Tag Archives: stephen king

26/06/2010
15:53
by: Cristi

Dailies #59

– Man gets 9 years for killing childhood rapist.

– Breaking Bad (S3) – distractiv. Din pacate, ca si Weeds, in sezonul trei se indeparteaza de comedie si se duce adanc in drama, povestea complicandu-se considerabil. Inca bun, dar imi placea mai mult cand nu era atat de No Country For Old Men.

– True Blood (S1-2) – am detestat pilotul, dar, la rugamintile fervide ale altora, i-am dat o sansa episodului doi. S-a dovedit a fi o schimbare placuta. Amuzant, ridicol, abundand in povesti over-the-top, violenta si sex. Accentele tot ma scot din sarite, iar rezultatul final nu se ridica nici la un dram din maretia lui Angel, dar e vazubil, sezonul doi in mod special cu ale sale povesti titanice.

– Farscape (S1-2) – la naiba, e a treia oara cand incerc sa-l urmaresc, dar cu acelasi rezultat – scoatere din sarite datorita povestilor previzibile, al stilului moralizator si-al actorilor mediocrii. Alt aspect oribil e faptul ca toate episoadele sunt stand-alone si nu e nicio intriga care sa tina intreg sezonul, producand o structura jenant de repetitiva in care fiecare episod nenorocit se termina la fel. Totusi ii prefer pe Ben Browder si Claudia Black asa decat ca-n SG-1.

– Treme (S1) – David Simon s-a intors! Drama sa tragica despre New Orleans post-Katrina e grozava, dar paleste in comparatie cu The Wire (naibii, pana si The Corner si Homicide sunt privite altfel azi decat inainte sa-l cunoastem pe Bubbs). Acelasi stil de drama sociala cu o viziune grotesca asupra realitatii, prestatiile actoricesti sunt de prima mana – aproape toti sunt imprumutati din fostele sale seriale, dar are un element lipsa – grandoarea celorlalte, personajele, din pacate, nu mai incearca sa schimbe lumea. Excelent, doar la asta ne asteptam.

– Brandon Sanderson • Warbreaker – o lectura mirobolanta. Un fantasy absolut perfect, exact pe gustul meu, combinand worldbuilding incantator cu un sistem fermecator, original si extrem de elaborat al magiei, o intriga politica (o vrajba intre regate), accente feministe (personajele principale sunt doua surori) si o duzina de personaje complexe si-al naibii de amuzante si viclene. Ieri am ridicat cartea de la posta (multam, BD), ieri am terminat-o, desi (inca) mai am vreo sase lecturi in curs. Wartlover the Ugly, sper sa mai citesc de aventurile tale.

– Stephen King • Cimitirul Animalelor – excelent. Povestea stagneaza in prima suta de pagini cat te face sa te indragostesti de personaje, dar apoi te ia pentru o aventura macabra. Al naibii de intunecat si dement, chiar mai mult decat IT, de la jumatatea romanului mentine o stare perpetua de teama. E o lectura buna, chiar daca nu mi-a placut unde s-a dus (stupid si previzibil) si se simte datat.

** da, stiu, mai am sase lecturi in curs si nu reusesc sa termin niciuna, pur si simplu n-am chef de vreuna, habar nu am ce se intampla. Bine, de Chasm City chiar am chef, dar e versiunea GollanCZ 16×24 si are peste 1kg asa ca imi amortesc bratele dupa 30min de lectura. Argh. Cred ca ma apuc de Best Served Cold.

Posted in posted Tagged , , ,

20/04/2010
19:11
by: Cristi

The Day It Rained Forever

Well, it happened. As always, things came to a halt. As I’m trying not to drink myself into another ulcer, I’ve been working with a friend in construction for the past few days – i had no idea breaking your hands could be so much fun – so I’ve been able to afford a few things. As stuff always seems to pop up at the right wrong whatever moment, here’s some more:

Christine, Cimitirul animalelor, Orasul bantuIT and Povestea lui Lisey.
Cercul crucii and Misterul mortii din strada Jubilee.
Viteza întunericului.

Posted in posted Tagged , , ,

04/08/2009
07:02
by: Cristi

Dailies #32

– Q.E.D.

– YEAH, BABY!

– Snap, crackle… no pop.

– Seattle Bank Teller Loses Job For Apprehending Robber.

– Runda doi: Douglas Adams, stiu ca tu nu poti, dar eu râd cu lacrimi cat si pentru tine!

