Looking for something?
Extemporaneous
23. Brutally honest. Misanthrope, nihilist, hedonist. Lover of noir, giallo and wushu. Mad about Gilmore Girls, West Wing & The Wire, plus Sergio Leone, Quentin Tarantino & Groucho Marx. Living on AC/DC, Dream Theater, Sonic Youth, Helloween and Metallica.-
Recent Antics
Recent Rants
Blogs
The Long Haul
- May 2012 (6)
- April 2012 (6)
- March 2012 (11)
- February 2012 (5)
- January 2012 (2)
- December 2011 (2)
- November 2011 (3)
- October 2011 (7)
- September 2011 (9)
- August 2011 (20)
- July 2011 (17)
- June 2011 (12)
- May 2011 (3)
- April 2011 (11)
- March 2011 (11)
- February 2011 (5)
- January 2011 (5)
- December 2010 (12)
- November 2010 (4)
- October 2010 (7)
- September 2010 (14)
- August 2010 (15)
- July 2010 (14)
- June 2010 (18)
- May 2010 (20)
- April 2010 (8)
- March 2010 (18)
- February 2010 (26)
- January 2010 (8)
- December 2009 (3)
- November 2009 (4)
- October 2009 (2)
- September 2009 (5)
- August 2009 (17)
- July 2009 (11)
- June 2009 (31)
- May 2009 (6)
- April 2009 (4)
- March 2009 (22)
- February 2009 (6)
- January 2009 (8)
- December 2008 (11)
- November 2008 (17)
- October 2008 (6)
- September 2008 (7)
- August 2008 (7)
- July 2008 (2)
- June 2008 (7)
- May 2008 (5)
- April 2008 (4)
- March 2008 (14)
- February 2008 (15)
- January 2008 (25)
- December 2007 (19)
- July 2007 (1)
- March 2007 (5)
- February 2007 (2)
- January 2007 (5)
- December 2006 (1)
- November 2006 (3)
- October 2006 (12)
- September 2006 (13)
- August 2006 (15)
- July 2006 (8)
- June 2006 (14)
- May 2006 (12)
- April 2006 (12)
- March 2006 (5)
- February 2006 (18)
- January 2006 (7)
- December 2005 (10)
- November 2005 (4)
Tag cloud
vienna frasier rants veronica mars bones Studio 60 best of scrubs csi politica numb3rs gilmore girls buffy psych teaching mr creakle sibiu sci-fi bratislava ATM the wire hilarious paris joss whedon northern exposure stephen king no social life gaming army angel outstanding house made-my-day 24 sorkin tv horror personal west wing bsg coal-mining lost movies ER life x-files
Tag Archives: tv
Dailies #98
– Outsourced (S1) - A manager is sent to India to oversee a staff of customer service representatives. Daca poti trece peste ignoranta cretina si rasismul american din pilot, sitcomul se imbunatateste notabil dupa primele episoade. Calitatea povestilor incearca sa ajunga undeva intre Loop si Better Off Ted, dar rareori reuseste. Repetivitatea temelor de culture clash fiind ceea ce este, spre sfarsitul primului sezon incepi sa te bucuri ca nu va mai fi altul. Diedrich Bader e absolut fenomenal jucandu-l pe American Dad!, Rebecca Hazlewood si Pippa Black sunt perfecte ca simple eye-candy, singurul deficit fiind marea vedeta, Ben Rappaport, care incearca din rasputeri sa fie Jay Harrington, dar nu reuseste.
– Bored to Death (S1-2) - A well meaning but struggling writer decides to lead a sort of double life by pretending to be a private detective. Jason Schwartzman si Ted Danson distreaza la culme intr-o comedie absurda. Surprinzator de placut.
– Cougar Town (S2) – blah. O mizerie, cre’ca Bill Lawrence a suferit o lobotomie la finalul Scrubs de produce asa tampenii.
– That ’70s Show (S1) – decent. Nu-i atat de cretin pe cat imi aminteam. Deocamdata rezist eroic.
