With Each New Account

– From the icy Arctic to Africa’s dense jungles – and the mountain tops of Mongolia to the deep waters of the Pacific – the BBC series Human Planet has explored mankind’s incredible relationship with nature.

Ca orice istorie care se respectă și care nu se prostituează la fiecare colț de bulevard, istoria cinema-ului are și ea reprezenații ei de seamă, figurile ei emblematice, vârfurile ei de lance în fața cărora codu cavaleresc te obligă să te înclini și să pupi țărâna…dar în ciuda elogiului frate cu cerul și a râurilor de critici orgasmice sunt unele filme mega-cunoscute, în delir apreciate, spasmodic ridicate în slăvi care pur și simplu nu ne ajung la corason, nu se gâdilă la balamale și de care ni se face chiar lehamite, de la atâta înghițit în sec ne adunarăm 16 bloggeri să vă destănuim cele mai tainice frustrări, să vă spunem care sunt cele mai cele filme (că așa zice restu lumii) care ne sunt atât de nesuferite și mai ales de ce, enjoy :D

Matiuska – Enter the Void

Filmul-eveniment al lui Gaspar Noe “Enter de Void” e pentru mine un experiment respingator cu o poveste mult prea simplissima, cu o tensiune omniprezenta, cu o moralitate absenta, cu o sursa de captare a emotiei mai mult negativa, cu o desirare permanenta a unei lectii de trai intr-un mediu al raului, si cu o lipsa acuta de fond filosofic suplinita cumva de multimea “care-urla” a detaliilor unui carui alt context social decat al Tokyo-ului.

Diana – Ran

Kurosawa e considerat de toata lumea un “clasic” am vrut si eu sa mananc Kurosawa pe paine, sa vad ce gust are. Cei sapte samurai m-a cam lasat rece si somnoroasa (come on everybody..nu e chiar asa misto), dar am zis sa nu ma las asa usor, si am vazut si Rashomon. Descoperirea mi-a dat incredere, si am spus ca merita sa ma mai uit si la alte productii ale maestrului japonez, dar cred ca n-am ales bine cand am decis sa vizionez Ran. La sfarsit (nu stiu cum am avut puterea sa rezist pana acolo) ma simteam la fel de dementa precum bufonul emblematic care ne-a servit constant lectii de viata pe parcursul actiunii. A fost ca o lunga tortura. Niciun fior de incantare sau de entuziasm nu m-a incercat, la nicio faza din film, desi chiar am vrut sa imi placa.Din pacate, Ran mi-a taiat definitiv si irevocabil tot cheful de Kurosawa. There is no turning back.

Marian- Titanic

Filmul cu cea mai romantică scena din istoria cinematografiei, filmul cu un buget care hrănea pentru câţiva ani o ţară din Africa nu m-a impresionat aproape deloc.  Nu mi-a plăcut romatismul pueril a lui Leonardo Di Caprio, căruia îi trebuia un frizer mai bun înainte de filmări şi nici atitudinea grăsuţei Kate.

Nu m-a impresionat aburul din maşină care s-a transformat brusc în staul şi nici plânsetele sutelor de spectatori care se îmbulzeau acum câţiva ani pentru un bilet.  Reţeta succesului, romatism chicios specific unei poveşti cu prinţese plus dramă reală a miilor de oameni nu m-a atins ca pe milioanele de fani. Dar ce să-i faci dacă uneori omul e imun la anumiţi „viruşi “ care infectează o masă mare de oameni. V-aş spune câteva şi despre Avatar dar o lăsăm pe altă dată.

Ștefan – The King’s speech

“Salut … Numele meu este X iar aceasta este povestea mea. M-am nascut sub semnul unei stele amare iar viata mea a fost o continua lupta cu … “

As putea continua, totul luand forma unui monolog care, in ultima instanta, nu ar interesa pe nimeni. Nu ar atrage, nu ar starni emotii si in nici un caz nu ar castiga un Oscar… O nominalizare ar insemna ca viata m-a purtat pe culmile gloriei, insa acest lucru este la fel de improbabil precum o sosea ca in palma in buricul Bucurestiului …

Industria cinematografiei se pregateste sa isi incoroneze laureatii anului de gratie 2010 in timp ce, din spatele usilor inchise ale Kodak Theatre, razbat aplauze si ovatii la auzul unui discurs poticnit si chinuitor, care in ciuda platitudinii sale  a starnit o emulatie nemaintalnita de la succesul coplesitor al unui “Forrest Gump”, o capodopera de neinteles pentru macar 50 de procente din cei care i-au inchinat ode …Nimic nu pare a sta in calea lui Hooper si a personalitatii lui George VI, un personaj istoric transformat peste noapte dintr-o fantoma a istoriei umbrita serios de complexitatea personalitatii inegalabilului Winston, intr-o figura iconica a luptei impotriva propriei umile conditii. O lupta dusa, este adevarat, de fiecare dintre noi, la un anumit moment …

Imi este greu a intelege extraordinara desfasurare de forte in a elogia un film al carui subiect, in lipsa pleielii regale, nu ar starni interes nici cat o paruiala cu zgarieturi dintr-un bar gay.

