Looking for something?
Extemporaneous
23. Brutally honest. Misanthrope, nihilist, hedonist. Lover of noir, giallo and wushu. Mad about Gilmore Girls, West Wing & The Wire, plus Sergio Leone, Quentin Tarantino & Groucho Marx. Living on AC/DC, Dream Theater, Sonic Youth, Helloween and Metallica.-
Recent Antics
Recent Rants
Blogs
The Long Haul
- January 2012 (2)
- December 2011 (2)
- November 2011 (3)
- October 2011 (7)
- September 2011 (9)
- August 2011 (20)
- July 2011 (17)
- June 2011 (12)
- May 2011 (3)
- April 2011 (11)
- March 2011 (11)
- February 2011 (5)
- January 2011 (5)
- December 2010 (12)
- November 2010 (4)
- October 2010 (7)
- September 2010 (14)
- August 2010 (15)
- July 2010 (14)
- June 2010 (18)
- May 2010 (20)
- April 2010 (8)
- March 2010 (18)
- February 2010 (26)
- January 2010 (8)
- December 2009 (3)
- November 2009 (4)
- October 2009 (2)
- September 2009 (5)
- August 2009 (17)
- July 2009 (11)
- June 2009 (31)
- May 2009 (6)
- April 2009 (4)
- March 2009 (22)
- February 2009 (6)
- January 2009 (8)
- December 2008 (11)
- November 2008 (17)
- October 2008 (6)
- September 2008 (7)
- August 2008 (7)
- July 2008 (2)
- June 2008 (7)
- May 2008 (5)
- April 2008 (4)
- March 2008 (14)
- February 2008 (15)
- January 2008 (25)
- December 2007 (19)
- July 2007 (1)
- March 2007 (5)
- February 2007 (2)
- January 2007 (5)
- December 2006 (1)
- November 2006 (3)
- October 2006 (12)
- September 2006 (13)
- August 2006 (15)
- July 2006 (8)
- June 2006 (14)
- May 2006 (12)
- April 2006 (12)
- March 2006 (5)
- February 2006 (18)
- January 2006 (7)
- December 2005 (10)
- November 2005 (4)
Tag cloud
ER csi rants outstanding ATM west wing horror Studio 60 24 the wire coal-mining bones teaching mr creakle movies paris made-my-day sorkin x-files scrubs no social life lost buffy gilmore girls frasier politica army hilarious angel personal house numb3rs best of life tv sci-fi northern exposure gaming bratislava psych sibiu veronica mars vienna joss whedon stephen king bsg
Tag Archives: Studio 60
Dailies #53
– New colors!
– More books! Fixed a pc and cancelled a book so I had enough for: Confluence and The Science Fiction Century. Almost 2000 pages of hardcover sci-fi gold for just 55ron!
– 30 Rock (S1-4) – it’s that time of the year so I’m watching everything that i can, including crap like this which only makes me miss Studio 60 on the Sunset Strip like mad. Should be avoided at all costs, Alec Baldwin isn’t big enough to save all this stupidity.
– Stargate Universe (S1) – I talked about the first part of the season a while back, it was dark and gritty, a twist from the usual SG, but since it came back from winter break it’s been a nightmare – horrible stories, lousy flashbacks, awful dialogue, serialized soap opera. Ew. I quit.
– Happy Town (series premiere) – this year’s Harper’s Island. Same concept, similar characters, better, dare I say outstanding, casting. Unfortunately, the series premiere, the first of the series’ eight episodes, overflows with plots in a way that would scare Aaron Sorkin. Too many characters, too many backstories, too many issues, too many red herrings. It tries too much too soon, wanting to assume the role of this decades Twin Peaks, and it doesn’t just irritate, it alienates. You can’t fit that much mythology into an episode, it’s unbecoming. Better luck next time, writers, I’m leaving this sinking ship.
– Supernatural (S3-5) – for all the crap I thew at it a while back, it has since recovered and repented for all its mistakes. While I hated the first two seasons for its stupid monster-of-the-week run and its boring mommy-killer arc, it did exactly what i asked for – new found humor, better casting, a fantastically complex and entertaining mythology plus – awesome MOTW episodes – Mystery Spot, anyone?. While still constantly maudlin, and often emo, it has since grown into a show I love, maybe not by Aaron Sorkin or Joss Whedon standards, but still pretty damn much. Recommended, just jump in into its third season.
Postscript: on behalf of my obsessive compulsive disorder for buying books – I have no important other, no friends, I don’t go out, I’m on a diet from hell, I’ve got an empy hard drive and everything i need – besides books, i don’t have anything else to spend money on. Rather then keep it in wait for the next Bernie Madoff, every cent I have I spend on the only thing that keeps me entertained. I’m not rich, just alone – in the good way, just like Greta Garbo.