Dailies #94
– Torchwood (S4) – gata, renunt, nu mai pot. Episodul 4, minutul 45, acolo e punctul culminant. M-am saturat de personaje idioate. Nu stiu daca era un protest de-al unui scenarist sau doar lene, dar tipam concomitent cu Rex asupra imbecilitatii celorlalte personaje care fac greseala dupa greseala, chiar dupa ce li s-a spus deja de protocoalele de siguranta. Sute de ani de experienta in misiuni imposibile intre ei trei si tot nu inteleg ca nu e bine sa vizitezi prieteni, sa suni rude ori sa dai buzna intr-o camera si sa sari la persoana de pe podea fara a te asigura daca mai e cineva in camera. Nu e doar in Police Officer’s Handbook: An Introductory Guide de Robert Stering, dar si in orice film si serial ce succeda Casablanca. Degeaba povestea e interesanta si misterul sezonului provoaca adevarate discutii Philip K. Dick-iene despre sensul vietii daca intr-un minut trei personaje dau concomitent cu bata-n balta. Jen se plangea de personajele exagerat de inteligente din Cell al lui King. Eu unul m-am saturat de personajele exagerat de imbecile din toate celelalte fictiuni. Nu zic ca toate personajele din toate operele sa fie perfecte sau genii, dar cer atat de mult cand vreau macar un minim de logica si ratiune in gandire?
– Stephen Deas • The Thief-Taker’s Apprentice - un YA fantasy aproape decent. Fura cu nesimtire de la Oliver Twist, omonimul, Fagin si Artful Dodger fiind luati cu totul din Londra victoriana si plasati intr-un mediu tipic domeniului (univers alternativ in epoca medievala, magie, spadasini si razboaie), aducand deseori si a The Way of Shadows a lui Brent Weeks. Desi incepe promitator cu aspecte dickensiene, se impotmoleste pe parcurs in cliseele tipice si oricat de mult ar incerca sa termine in forta, mai mult plictiseste. Daca poate fi o lectura incitanta pentru publicul YA, pentru toti ceilalti se dovedeste a fi complet banala.
– Good news, everyone! Futurama extended for two more seasons.
Posted in posted
Tagged no social life, tv
Luther
Idris Elba straluceste ca o combinatie de Dexter/Goren in aceasta adorabila serie britanica ce se vrea o combinatie de Cracker si Rescue Me. Indira Varma e acolo, superba ca intotdeauna, dar Ruth Wilson e cea care fura priviri jucand impecabil o sociopata ce-si omoara parintii si totusi ramane impresionant de placubila. Are tendinte procedurale, insa Elba nu se opreste din dominarea scenelor sale, asa ca partea de rezolvat mistere e lasata pe fundal. Pentru cei ca mine care nu se opresc din plans dupa Stringer Bell, o doza de drog.
postscript: mi-e dor de The Terror a lui Simmons de cand l-am dat acum un an si ceva, la nici o saptamana dupa ce l-am comandat de la BD si citit. Multam, AwesomeBooks, pentru o editie aproape noua in hardcover la doar 15.5ron. You guys rock.
postscript2: gata, am dat licenta, am scapat, in sfarsit. luni, proba orala.
More As The Story Develops
Pentru cine s-a ascuns intr-o pestera pentru ultima jumatate de an: More As The Story Develops este noul serial al lui Sorkin, serial care urmeaza sa apara candva in toamna 2012. Scenariul primului episod a “scapat” pe internet si acum toata lumea se distreaza comentandu-l de bine. A venit si randul meu. (more…)
Dailies #91
– Cele mai bune din ultima vreme: Tucker & Dale vs Evil, Reign of Assassins, Narrow Margin.
– Am zis ca incep studiul pentru Marea Sesiune de lunea trecuta… apoi s-a intors Nicu pentru practica si intreaga saptamana am petrecut-o cu doua jocuri de HoMM3 pe zi, iar weekendul l-am umplut cu o vizita in Delta pentru a vedea egrete, berze, ciocarlii, lebede, pelicani, cormorani, rate si gaste salbatice, cat si caprioare.
