Tag Archives: tv

16/01/2012
18:12
by: Cristi

Dailies #109

– Revazut cateva favorite: Big Bang Theory (S1-5), Community (S1-2), House (S1-2), Pushing Daisies (S1-2), Scrubs (S2-4), The Wire (S3). Spre marea mea dezamagire, am incercat Terra Nova (S1), acest Jurrasic Park cu structura de Stargate SG-1. Prost, ieftin, repetitiv, dumbed down to the lowest common denominator. Mi-a scos peri albi, am rezistat cu greu pana la final.

– Daniel Abraham (M.L.N. Hanover) • Killing Rites - un sfarsit propice seriei. Mult mai relaxat decat primele trei carti, volumul final a fost mai sentimental si filozofic, dar rezolvand micile mistere adunate de-a lungul anilor reuseste sa multumeasca [mai] pe toti.

– Rafael Alvarez • The Wire: Truth Be Told – pana nu am pipait-o n-am putut crede ca exista o carte pe masura seriei. Exista! Pe langa un ghid al episoadelor, contine esee si analize asupra seriei ca ansamblu, asupra personajelor si a unor probleme in mod deosebit, nu doar de la autor ci si de la David Simon, Laura Lippman, Michael A. Fletcher, Tom Waldron, Greg Garland, Deborah Rudacille si altii.

– Brian Selznick • The Invention of Hugo Cabret – un YA steampunk adorabil despre un pusti naiv in universul magic al lui George Melies. O achizitie de la targ pe care ma bucur ca Silviu si Liviu m-au convins s-o fac.

– Momentan rumeg:

  • Scott Westerfeld • Leviathan
  • David Chandler • Den of Thieves
  • Guy Gavriel Kay • Under Heaven

– Bunatati (re)jucate:

  • Mass Effect 1/2 – de data asta Paragon Vanguard in primul si apoi Biotic in al doilea, a fost ciudat sa salvez pe Rachni, Fist, Wrex, Saren, Consiliul, Reaperul si toti ceilalti. Desi au fost 25/31 ore extrem de placute, DLC-urile au facut toti banii, cel putin la ME2 mai toate au fost exceptionale. Ordinea best-mediocre: Lair of the Shadow Broker, Stolen Memory, Arrival, Price of Revenge, Bring Down the Sky, Firewalker, Normandy Crash, Overlord, Pinnacle Station. Armura Blood Dragon a fost de departe cel mai adorabil item.
  • Arkham City – un sequel decent la Arkham Asylum, dar sub asteptari. Gameplayul a fost acelasi, au adaugat 3 gadgeturi noi si au impanzit intreg orasul cu puzzleuri de-ale lui Riddler. Povestea a fost insa o dezamagire enorma datorita mecanismului tipic avansarii pe nivele: salvez ostateci de la Joker, plec intr-o misiune secundara, trebuie sa recuperez aceeasi ostasteci, acum in posesia lui Riddler. Inving intr-un capitol pe Freeze ca mai tarziu sa ma ajute ca apoi sa ma tradeze ca apoi sa-l inving din nou. E imposibil sa-ti mentii calmul  datorita etosului cretin al lui Bruce. Pe cat mi-a placut Asylum, pe atat m-a dezamagit City.
  • Dead Island – parte Fallout, parte Borderlands, parte Dead Rising. Mi-a placut la nebunie. Unghiul FPS se leaga foarte bine cu sistemul RPG de looting si upgrades, iar abundenta misiunilor secundare asigura 30 de ore de gameplay. Nu ca le-as fi terminat pe toate. Repetivitatea m-a ajuns din urma cand am atins achievementul pentru 75.
  • Bullestorm – ridicol, stupid, excesiv. O placere de testat. Sistemul de killshoturi e absolut genial, fara sa vreau am atins achievementul de 75%, erau toate atat de delicios de incercat. Povestea e o satira fenomenal de fortata si imbecila, dialogul e cretin dincolo de umanitate, sfarsitul retardat te face sa-ti smulgi parul din cap, iar repetivitatea te omoara undeva intre jumatate si ultima treime. Nu-i greu de vazut de ce e un flop care nici macar bugetul nu si l-a recuperat din vanzari.
  • Alan Wake – mi-a placut indeajuns de mult primul run incat sa-l reiau… insa am incercat si cele doua DLC – The Signal si The Writer, ceea ce s-a dovedit a fi o greseala fatala. Signal te arunca intr-o fuga dupa lumina fara munitie, fara spatiu de manevra, cu mai multi inamici decat poti invinge. Povestea fara sa apara candva. Am murit de mai multe ori in DLC-ul asta de o ora decat in intreg jocul pe hard. Writer incearca sa introduca o bucatica non-sensica de poveste combinand insa shooter, puzzler si platformer. Aceste dezamagiri au ruinat experienta. Luna urmatoare apare un sequel: Alan Wake’s American Nightmare care va taia elementele de survival horror din el, din traileruri vazandu-se o supradoza de arme si munitie, devenind doar un alt shooter.
  • Dead Nation - un shoot’em’up genial in care level design, lighting effects si upgrade system formeaza un triunghi perfect. Poate cel mai placut joc de PS3 rulat vreodata (da, tocmai am dat de pamant cu repetivitatea, obsesia pentru cinematics si platforming a Uncharted-urilor).
  • Renegade Ops – alt shoot’em’up, de data asta varianta mecanizata cu o poveste ce satireaza fara succes tiparul filmelor din anii ’80. Redundanta dialogului si imbecilitatea secventelor e salvata de un gameplay excelent si-un sistem de upgrade si looting foarte bine pus la punct.
  • Braid – Mario Bros pentru secolul 21, ilar si distractiv.
  • Super Street Fighter 2 HD Remix – dement. L-am rejucat cu aceeasi pasiune cu care bateam butoanele la arcade acum o duzina de ani. Idem pentru Streets of Rage.