– In ce lume tampita traim daca fantastica Rena Sofer nu gaseste de munca, iar un esec fara talent ca Robin Tunney e peste tot?

– Jesus H. fuckin’ Christ, oameni buni cu bloguri horror, sa stiti ca a (background negru si text rosu) si b (background rosu si text negru) nu sunt singurele optiuni valabile. Chiar vreti sa orbesc inainte de licenta? Fuck it, revin la FeedDemon.

– Everyone hates Twilight. I hate Twilight, you hate Twilight, every single self-respecting human being who went to ComicCon hates Twilight.  The only ones who don’t hate Twilight are the vacuous tweens who needed something mind-numbingly retarded to devour after finishing the latest Harry Potter book…

–  M-am apucat, in sfarsit, de Neal Stephenson. Numai lista de influente si domenii de referinta la Snow Crash (ahahaha, dupa ce mi-am comandat eu o copie, pretul a sarit peste noapte de la 23.32 la 54ron; Okian, prima bila neagra) ma facea sa salivez, dar ma temeam ca nu-mi va placea stilul cyberpunk, desi il iubeam cinematografic. Dar mi-a placut, mi-a placut la nebunie, desi in general pefer clasicii cu literatura bine-inradacinata in prezent. Revenind – o excelenta poveste futuristica, cu un ex-hacker cu o dragoste pentru katana (!!!!!111) e prins intr-o conspiratie milenara dintr-un Second Life (da, stiu, tocmai de-asta am mentionat SL, ca sa se vada ca, la doar 17 ani, romanul e ANTIC, toate ideile lui despre viitor luand nastere in proportie de 75% (100% cand vine vorba de MMO)), toate bucatile tehnologice venind in timpul desfasurarii povestii. Adorabil. Acum ma apuc de The Diamond Age.

– Revenind – SK. IT m-a terorizat de mic, dar cartea in sine (cea mai lunga citita de mine, la ale sale 1116 pagini, fata de cele 1058 ale editiei vechi ale mele de la David Copperfield) e inzecit mai densa decat miniseria, personajele sunt remarcabile, creionate superb, povestea e ampla si fascinanta, alternand mereu intre copilarie si maturitate, iar atmosfera e pur si simplu coplesitoare, in special cand citesti cate 2-300 pg/zi, lasand povestea la macinat in subconstient, imaginand teroarea simtita de cetatenii din Derry. Pacat de finalul dezamagitor, ultima suta de pagini a fost tare plictisitoare… si cam stupida. Urmeaza The Stand, the complete & uncut edition, de doar 1421 pagini, iar recenziile la asta ma fac sa astept cu sufletul la gura pana incep, chiar daca miniseria a fost deziluzionanta.

– Dupa primele (si mirobolantele) cinci sezoane din 24, era de asteptat o dezamagire… dar nimeni nu se astepta la esecul crunt care a fost sezonul sase. Asadar cu greu m-am convins acum sa ma uit la un nou sezon cu super-eroul meu favorit (glumesc, glumesc, Supergirl ramane iubirea mea… glumesc, desigur), dar dupa mai multe recenzii favorabile, m-am gandit sa incerc ca, hey, doar pierd o zi, nu bani sau sanatate. Sezonul sapte a inceput greu, greu, m-a stresat la inceput cu aceleasi fleacuri ca-n sezoanele precedente, dar incepand cu episodul 8 incepe sa prinda vigoare si sa distreze, povestea evolueaza decent si scapa de mizeria de la inceput. Jack, din pacate, aduce mai mult a dezamagitorul Jack din sezonul doi, decat zeul din sezoanele trei sau cinci, ajutoarele sale sunt cvasi-inexistente, Chloe si Tony fiind mai mereu MIA, dar macar avem o surpriza placuta – Annie Wersching. Per total, vazubil, chiar daca nu se ridica la nivelul primelor cinci, dar cred ca o sa am o criza epileptica daca mai aud o data JACK HAS GONE ROGUE!!!!!111

Posted in posted Tagged , , , , ,

30/07/2009
06:19
by: Cristi

Dailies #31

– Mommy?

– Oh, my! Oh, my! Oh, my!

– For whom it may concern – lista totala a cartilor editurii Wordsworth (inclusiv lansarile din august ’09). Aici e lista partiala a cartilor de la Penguin Classics. 95% din carti fiind pe Okian, noua mea odisee. Enjoy.