– A durat o vesnicie – fix o luna – dar am reusit sa umplu hddul de 2TB. Facut si refacut liste de sortare de cel putin douazeci de ori, a fost un chin sa incerc sa indes preferatele mele spre vedere si revedere cand mi-ar trebui 6 astfel de hdd-uri ca sa-mi mut intreaga colectie cinematografica. Cine e interesat de finalisti, click mai jos pentru a vedea. Eu insa recomand sa vedeti imaginea de WhereIsIt de aici – unde pot fi vazute si selectiile nesortate. Numaratoarea e pe sezoane si dvduri. (more…)
Posted in posted
Tagged movies, no social life, tv
“When It’s Not Your Turn”
The Quintessentially Victorian Vision of Ogden’s “The Wire”
[..] Who could forget “Bubbles”—the lovable drifter, Stringer Bell—the bourgeoisie merchant with pretentions to aristocracy, or Bodie—who, despite lack of education or Victorian “good breeding”, is seen reading and enjoying the likes of Jane Austen? Yet these portrayals of the “criminal element” always maintain a certain realism. We never descend into the divisions of “loveable rogues” and truly evil villains of which Dickens makes such effective use. Odgen’s Bodie, an adult who uses children to perpetrate criminal activity, is not a caricature of an ethnic minority in the mode of Dickens’ Fagin the Jew [..]
Posted in posted
Tagged outstanding, the wire, tv
Dailies #88
– Seriale noi si proaste incercate, in ordinea asteptarilor: Mr Sunshine, Harry’s Law, No Ordinary Family, Breakout Kings, Episodes, Criminal Minds: Suspect Behavior, Mad Love, Better Than You, Shit My Dad Says, The Cape, Fairly Legal, Let’s Stay Together, Off The Map, Eagleheart, House of Anubis, Perfect Couples, Retired at 35, Hot in Cleveland, Working Class, Restaurant: Impossible.
– Pentru ca am vazut intre 1-15 episoade din fiecare din mizeriile mentionate mai sus s-au ivit numeroase ganduri sinucigase. S-au alienat cu vizionarea sezoanelor preferate din Friends, Gilmore Girls, MASH si West Wing. TV contemporana suge in mod epic.
– Shameless (US) (S1) - material perfect pentru Emmy Awards… si nu doar pentru ca Emmy Rossum are tendinta de-a se dezbraca de cel putin doua ori pe episod. Revenind – am ras atat de tare incat am si plans. William H. Macy ar trebui deificat.
– Community (S1-2) – un sitcom ilariant cu o distributie impecabila, personaje grozave, scenarii remarcabil de demente si guest star-uri de prima mana. Povestile tipice de sitcom, banalul will-they-or-wont-they, bugetul deprimant, zombi, animatii stop-motion, nu exista concept pe care serialul asta sa nu-l intoarca cu susul in jos. Must see.
– John Scalzi • Old Man’s War – light and fun. Prea light pentru gustul meu.
– John Joseph Adams • Brave New Worlds – o antologie distopica al naibii de buna (33 povestiri din care 16 geniale, 7 bune, 6 mediocre, 4 proaste), care reuneste clasicii cu contemporanii, insa fiind proza scurta te lasa dorind mai mult, nu loveste la fel de tare ca si Zamyatin. In orice caz, o selectie tare reusita asadar o colectie ce nu trebuie ratata.
– Kim Stanley Robinson • Red Mars – o lectura placuta, dar nici pe departe pe cat de satisfacatoare mi-as fi dorit. E o teoretizare a terraformarii si colonizarii lui Marte, insa se citeste ca un raport sociologic si nu un volum de fictiune. Nu avem parte de povesti epice, nu exista teorii interesante, filosofari sau discursuri marete, e doar o cronica ce merge citita ca o lectie de istorie. Am inceput si volumul doi, Verde, dar l-am abandonat pentru alta data dupa doar 12%, fiind la fel de dificil de digerat ca si cel dintai.
Posted in posted
Tagged no social life, tv