Este incontestabila valoarea prestatiei actoricesti, este incontestabila valoarea viziunii regizorale, insa esenta filmului este “Discursul”. Dezamagitor, nici macar o propozitie a oricaruia dintre cele cateva fragmente de discurs inserate in acest film nu implica emotiile starnite de cuvintele lui Brendan Gleeson in “Into the Storm”. Asta pentru a ramane in exact acelasi orizont de timp si in aceeasi arie de interes a istoriei.

Anca – Avatar

Avatarul secolului 21 e predominant albastru şi cu o înălţime considerabilă. Şi se află în jungla (nu amazoniană) a Edenului pierdut undeva printre planete. De-acolo se-aud strigăte de jale: “Aoleu ăştia vrea să ne cotropeşte”, copacul vieţii şi tatăl stelelor începe să se cutremure în apropierea primejdiei.

În afară de nişte efecte făinuţe, într-adevăr nişte peisaje frumoase, plătim bani să mergem la tri-di ca să vedem ce? O poveste oarecum stupidă, cu altfel de extratereştri şi o poveste banală de dragoste de parcă n-am fi fost martorii ei în Stăpânul Inelelor. Un film prea mediatizat, prea scump, prea ridicat în slăvi pe când există filme de 1000 de ori mai bune. Acum să nu încep să mai vorbesc şi de 2012…

Pantacruel – Goodbye, Lenin!

prin 2004, inca mergeam aproape saptamanal la cinema. preferam, matineele de la ‘studio’, ieftine si bune, sau descalecatul pe un fotoliu ros de vremuri la ‘cultural’. fostul cinematograf de la parterul blocului meu din berceni. e greu să uiți așa ceva când ai balconul chiar sub cuvantul cinema.

in acele zile de toamnă, stiu ca am intrat la o comedie. chiar daca nu era woody allen, si nu erau nici fratii coen, si nici macar kusturica si nici macar porumboiu si nici macar charlie chaplin. deci, in concluzie, era vorba de un horror. dar imi placea titlul, care ma ducea cu gandul la louis malle, si muzica lui yann tiersen. cu asta am si ramas, cu titlul si amanuntul muzical. in rest, good bye lenin

p.s.: daca aflati intamplator ca, in nu stiu care zi din nu stiu care an, am laudat ca un nebun, la cald (deci la dilatație), dulcegaria ‘vagabonul milionar’ si am zambit satisfacut la ‘avatar’ (pentru efecte speciale si experienta vizuala, se intelege), ar fi potrivit sa va faceti ca ploua. iar daca nu puteti, nu puteti.

in nici un caz insa – cum ar spune enoch ‘nucky’ thompson admirandu-si garoafa rosie de la rever – n-ar trebui sa lasati adevarul sa strice o poveste buna.

Adina B. – Incepție, Decepție

După ce o groază de oameni mi-au descris Inception cu ochi dilataţi, ca fiind „noul Matrix”, „best of Nolan” ş.a., m-am dus îmbătată de aşteptări la cinema. Şi când colo? Poveste pe 3 etaje, deci cadru ambiţios, atractiv ca idee – da. Scenariu asortat, deci mod deştept de a pune fantezia pe peliculă – nu. Mai exact: dialoguri de trei lei, curs narativ megaprevizibil, filozofii de aprozăreasă perorate cu tonul unor adânci taine psihologice. Ah, ok, acţiune cu artificii şi efecte speciale – din plin. Dar nu asta căutam.

