Looking for something?
Extemporaneous
23. Brutally honest. Misanthrope, nihilist, hedonist. Lover of noir, giallo and wushu. Mad about Gilmore Girls, West Wing & The Wire, plus Sergio Leone, Quentin Tarantino & Groucho Marx. Living on AC/DC, Dream Theater, Sonic Youth, Helloween and Metallica.-
Recent Antics
Recent Rants
Blogs
The Long Haul
- May 2012 (7)
- April 2012 (6)
- March 2012 (11)
- February 2012 (5)
- January 2012 (2)
- December 2011 (2)
- November 2011 (3)
- October 2011 (7)
- September 2011 (9)
- August 2011 (20)
- July 2011 (17)
- June 2011 (12)
- May 2011 (3)
- April 2011 (11)
- March 2011 (11)
- February 2011 (5)
- January 2011 (5)
- December 2010 (12)
- November 2010 (4)
- October 2010 (7)
- September 2010 (14)
- August 2010 (15)
- July 2010 (14)
- June 2010 (18)
- May 2010 (20)
- April 2010 (8)
- March 2010 (18)
- February 2010 (26)
- January 2010 (8)
- December 2009 (3)
- November 2009 (4)
- October 2009 (2)
- September 2009 (5)
- August 2009 (17)
- July 2009 (11)
- June 2009 (31)
- May 2009 (6)
- April 2009 (4)
- March 2009 (22)
- February 2009 (6)
- January 2009 (8)
- December 2008 (11)
- November 2008 (17)
- October 2008 (6)
- September 2008 (7)
- August 2008 (7)
- July 2008 (2)
- June 2008 (7)
- May 2008 (5)
- April 2008 (4)
- March 2008 (14)
- February 2008 (15)
- January 2008 (25)
- December 2007 (19)
- July 2007 (1)
- March 2007 (5)
- February 2007 (2)
- January 2007 (5)
- December 2006 (1)
- November 2006 (3)
- October 2006 (12)
- September 2006 (13)
- August 2006 (15)
- July 2006 (8)
- June 2006 (14)
- May 2006 (12)
- April 2006 (12)
- March 2006 (5)
- February 2006 (18)
- January 2006 (7)
- December 2005 (10)
- November 2005 (4)
Tag cloud
bones west wing psych made-my-day buffy scrubs sci-fi sibiu gaming politica teaching mr creakle movies veronica mars house stephen king bratislava paris csi joss whedon coal-mining no social life best of rants hilarious frasier lost northern exposure tv life angel Studio 60 24 x-files numb3rs ER army sorkin horror the wire personal vienna gilmore girls bsg outstanding ATM
Tag Archives: sons of anarchy
Dailies #106
Pot sa tolerez multe imbecilitati insa intotdeauna spun nu:
- salvarii personajelor de la moarte in ultima secunda prin deus ex machina;
- oprirea evolutiei povestii pentru prima oara in ani de zile fortand un schimb de focuri in momentul deciziei;
- avansarii povestii pe o traiectorie stupida ce forteaza personajele sa se miste complet impotriva caracterului lor, fie devenind Lex Luthor de rai, fie ajungand la nivelul Ned Stark de retardare, fie ignorand istoria lor si punandu-i sa tradeze tot ce-au iubit vreodata;
Daca le amesteci bine pe toate trei ajungi la episodul de astazi din Sons of Anarchy, 4×08 Family Recipe. M-am saturat de scenaristi cretini care forteaza nota pentru a duce povestea undeva, stergand cu buretele tot ce-a fost in urma.
Nu s-a adus niciodata subiectul rasismului in club, n-a aparut nicio relevanta in privinta asta cand s-a lucrat cu Grim Reapers anul trecut, nu exista nicio situatie in care n-ar fi fost status quo aflandu-se de originile sale genealogice. Ignorand tot ce s-a stiut vreodata, Juice tradeaza clubul in cateva secunde pentru o non-problema. Jax nu poate sa fie recalcitrant trei ani ca apoi sa sara in pat cu Clay. Piney nu poate sa bata cui dupa cui despre cat de rau e Clay ca apoi sa nu-i spuna adevarul lui Jax. Piney nu poate sa moara ca un caine, pardon, exact precum Ned Stark, stiind cate stie. S-a lovit la cap si-a devenit subit prost?
Am avut un an genial si doi buniĀ cu serialul, dar nu mai pot. Renunt. Nu pot permite asa bataie de joc personajelor pe care obisnuiam sa le plac.
Posted in posted
Tagged sons of anarchy
Best of 2009
Ca o continuare a segmentului din 2007 si din 2008, dar si a segmentului minor din 2009, desi anul acesta m-am ocupat mai mult de carti decat de orice altceva, tot a fost indeajuns timp si pentru cele mai bune momente pe care televiziunea le-a avut de oferit:
– BSG (S4), ER (S15), Life (S2) - trei bijuterii pe care le iubesc, dar care insa s-au stins anul asta. S-au stins in plina glorie, cat inca erau marete, iar pentru asta nu putem reprosa absolut nimic, putem doar multumi pentru anii de distractie.