Posted in posted Tagged ,

07/10/2011
09:40
by: Cristi

Dailies #105

…and speaking of lazy writing, wow, episodul de azi din Community e batshit insane and not in a good way. Chang e turned up to 11, iar grupul e mult mai obsesiv si deranjant decat ultimul bottle episode, repetand EXACT aceeasi tema de la finalul s1 cand Troy realizeaza ca too much of a good thing is actually a bad thing. Nu inteleg, de cate ori trebuie sa trecem prin tampenii ca sa ajungem la aceeasi concluzie?

Trei episoade din sezonul trei si pe toate le-am detestat. In primele doua se repeta povesti de maturizare cu Jeff, Britta si Annie, inapoindu-le la inceputul seriei cu stereotipurile pe care le uram si pe care se presupunea ca ei le-au invins, dar nu. E al treilea an, poate ultimul, iar scenaristii merg tare in continuare aratandu-l pe Jeff drept incapabil de-a suporta a fi anything less than most popular. Poate ca ei au fost neplacuti in trecut, dar macar era amuzanti. Acum sunt doar jigodii narcisiste repetitive.

Worst season ever so far. Daca o sa continue astfel atunci sper sa-l anuleze sa nu ajunga ca celelalte gunoaie de la tv (Weeds, HIMYM, House, Big Bang Theory samd) continuand multi, multi, multi ani dupa si-a pierdut vigoarea. My precious is falling apart :<

Posted in posted Tagged

06/10/2011
17:54
by: Cristi

Dailies #104

– Durham County (S1-2) – primul sezon mi-a placut, chiar a fost un crime/drama tolerabil, desi nimic despre care sa scriu acasa, cum ar fi ceva de Price sau Lehane. Abia in sezonul doi, cand am vazut cat de tare se repeta povestea in clisee, am realizat care ii sunt inspiratiile. Personajul principal e la jumatatea distantei dintre Dirty Harry si Dexter, un justitiabil arogant, dincolo de izbavire, distrus de impulsivitate si nevoia de a indrepta, cu orice scop, raul pe care-l vede. Personajele secundare sunt o serie de psihopati adorabili, iar cele tertiare sunt copii ieftine dupa personajele din Veronica Mars, de unde se inspira cu nesimtire pentru povesti, o mare parte a serialului fiind un rehash al mortii lui Lilly Kane… care la randul ei e o imbunatatire a mortii lui Laura Palmer.

Am rezistat cat am putut, dar mi-a venit fizic rau cand am vazut cat de imbecile pot fi scrise personajele de catre scenaristi, dupa ce la inceputul seriei nu le-ai fi luat drept oligofreni aberanti. Nu, pe bune, serialul avea atata potential furand de unde trebuie, dar m-am saturat sa vad cum in fiecare episod toata lumea e manipulata de acelasi psihopat arogant care se dovedise drept un mincinos patologic in episodul anterior. E pacat sa-ti bati joc de personaje si sa le faci inuman de proaste pentru ca tu nu gasesti o alta metoda prin care sa le duci unde vrei.

O dezamagire crunta, pacat de distributia grozava (Louis Ferreira, Michelle Forbes, Hugh Dillon, Laurence Leboeuf, Mike Dopud, Kathleen Munroe). Argh. Nervi. Tre’ sa pun de-un maraton Hammer Horror pentru a ma relaxa.

Posted in posted Tagged

20/09/2011
12:59
by: Cristi

Dailies #102

– Heavy Drinking May Leave You Tipsy For Years

– What’s worse for your health, bacon or cigarettes?

– Teachers give up $1,000 apiece for students’ books

– Chocolate as good for you as exercise, scientists find

– Nikita, bad. Wilfred, worse. The Defenders, the worst.