Bogdan – 21 grams

Citisem un comentariu acum mulţi ani la „21 grams”, pe care mi l-am notat, cum că nu ar fi un film, ci un necrolog. Remarcam că respectivului, filmul i-a plăcut, bag seama şi necrologul. Mie nu. De fapt, treaba asta cu neplăcutul trebuie să fie nuanţată. Nu văd „21 grams” drept vreun film inutil, vreun rateu. „Amores perros”, lung-metrajul de debut al lui Iñárritu era fresh şi foarte pasional gândit. Când a apărut „21 grams”-ul american însă, un fel de déjà-vu a pus stăpânire pe mine: schimbată pe ici pe colo, pelicula dispunea de aceeaşi osatură. Îşi schimbă peştişorii mexicani cu unii americani şi îi pune s-o pună de un parastas al vieţii; o injecţie cu pesimism şi tristeţe se aplică fiecărui actor (personaj). Dar până şi în viaţa reală, la parastase oamenii pun de o ţuiculiţă şi îşi aduc aminte de una, de alta, de rujul defunctei, de nepoţi sau de aventurile din armată. Parastasele sunt vesele în sine, cum spuneam. Numai că Iñárritu vede totul în gri albăstrui, îşi tratează personajele drept nişte morţi vii. Lipsa asta de multi-perspectivism e deprimantă şi greu de urmărit. Unde mai pui că şi încârligătura de scene de prin prima jumătate de film este o aiureală cumplită (nu refuz o astfel de libertate!) şi nu eviţi să te întrebi dacă nu cumva urmăreşti un random playlist de anti-reclame la viaţă. Nu am pretenţia unui implant de bucurie, fericire şi baloane colorate. Dar parcă toată durerea pe care o pune cap la cap filmul ăsta defilează prea ostentativ.

Şi ar mai fi ceva, care oricum nu ţine de valoarea unui film, ci mai degrabă de o opţiune personală, pe care cu toţii avem dreptul să o revendicăm: tratamentul toxic, sectar al filmului. Matricea sectară – naţiune, comunitate, familie – îmi creează de-a dreptul repulsie. Mă intrigă şi mă revoltă. Dar până să îţi dai seama despre ce este filmul exact, te-ai şi trezit în baie spâlându-te pe dinţi, cu jumătate de picior deja pregătit de culcare.

Tloni – Lord of the Rings

dupa cum observa un intelept, Lord of the Rings e despre niste oameni

care merg. pana si copacii merg in filmul ala.

cartea mi se pare suportabila, e-n spiritul epocii [un fel de Jung,

sau de antropologie nazista pt copii] dar filmul, 50 de ani mai

tarziu, e just boring.

Filme pe Bune – The social Network

Momentan imi vin doar doua filme in minte, You Again si The Social Network, ambele din 2010. Nu stiu sincer care dintre ele m-a plictisit mai mult sau care mi-a produs o stare de somnolenta in primele 15 minute de vizionare, dar subiectul era sa vorbim despre un film de la care am avut uber mega asteptari, asa ca ma rezum la cel din urma, The Social Network.

Nu voi trancani prea mult pe subiectul asta, deoarece am scris cam tot ce aveam de spus mai demult, scurt si la obiect, cum fac intotdeauna. Sincer, din cauza bugetului ma asteptam sa fie nominalizat pentru un premiu mai important cum ar fi Globul de Aur, dar nu si sa-l castige! Se pare ca e nominalizat si la Oscar, daca-l castiga si pe asta ma impusc. Asa, revenind la film, in afara de plictiseala si starea de somnolenta, Zuckerberg m-a enervat la culme, nu imi dau seama daca din cauza faptului ca nu-l prea inghit pe Eisenberg ca actor sau din cauza faptului ca personajul interpretat mi s-a parut un om fara scrupule care si-a calcat prietenul in picioare pentru a-si atinge telul. Si care e rostul lui Justin Timberlake printre atatia geeks? Chiar n-au putut gasi pe altcineva mai bun? De exemplu un Michael Cera cred ca ar fi fost un inlocuitor perfect, atat pentru Timberlake cat si pentru  Eisenberg, o peruca, niste lentile si aia era, poate-mi placea si mie.

Schizoid – Inception

Inception – o distributie decenta in frunte c-un cabotin notabil, acest Rock Hudson al zilelor noastre, nu poate salva un scenariu de oroare care simuleaza inteligenta desi la miez e doar un film de Michael Bay in care exploziile abunda iar ratiunea lipseste cu desavarsire. Da, da, da, vis intr-un vis intr-un vis, bo-ring. Personajele sunt o adunatura exceptionala de cartoane ambulante de care nu ne pasa – trebuia sa ma miste vinovatia lui pentru moartea ei? sa vreau sa fie fericiti copiii fara fete? sa sper ca personajele secundare despre care nu stim nimic sa-si primeasca valiza cu bani? Mai e nevoie sa spun ca singurul plus al filmului e cand Mal incearca sa-i omoare pe toti? Ma gandeam eu.