– FYI: Acer au ruinat bios-ul la mai toate notebook-urile, parola de sistem (setata fie in bios, fie in windows) devine nefunctionala dupa cateva restarturi, iar singurul remediu e joaca cu o surubelnita in spate si scos CMOS-ul pentru un reset de bios (bateria e sub casuta din dreapta, jos). Enjoy.

– On the Road, The Lost World & Other Stories, The Man in the High Castle, The Mysteries of Udolpho, The Moonstone, The Woman in White (ST:110). Trebuie sa iubesti cadourile timpurii (cu gandul ca n-o sa mai fiu aici atunci, banii mi-au fost dati cu o zi inainte de a lua decizia de mai jos… ha ha).

– Fantasticii Sonic Youth au scos un nou album si, dupa dezamagirea care a fost Rather Ripped, au revenit la radacini cu ceva bun – The Eternal.  My darling cruises the streets for pleasure/ Skyscrapers in the dead love dawn/ Throbbing blood mind selfless creature/ Forever yours and then she’s gone/ Radios play nothing when she’s far away/ Tv Antenna nothing gone to waste/ Radio transmitting nowhere it falls away/ She’s far away.

– Finalizand firul de informatii cu țârâita despre plecarea Erasmus de anul asta, am tras o linie in nisip si-am re-evaluat totul… si-astfel am ajuns la concluzia ca plecarea nu ar mai fi o decizie inteligenta, doar renuntarea ar fi. Buh-bye, Madrid, rendez-vous-ul nostru e amanat pentru ceva vreme, vizita mea urmand a fi una pur turistica. Macar asa am ocazia sa ma ocup de cele opt restante. Memento: nu mai scoate din sarite toti idiotii infumurati din facultatea asta nenorocita.

– Continuand colectia SK – ‘salem’s Lot a fost extrem de distractiv, mult mai misto decat ma asteptam, dar tarziu am realizat ca, de fapt, King vroia o versiune moderna de Dracula si astfel paleste considerabil la o comparare (Dracula mi s-a parut fantastic, dar din cauza descrierilor geniale din jurnal nimeni n-a reusit sa-l ecranizeze ca lumea). Foarte multe povesti captivante (ceea ce admirasem si la Samaritan a lui Price, dar lipsea in Cell unde accentul era pe actiune), personaje inteligente, plotting bun (m-am indragostit de capitolul ala supra-realist cu secretele orasului), final previzibil, dar o lectura placuta per total. De curiozitate insa, am revazut mini-seria din 1979 (scenariu plictisitor, distributie mediocra, iar Kurt Barlow transmutat in Nosferatu al lui Murnau… jenant, am ras cu lacrimi) si am aruncat si ochii pe “adaptarea moderna” din 2004 (distributie excelenta, poveste idioata cu mult, mult, mult prea multe schimbari idioate fata de carte, personaje caricaturizate, final prost), dar am fost dezamagit cumplit de ambele. Acum m-am apucat de ceea ce iubisem (cinematic, in mod gresit insa) – IT. Am citit putin peste 300 din cele 1116 ale cartii, dar comparatiile sunt de prisos, miniseria e o mizerie pe langa minunatia literara (chiar daca Tim Curry e absolut genial si m-a tinut treaz multe nopti).

Posted in posted Tagged , , , , , ,

22/07/2009
09:06
by: Cristi

Dailies #30

– Being black still ain’t worth it.

– Teancul TBR dispare rapid – Hell’s Angels: The Strange and Terrible Saga of the Outlaw Motorcycle Gangs a fost o delicatesa cu care mi s-a finalizat obsesia, acum sunt sigur ca vreau sa mor fac o escapada cross-country. Momentan alternez intre Band of Brothers, Dracula si The Silmarillion, dar caldura asta ma scoate din sarite.

– Pentru ca a trecut ceva vreme de cand am mentionat ceva asiatic (cred ca mai bine de un an, ca vazusem bunatatile astea exceptional de excesive si vreo doua duzini de J-Horror si K-Horror, care, remarc acum, cu greu iti ies de sub piele), hai sa mai recomand ceva: Versus, Sam gang yi, Gwoemul, Kataude mashin gâru, Tôkyô zankoku keisatsu.