Posted in posted
Tagged no social life, rants, stargate universe, Studio 60, supernatural, tv
Studio 60 On The Sunset Strip S1E16: 4A.M. Miracle

Si asa ne-am luat ramas bun de la Studio 60… asa, pe un ton melancolic, dar cu o licarire de speranta, asa cum ne-am obisnuit. Dramedia noastra non-medical-politista favorita a plecat dupa doar 16 episoade din care jumatate chiar au fost superbe – pilotul, episoadele din Nevada, cel de Craciun si ultimele (cina cu Hariett, cel cu flashbackuri si ultimul, cu procesul).
Faptul ca nu si-a gasit audienta desi este o comedie cu superbe momente de drama nu este deloc surprizator, naibii, Veronica Mars, M*A*S*H, Seinfeld, Cheers si Scrubs au fost pe punctul de a fi anulate in mijlocul primului sezon sau la finalul acestuia, dar au avut norocul de a fi gasit fani printre TPTB si astfel au avut o cariera impresionanta, fiecare fiind in momentul de fata seriale de cult. Faptul ca desi are fani si este iubit, dar nu are indeajuns spectatori (stiti doar vorba aceea – prosti, dar multi) pentru a fi pastrat indeajuns este iarasi o semnatura Sorkin – Sports Night a fost de doua ori numit de TV Guide Cel mai bun serial TV pe care nu-l urmaresti… dupa care a fost anulat; pana si mirobolantul The West Wing a fost cat pe ce sa fie anulat dupa primul sezon, dar apoi i se va acorda sansa si se va dovedi a fi cel mai bun serial de pe piata, adunand minim 10mil fani in fiecare saptamana si colectand premii Emmy an dupa an, atat in materie de actori impresionanti, directie excelenta, cat si scenarii de nota zece.
Dupa cum am mentionat mai sus, episodul de saptamana trecuta a fost unul nu doar bun, ci excelent. (more…)
Posted in posted
Tagged outstanding, sorkin, Studio 60, tv
Studio 60 on the Sunset Strip S1E13: The Harriet Dinner

Tom o invita la cina pe Lucy, Jack e fortat sa-l roage pe Tom s-o acompanieze pe Kim joi la dineul in cinstea lui Harriet si s-o convinga sa revina la dragostea pentru viola, Matt doneaza o multime de bani pentru a fi insotitorul lui Harriet, iar Danny este rugat de Jordan sa termine cu modul insistent in care o curteaza. Pe scurt, ultimul episod.
Episodul acesta incepe cu discutia ilara dintre Jack si Tom (ultimul fiind imbracat intr-un costum de strugure, necesar pentru repetatia schitei Fruit of the Loom), unde lui Tom, sub pretextul ca viitorul civilizatiei occidentale depinde de acest gest, ii este ordonat sa-i explice lui Kim ca viata unui comedian este una plina de deceptii, respingeri, umiliri, somaj si manie, iar el, sub nici o forma, nu are voie s-o atinga intr-un mod sexual, accentuand faptul ca el va sta la masa alaturata pentru a se asigura de succesul serii. In biroul lui Jordan are loc sedinta despre viitorul serialelor iliterate nescriptate de la NBS, sedinta ce se incheie, spre dezgustul ei, cu decizia ca varianta lor de Iarta-ma! sa inceapa productia in doar cateva luni. Spre fericirea mea, Cal (adorabilul i-bought-you-a-goldfish Danny din West Wing, care a avut un rol prea putin important in acest serial), are un subplot in episod despre cum a reusit sa piarda o vipera veninoasa pe platou, in timp ce incerca sa scuteasca studioul de niste plati suplimentare pentru a filma scena in alta locatie. Dupa o discutie in care il sfatuieste pe Danny s-o lase in pace pe Jordan, Matt il sfatuieste pe Tom s-o minta pe Lucy (zau, ce mi-a placut in Shaun Of The Dead), sa nu-i spuna adevaratul motiv pentru care reprogrameaza intalnirea lor, asa ca Tom ii spune acesteia ca trebuie sa participe la o dineu organizat de NBS. Cearta dintre Simon si Darius continua, cel din urma primind repetat ofense. (more…)
Studio 60 on the Sunset Strip S1E04: The West Coast Delay
Studio 60 on the Sunset Strip a fost unul din marii 3 favoriti pentru cel mai bun serial al noului an – alaturi de Heroes si The Nine. Avand una din cele mai bune distributii posibile – Matthew Perry, Bradley Whitford si Timothy Busfield (pe care ii iubeam din The West Wing), Amanda Peet si Sarah Paulson (de ici-colo, care nu deranjeaza planului vizual) si Steven Weber (da, stiu, nu puteti punctul pe i de unde-l cunoasteti, mi-a luat si mie cateva minute, ma rog, pana cand a inceput sa tipe, ca atunci l-am recunoscut – Johnny din Stephen King’s The Shining) si poate cel mai bun scriitor de TV (si nu doar) vreodata – Aaron Sorkin. Imbina un umor de inalta calitate si drama din spatele unui serial prin cuvintele potrivite (am analizat prea mult Arghezi) ale lui Sorkin.