Cătălin – Star Wars

filmele despre care vreau sa vorbesc, ca nu pot sa le disociez, formeaza o trilogie: star wars(prima, ca a doua nu conteaza)! stiu ca a creat o religie, cu replici citate si rascitate, cu dark vader prezent in mii de reclame, dar pe mine nu m-a atras deloc “filmul”. poate episodul patru sa fi aprins vreo scanteie, dar nu mai mult! o fi din cauza ca m-am nascut mai tarziu, cand febra se mai potolise, iar subiectul, intriga, actiunea devenisera cam banale si comune…nici asta nu se verifica intru totul, pentru ca alte filme din aceeasi perioada si chiar mai vechi le urmaresc cu placere ori de cate ori se iveste ocazia! in fine, poate nu-mi place trilogia pentru ca george lucas incearca sa stoarca bani de pe urma ei ori de cate ori are ocazia!

Tomata cu scufiță

Mă pregatesc să fiu blamată pentru  următoarele vorbe, da’ asta e. Dintre toate filmele celebre, super aclamate şi cu critici extrem de pozitive, aş spune că nu mi-au plăcut : Naşul, Stăpânul inelelor şi Războiul stelelor, da’ nu pot zice asta pentru că nu le-am văzut. Însă nici nu prea-mi doresc. Aşa că atunci o să zic că nu am prea vibrat la Gladiatoul, Alexander şi mai recentul Dinner for Schmucks, care în comparaţie cu Le diner de cons e net inferior (în viziunea mea). Gladiatorul cred că nu mi-a plăcut pentru că cineva mi-l povestise înainte şi nu mai avea nici un farmec, iar Alexander… well, e cu Collin Farrell, de care nu mi-a plăcut niciodată. Iar incestuoasa relaţie cu Angelina mi-a displăcut şi mai mult.

Anda – The night of the hunter

Nu imi dau seama exact carui public se adreseaza fimul lui Laughton. Film noir e doar pe alocuri, in cea mai mare parte aduce cu o poveste pentru copii – cu un Hansel si Gretel modern, mai exact. Si stereotipia extrema a personajelor, in frunte cu predicatorul Powell (Robert Mitchum) pare sa indice tot o poveste. La fel si secventele fugii copiilor pe firul raului, cu decupajul in umbre al siluetelor – de departe punctul forte al filmului – aduc cu ilustratiile minunate ale unei carti de povesti. Doar ca povestile, ca si desenele animate sau fantasy-urile, nu sunt deloc pe gustul meu, iar aceasta mai are si o morala foarte religios-siropoasa (si, in plus, uita sa spuna ce s-a intamplat cu banii).

Movieblog -Sideways

97% pe tomatometer, 94/100 pe metacritic si 94 de premii in festivaluri de la Boston pana la Marrakech. Imi plac multe din lucrurile facute de Alexander Payne, dar  Sideways  mi-a indus doar o stare catatonica. Imaginati-va ca eroii din American Pie au trecut cu succes de etapa postdoctoratului, sunt toba de carte in materie de viticultura si literatura, dar au ramas in aceleasi glume proaste din vremea liceului. Sunt epave umane cu burtile lasate motiv pentru care au dezvoltat un angst aparte. Si apeleaza la solutia disperata a unui road trip in care vor sa culeaga cat mai multe placeri bahice si niscaiva chilotareala. Trist si plictisitor da capo al fine, dar daca va hotarati sa-i dati o sansa, beti o sticla de vin inainte sa apasati butonul play. Sa se duca mai usor.

Adina- The Godfather

n-am văzut cu atenție decât prima parte, probabil a mai reușită și mai esențială, lipsa mea de electrizare, handicapu meu de a flutura antenuța întru contact și de a intinde o falangă michelangelească întru conexiune primordială de gradu 3 cu ăst film stă probabil în neputința mea de priza atâta testosteron țestos, bengos, mafiot, ferchezuit la 4 ace. Nașul ăsta își conchide microuniversul familial atât de menghinal  încât mă sugrumă cu a sa răceală, cu al său joc, cu a sa obsesie pentru putere, respect, paranoism, impunere, cu al său paternalism egocentric exacerbat, arogant, fudul cojocului deontologic mi-l face nesuferit de mama focului.  Personajele-piscuri-himalayene se înalță semețe în mijlocul unei nebulozități lăptoase de nori și ceață, narativul țâfnos aproape își permite să fie…oricum, dacă personajele sunt coioase (fălcile lu marlon, doamne până unde a urcat testosteronu, mă scuzați :D) atunci ele sunt suficiente sieși, deci neah, mult prea egoisim pour moi :D ce-i drept mi-a plăcut capul ăla cabalin.