– Suits (S1) – yet another legal drama. Gabriel Macht si Patrick J. Adams fac o treaba exceptionala abuzand de lege si amuzandu-ne pe noi. Aproape decent,  nu se apropie nici de departe de Boston Legal, dar macar e peste Raising the Bar.

– TV, the vast wasteland. Cu regret pot spune c-am dus la capat mizeria numita Entourage, cat si bataia de joc numita sezonul patru din True Blood, nu m-am plictisit revazand Futurama (S1-6), Grand Designs (S8) si Oz (S1), dar am fost euforic urmarind urmatoarele… in compania potrivita: Gilmore Girls (S1-2), Scrubs (S3), The Wire (S1) si West Wing (S3). Totalul lunii a ajuns la 21 de sezoane, cat si maratoane horror, marx si stooges. OLE™.

Posted in posted Tagged

08/09/2011
10:03
by: Cristi

Ashes

S-a dus si Rescue Me. Au trecut sapte ani lungi, ceva mai lungi decat ar fi trebuit, ca si Nip/Tuck. La final de drum inca a distrat desi si-a pierdut de ceva vreme farmecul cu care m-a prins la inceput. Adieu, mon amour.

If you’re reading this, it probably means I’m dead. It might have come as a shock to you, but I’ll tell you now. My heart went bad a while back. I won’t bore you with the details. But at this stage of the game, I’ll be lucky if I finish this goddamn letter. If it wasn’t my ticker that did me in, please tell me I died after eating 15 pizzas, or during sex with either multiple women or one really big one.

Either way that works for me. But seriously, I hope I went on the job doing the work I was meant to do surrounded by you and the guys. Since it was mostly about food with me, I’m gonna leave you guys with a recipe.

Take one self-absorbed pretty-boy Puerto Rican. Add one ‘long on attitude, short on experience’ black guy. Then add two morons, one more stupid than the other. Mix together and let sit. Then finally, add one battle-scarred, haunted, formerly drunken Irish asshole, who screws up his life like other people breathe. Blend all ingredients together, turn on fire, and hope for the best.

Sounds like shit, doesn’t it? Well, brother, I’ve tasted it. I’ve eaten it up these last few years, and it’s delicious.

Posted in posted Tagged

06/09/2011
10:01
by: Cristi

Dailies #101

– 18 things you didn’t know about Firefly.

– Community Season One DJ Steve Porter Remix

– Community Season Two DJ Steve Porter Remix

– Nearly 40 percent of Europeans suffer mental illness

– Frenchman ordered to pay wife damages for lack of sex

– NCIS (S8) – sucked out loud. I miss the old Abed-like Tony and the fat-hilarious-gamer version of McGee.

– The Three Stooges Collection - nu sunt ai mei, sunt doar silly slapstick fara vreo urma de coerenta. Amuzanti, dar ieftini. Distractivi, dar prosti. Mult sub Marx, mult peste Stiller. Mult sub Grant, mult peste Ferrell. Vizionabili doar ca guilty pleasure.

– Parks & Recreation (S1-3) – neasteptat de decent. In trecut am urat tampeniile asemanatoare (SNL, 30 Rock, The (US) Office), dar pe asta l-am acceptat si chiar l-am placut… dupa episodul Ron and Tammy. Seriously, atitudinea “I hate everything” a lui Swanson m-a adus repetat la lacrimi de ras, tipul e o varianta [mai] tanara si moderata a lui Denny Crane. In rest cam meh, dar faptul ca astept sa inceapa S4 sa vad temuta reuniune dintre cele trei Tammy zice multe.

Posted in posted Tagged

28/08/2011
16:59
by: Cristi

Dailies #99

– Adam Baker • Outpost - not just another post-apocalyptic zombie thriller. Scrisa de un teolog, reuseste sa fie ceva mai mult decat o combinatie de Day By Day si Who Goes There?, avand nu doar actiune si sperieturi, ci si suflet.

– Falling Skies (S1) – spectaculos de mediocru. Atatea idei promitatoare, niciuna dusa la indeplinire, toate scufundate in clisee si uitate de-a lungul timpului. Atata potential risipit. O dezamagire crunta, nici macar salvata de John Carter, MD.

– Deja se vand abonamente pentru ARTMania 2012, acum la doar 60ron. Fata de cei 130ron pe care i-am dat eu in iunie, cu doua luni inainte de festival, o diferenta notabila. Pe de alta parte, “anul viitor se acceseaza fonduri UE” asadar un festival mult mai intens. Abia astept. N-o sa se anunte niciun artist anul asta, dar wishlistul meu arata asa: Trail of Tears, Stratovarius, Rage, Poets of the Fall, Haggard, Dream Theater, Disturbed, Axxis. E realistic deoarece realizez ca i-am ratat de prea multe ori pe Apocalyptica, Epica, Iron Maiden, Metallica si Within Temptation.

– PS: am revazut cu placere SoA. Uneori atinge cote David Simon-iene de exceptionalitate.

Posted in posted Tagged ,