– Pe planul Erasmus totul merge ok. Am trimis vineri Learning Agreement-ul prin fax si 20min mai tarziu l-au trimis inapoi, semnat si stampilat, aparent am intrat, am trimis si documente originale prin posta. Acum doar sa vad ce naiba fac cu cazarea pentru ca UE suge – au micsorat granturile pe anul viitor de la 450€ la 360€ pe luna, asadar sanse si mai mici, iar ca o aditie amuzanta mentionez ca la ei campusul costa 1.340€ pe luna, plus 1.370€ security deposit. La utilitati nu scrie, dar tind sa cred ca asta include si abonament la un bordel.

– Dupa cum bine stim, incantatorii Distillers s-au despartit de ceva vreme. Ce am aflat aseara la Late Show este ca totusi Brody si Tony au colaborat in continuare, formand trupa Spinnerette, al caror prim-album tocmai a aparut pe piata. Ce nu s-a spus e ca totusi Brody s-a indepartat notabil de sunetul precedent, nu mai e deloc punk, e doar un alternativ adorabil pe care-l recomand cu caldura. Almost as surprising is the album’s lighthearted mood: Dalle used to sing about love and sex like they were a matter of life or death, but “Sex Bomb” is just good dirty fun. Though things are less complicated in Spinnerette’s world than they were in the Distillers’, the music is more eclectic, and some of the biggest departures from Dalle’s past make for the most interesting moments.

– Despre scoala… am primit, in sfarsit, informatiile despre practica – in doua saptamani minus o zi de la ziua in curs (de atunci) trebuia sa aducem referatele (ocazie cu care mi-a murit cartusul negru), raportul si adeverinta de practica pentru doua saptamani. Adorabil, stiu. Dupa multe, multe telefoane la multe, multe persoane si persoanele pe care le stiu ei, am reusit sa gasesc un avocat pe care sa-l urmaresc pentru cateva zile, eu si Gabi. Ne-am plimbat pe la judecatorii cateva zile cu el, ne-am certat pe legi, norme morale si procedura (aparent, sunt un fascist), iar intr-un final ne-a dat adeverinte si noi l-am tratat cu Johnny Walker, Lacrima lui Ovidiu si Lavazza. Abia cand am fost sa predau obiectele cerute am aflat ca s-a schimbat data cu cateva zile si trebuie sa le aducem vineri. Oh, well. Ocazie cu care trec pe la Mishu si ne tratam cu popcorn, un sixpack si Dead & Buried (saptamana trecuta au fost Farmhouse si The Burning).

– Ca tot suntem la capitolul asta – Stephen King. Cell a fost fantastic, iar eu spun asta in conditiile in care am poster cu Romero pe usa. Revenind – poveste care evolueaza constant, sci-fi, horror, putin cyberpunk, cat si drama, tensiune, umor si personaje ireal de inteligente (chiar daca mie, spre deosebire de Jen, mi-a placut la nebunie asta, fiind o schimbare mult-asteptata), totul intr-un pachet usor de carat cand ai practica la Tribunalul Constanta. Asadar am avut mare dreptate cand am aruncat pe geam cartile lui King traduse in romana. Mizerii oribile, traducatori cretini. Revenind – ‘salem’s Lot e extrem de distractiv si el, chiar daca abia am citit o treime din el, tot se simte diferenta fata de oribila ecranizare din 1979, iar de varianta cu Rob Lowe nici n-am indraznit sa ma ating. Totusi, se simte o diferenta de stil intre Cell si ‘salem’s Lot, 30 de ani nu au trecut degeaba, dar citind pe cea din urma inteleg, in sfarsit, recenzia sclipitoare a lui King la Samaritan a lui Martin Price (Absolutely riveting. Samaritan blew my mind. This is a damned fine story by a novelist who is currently at the height of his powers.)

– Revenind la horror bun din parti neobisnuite. Deja am mentionat Låt den rätte din Suedia si Vikaren din Danemarca. Acum adaug la colectie si Dark Floors, o delicatesa din Finlanda, Frostbiten, un adorabil horror vampiresc din Suedia, cat si Fritt Vilt, o poveste tipica cu o executie exceptionala din Norvegia. Asadar horror de calitate din intreaga Scandinavie, se pare ca articolul asta nu mintea. Asadar vazand ca au carti si filme bune, pe langa vreme, locatie, populatie si guverne excelente, ramane stabilit, plecarea mea in Nord va fi definitiva. Revenind la filmele mentionate – zapada din abundenta, frig, izolare, paranoia, personaje inteligente, un element rau pe masura – pe scurt tot ce-am iubit la The Thing si mai mult (chiar daca mai putin Kurt Russell si gore la minim, doar nu degeaba The Thing e un poster de 16pg A4 inramat in camera mea), o reteta de succes. Ca tot mi-am adus aminte – dati o raita pe aici – Snowbound Horror. Cu exceptia a sase din ele care n-au aparut pe dvd (si remake-ul la Black Christmas, ca in casa mea nimeni nu se uita la si nu tine remake-uri (da, stiu, nu fiti idioti, stiu ca Alien, Star Wars, The Thing samd sunt remake-uri, ma refer la valul de imbecilitati din ultima decada)), le am si le recomand pe toate, poate mai putin cel cu bestia oribila numita Richard Gere.