– 80% Of All US’ Antibiotics Given To Farm Animals.

– Finest Chocolate May Get Better: Cacao Tree Genome Sequenced.

– Bad: Discovering your wife is having an affair. Worse: With ex-husband that beat her. Fark: Being charged with hacking for uncovering affair via her e-mail account.

– Inca trei hardcoveruri cumparate de la AB:

Jane Jensen – Dante’s Equation
Richard Morgan – Black Man
James Lovegrove – Untied Kingdom

– In ultimele doua saptamani m-au tinut ocupat si cu gandul departe de toti cei care m-au dezamagit anul asta: Mass Effect (ambele parti, cu precadere a doua), Red Dead Redemption, Devil May Cry 4, Darksiders, Borderlands. Exceptionale am gasit Castlevania: Lords of Shadow si Batman: Arkham Asylum. Dintre shootere, toate o apa si-un pamant, nu-mi amintesc niciunul cu exceptia lui Vanquish. Totusi as vrea sa m—— s-a dus timpul pentru pauza, trebuie sa revin la Deadly Premonition, Crackdown 2 si Dead to Rights 3. BBL.

In mod previzibil, urasc toata perioada asta festiva in care ipocrizia e-n floare, dar astazi ridic un pahar (cana de vin fiert, de fapt, ginul s-a terminat luni la maratonul O.C.) pentru tot ce-a produs blogul, aceasta insumare de dorinte, obsesii si frustrari deopotriva. Lechaim!

1. Viziunea tangibila – un an perfect, exact asa cum speram. Ca intotdeauna in privinta asta – vazut, citit, plimbat, distrat.

– 150+ sezoane de seriale TV
– 60+ carti
– 2 sesiuni fara victime
– 2 ani recuperati de sport
– o renovare completa a apartamentului facuta in regim propriu
– o luna in Paris

Life… a cold-hearted bitch with a 14-inch strap-on.

2. Perspectiva afectiva – un an abominabil, mult mai prost decat ma asteptam. Am plecat cu bune intentii in orice-am vrut sa fac anul asta si s-a ales praful de tot. Oricat de mult as fi incercat, niciodata nu era indeajuns, niciodata nu primeam adevarul, intotdeauna eram calcat in picioare. Un an in care mi-am luat-o atat de rau pe coaja incat abia pot gasi cuvintele sa descriu situatia fara sa hiperbolizez.

Lost my life lost my dreams, rip the bones from my flesh
Silent screams laughing here, dying to tell you the truth
You are planned and you are damned in this brave new world

Nu, pe bune, asta e varianta finala, ma chinui la draft de ceva vreme, tot incerc sa gasesc o formulare mai putin inflacarata, inca exista momente cand fierb de nervi gandindu-ma la ce-am fost supus pentru ca nimeni n-a reciprocitat principiul dupa care traiesc si anume adevarul, preferabil in forma bruta. Am primit in schimb minciuni, iluzii, amagiri, fabricatii, inventii, nascociri si ipocrizii.

Would you be content to see me crying
After all those little games you put me through
After all I’ve done for you you’re lying
Wouldn’t it be nice to tell the truth

Fiecare a spus ce-a fost nevoie ca sa obtina ce-si dorea si mai departe trageri de timp. Reiterez, un an abominabil. Am incercat tot ce-am putut, am ajuns la limita puterilor mele si… pentru nimic, doar ca sa fiu in continuare flagelat. Chiar nu mai am stomac pentru asta.

The child is grown
The dream is gone
I have become comfortably numb

Pedro m-a parasit, zise ea cu o voce franta. Ieri s-a dus la Ritz ca sa astepte pana cand plecam eu. Mi-a spus ca stie ca nu-l iubesc, ca m-am maritat cu el din recunostiinta sau din mila. Mi-a spus ca nu vrea compasiunea mea, ca ii fac rau in fiecare zi pe care o petrec alaturi de el prefacandu-ma ca il iubesc. Mi-a spus ca, orice as face, el ma va iubi mereu si ca de aceea nu mai vrea sa ma vada. El m-a iubit din tot sufletul, iar eu n-am fost in stare decat sa-l fac nefericit, murmura ea.