– Castle (S1), Leverage (S1), Lie To Me (S1) – trei seriale cat se poate de diferite, dar cu atat de multe in comun – procedurale atipice ce se bucura de: distributii grozave, povesti proaspete si personaje distractive. Mai greu in ziua de azi. Desi fiecare are magia sa proprie, le iubesc pe toate in mod egal. Castle mai egal decat toti ceilalti, ca Nathan Fillion e totusi un demi-zeu.
– Eureka (S3), Dexter (S4), Psych (S3-S4) – desi au cativa ani la activ de cand m-au incantat pentru prima oara, incat pot sa uimeasca. Toate aduc elemente care sa le intinereasca, concepte noi si schimbari bine-meritate in personaje, iar pe langa minunata treaba pe care o fac dezvoltand personajele (mai putin in Dexter unde sezonul asta si-au batut joc de mai toate personajele cu exceptia celor doi ucigasi), scenaristii produc si povesti mirobolante care ne tin lipiti de ecran.
– Better Off Ted (S1-2) – singurul sitcom nou de anul asta… pardon, singurul sitcom bun. Cu o distributie omogena (Jay Harrington, Portia de Rossi, Andrea Anders, Jonathan Slavin), personaje demente si-un workplace Grimm-esque, acest sitcom isi arata fantasticul potential la care se poate ridica cat de curand.
– Mad Men (S3) – pentru ca se mentine constant ca un mirific amalgam de comedie, drama si istorie. Iar pentru un serial in care nu se intampla nimic, sezonul asta s-au intamplat multe.
– Sons of Anarchy (S1-2) – e o drama despre un club de motociclisti… cu fundatia personajelor in Hamlet si Macbeth, dar si Anarchism al lui Emma Goldman. Sezonul doi, cu o tema mai ampla si mult mai grea de digerat decat in primul sezon, nu face decat sa solidifice pozitia lui SoA in istoria televiziunii. De vazut!
– Swingtown (S1) - distributia geniala, povesti interesante despre trei cupluri implicate in swinging anilor ’70, personaje adorabil de complexe, o directie buna si o muzica fantastica (Bob Dylan, David Bowie, Deep Purple, Kiss, Paul Simon, Rolling Stones, Smokie, Three Dog Night samd) fac din aceasta serie un must-have.
Cat despre toate celelalte seriale… ei, bine, daca nu ti-ai auzit numele inseamna ca ai fost mai prost sau la fel de mediocru ca si anul trecut.
Dailies #33
– I wish…
– Typecasting not ftw. Abia astept sa vad cand primeste si el un rol nou, a la Henry Fonda in C’era una volta il West.
– To Be Read: cu greu, dar am terminat The Man in the High Castle. Stilul lui Dick mi se pare crud si copilaresc, deseori exasperant, iar povestea slaba, nicidecumĀ pe masura reputatiei. There’s only hype.
– Wee! Schimb de carti cu Alex. El a primit ce-am mai citit eu, eu-am primit Les Miserables, The Plays of Oscar Wilde, The Happy Prince & Other Stories, Disclosure, Foundation, Four Past Midnight, Misery.
– Revazut Californication S2, Dexter S3, Psych S3. Awesome in a can. Apucat de Without a Trace, am ajuns pe undeva pe la sfarsitul S2 (CBS fiind idiotii care sunt, n-au scos pe dvd decat primele 5 din 7 sezoane (doar 2 in R1), macar nu e ca la Cold Case unde n-au scos niciunul din 7). Povestile sunt mediocre si personajele plictisitoare, dar imi plac distributia, flash-back-urile si muzica. Deocamdata merge.
– Sons of Anarchy (S1) – poveste moderna despre un MC cu mod de operare complet opus Hell’s Angels. Povestea, o adaptare dupa Hamlet si Macbeth (!!!!!!!!111), este (asta e unul din momentele in care eu urasc limba romana pentru ca nu exista termen pentru asta) “a deconstruction” pentru o notorie organizatie criminala, pentru un grup social tipic, pentru dragoste, pentru prietenie si pentru acceptare in general. Inca nu mi-am recapatat rasuflarea dupa ce-am digerat intreg sezonul intr-o sedinta, e fantastic. Distributia e absolut geniala (Ron Perlman, Mitch Pileggi, Ally Walker, Charlie Hunnam, Katey Sagal, Maggie Siff, Mark Boone Junior, Kim Coates, Ryan Hurst), personajele, desi clasici anti-eroi, sunt inteligenti, malefici si absolut adorabili, povestea e grozava si extrem de captivanta, iar muzica superba e doar cireasa de pe tort. De vazut.
Posted in posted
Tagged no social life, personal, sons of anarchy, tv, without a trace