Posted in posted Tagged , , , , , , ,

13/07/2009
15:24
by: Cristi

Dailies #29

– Win7! Win7! Win7!  RTM! RTM! RTM!…and nobody gives a good damn.

– Wee! Au venit King-urile. Toate, cu exceptia notabila a copertii la The Bachman Books (Rage, The Long Walk, Roadwork, The Running Man), arata excelent. Incep cu Cell. :>

– Avand nevoie de o doza de Doctor Who, m-am apucat, in sfarsit, de Torchwood…dar nu e doctorul, nu e Rose, e doar capitanul si gasca lui de idioti. Am renuntat dupa sapte episoade :<

– Being Human – comedie britanica despre trei colegi de camera – vampir, varcolac, fantoma. Incepe bine, distreaza, dar spre sfarsitul primului sezon deja incepe sa enerveze. Merita o vizionare.

– Ultraviolet - unul din cele mai bune seriale despre vampiri de pe piata. De fapt o miniserie britanica de sase episoade, dar povestea excelenta si distributia geniala (Jack Davenport, Idris Elba, Fiona Dolman) tin locul foarte bine.

– Royal Pains – comedie noua, abia a ajuns la jumatatea sezonului, dar deja m-a incantat. Mark Feuerstein e genial in rolul sau, iar povestile, chiar daca mereu la bordura dintre ilar si ridicol, amuza. De vazut.

– Leverage – varianta americana la Hustle. Amuzant, distractiv, bine facut, personaje interesante si distributie pe masura celei britanice (Timothy Hutton, Christian Kane !!!11, Gina Bellman !!1, Beth Riesgraf, Aldis Hodge). De vazut.

– Dintr-o plictiseala incredibila si o dragoste pentru masochism, m-am apucat de CSI Miami. Da, acea idiotenie.  Am tocat cele sapte sezoane in sapte zile si trebuie sa recunosc ca am un nou respect pentru operatorii de camera din California, eu n-as fi rezistat atat, mi-as fi luat viata sau as fi demis inca de la filmarile primului sezon. De evitat cu costul propriei vieti.

Posted in posted Tagged , , , ,

24/12/2007
11:13
by: Cristi

The Dead Zone

tdz.jpg

Dupa ce au lucrat impreuna la Star Trek: The Next Generation, Michael Piller si fiul sau, Shawn, au inceput sa lucreze la un nou proiect, o reimaginare a cartii The Dead Zone a lui King intr-un serial tv (chiar daca filmul lui Cronenberg a fost foarte reusit, poate doar montajul a fost de mana a doua).

Johnny Smith (acum maturul Anthony Michael Hall, pe care nici nu-l recunoastem din forma sa adolescentina, cand a fost un geek la superlativ, gratie lui Hughes) este un profesor de biologie care are o viata utopica : studenti care-i iubesc metodele de predare, o familie perfecta ce include o mama iubitoare si foarte bogata, o logodnica inteligenta si superba, un copil pe drum si multe visuri. Dar destinul nu este de acord cu el, deoarece in seara in care el si Sarah isi anunta logodna, el are un accident de masina oribil care-l lasa intr-o coma din care doctorii spun ca nu-si va mai reveni niciodata. Trec 6 ani, Sarah se casatoreste cu altcineva (dupa ce 2 ani a suspinat dupa el, l-a vizitat zi de zi si a avut grija singura de copil), mama sa moare, iar el se trezeste din coma cu niste puteri precognitive (clairvoyance, si, da, stiu, m-am uitat prea mult la Minority Report). Toata viata sa este intoarsa pe dos, si de fiecare data cand atinge pe cineva are viziuni macabre cu viitoarele evenimente care-i pot pune in pericol viata persoanei respective. (more…)

Posted in posted Tagged , ,