Tag Archives: weeds

10/01/2010
08:15
by: Cristi

Dailies #47

– Lost in 8 minutes 15 seconds.

– Colbert interviews the US Olympic Curling Team. Yes, it’s precisely what you expect.

– International Courts: U.S. must follow international law. U.S. Supreme Court: Suck it.

– The Hong Kong truck driver who persuaded  a 19-year-old model he was a Taoist Mao Shan master, with the power to grant her career success in return for sex, has been found guilty of nine counts of “unlawful sexual intercourse under false pretences”.

– E perioada aia a anului, din nou, dupa cum bine se poate vedea in watchlist. Urasc examenele, dar iubesc faptul ca intr-o luna voi fi in Paris, din nou. Revenind – White Collar (S1) e noua mea jucarie, un Catch Me If You Can foarte promitator, care insa a degenerat undeva intre melodrama ieftina si telenovela proasta in ultimul minut din ultimul episod dinainte de vacanta de iarna; Weeds (S5), caruia ii dadusem liber acum un an si ceva, se duce exact unde spuneam – in jos, in jos si mai mult in jos, intreg sezonul mi s-a parut execrabil, dar ultimele episoade au fost ceva atat de cretin incat nu pot sub nicio forma sa le compar cu bijuteria ce a fost Weeds prin S2 cu acel mexican standoff; Stargate Universe (S1) – povesti intunecate, personaje noi, actori buni (Lou Diamond Philips & Robert Carlyle ftw); gimme more, gimme more!; Party Down (S1) – noua jucarie a lui Rob Thomas (care se mai ocupa si de 90210 si Cupid), o comedie lamentabila, mai bine s-ar fi retras in glorie odata cu Veronica Mars; Fringe (S2) – aceeasi tampenie cu care ne-am obisnuit – actori prosti, personaje cretine, povesti ridicole, good times all around; BBC’s Life - alta capodopera marca David Attenborough, la exact 30 de ani de la primul documentar din seria Life, iar acum de cele obscure pana iese The Frozen Planet.

Posted in posted Tagged , , ,

29/12/2007
17:39
by: Cristi

2007 in televiziune

bsg.jpg

2007 a fost un an dificil pentru televiziune. Pe de-o parte, multe seriale au ajuns la, ceea ce putem presupune a fi, datorita calitatii remarcabile, apogeul lor: House (absolut fermecator acel sfarsit de sezon trei si incep de sezon patru, a fost o schimbare bine meritata si foarte rasplatitoare), Lost (dupa un dezamagitor sezon doi si acele sase episoade din toamna care n-au impresionat, al doilea val de episoade din sezonul trei au readus Lost pe acel piedestal pe care-l situasem la sfarsitul primului sezon), BSG (chiar daca sfarsitul sezonului trei m-a lasat c-un gust amar in gura, in situatia in care singurul personaj pe care nu-l uram era Tigh, drumul pana aici a fost unul extrem de palpitant), Weeds (venirea lui Matthew Modine in oras a dat nastere unor arcuri de poveste excelente, pacat ca, incet, incet, s-a dus comedia din serial si acum a ajuns o drama cu scapari periodice de ironii) si How I Met Your Mother (ce naiba mai e de zis? a doua parte a sezonului doi si prima parte a sezonului trei au format ceea ce as putea sa numesc cele mai amuzante 24 de episoade de la sfarsitul sezonului 6 din Friends). Tot in cadrul aspectelor pozitive intra si aditiile fermecatoare la lista de TV de calitate: Pushing Daisies (cel mai original si incitant serial de la Dead Like Me si Wonderfalls incoace… in mod miraculos, acestea sunt tot ale lui Fuller; un fel de Amélie cu diferentele ca e intr-adevar superb si nu e deloc dulceag), Mad Men (ge-ni-al), si, vazute strict ca satire, Dirty Sexy Money (povestile sunt absolut hilare, iar distributia face toti banii pe care-i am in buzunare) si Californication (Duchovny a revenit, in sfarsit, in televiziune, de data asta strlaucind si amuzandu-ne excesiv, episod dupa episod).

Pe de alta parte (more…)

Posted in posted Tagged , , , , , , , , , , , ,

23/08/2006
18:46
by: Cristi

Weeds

weeds.jpg

Am asteptat foarte multa vreme pana sa ma uit serios la ideea unui serial despre o mama tipic suburbana (big house, white picket fence, great kids, pta meetings & co) care dupa moartea sotului ei s-ar apuca sa vanda droguri pentru a-si tine familia in picioare. Pur si simplu imi venea foarte greu sa cred ca asa ceva chiar putea iesi bun, credibil si real (a se vedea Method & Red pentru a se vedea de ce aveam dubii). Vazand ca recent a primit recenzii foarte bune de la surse de incredere, mi-am lasat temerile deoparte si am luat primul sezon. Si trebuie sa spun ca a fost cea mai buna decizie a acelei saptamani.

Creatoarea serialului este Jenji Kohan (da, cea care a creionat primul sarut si prima intalnire reala dintre Rory si Dean intr-un episod foarte haios si emotionant din GG), iar distributia include nume precum absolut superba Mary-Louise Parker, simpatica Elizabeth Perkins sau Jeffrey Dean Morgan (adorabilul Denny din Grey’s Anatomy).

S-o iau de la capat : o mama tipic suburbana ramane vaduva dupa ce sotul ei moare in urma unui brusc infarct miocardic (na, sa nu mai ziceti ca mi-am pierdut timpul degeaba prin ER) si lasa in urma numeroase datorii si facturi si 2 pusti care au nevoie de foarte multa atentie. Cum nu vede nicio scapare reala (tu, ala de o adori pe Julia Roberts, nu mai ranji), superba vaduva decide sa vanda droguri ca sa poata sa-si intretina familia. Acele 10 episoade cat a durat primul sezon au fost neobisnuit de bune si amuzante, depasindu-mi chiar si cele mai optimiste previziuni la acest proiect indie. Neconventional, deseori depasind limitele realitatii, serialul ne arata dedesubturile suburbiilor americane (care, hai sa recunoastem, dupa cum am vazut recent in Desperapte Housewives, Brick sau The Chumscrubber, sunt destul de intunecate) cu un umor neobisnuit, dar de calitate foarte buna (in genul Six Feet Under). Am ras cu lacrimi la fiecare episod, am plans la altele (don’t call me Shirley, you will too) si am evacuat bere pe nas la altele (I’m sorry. Ps : my maid thinks I fucked a smurf sau cand Isabella s-a sarutat cu Peggy). E o comedie neobisnuita, dar foarte buna, cu personaje haioase (I’m going to rabbi school!) si situatii remarcabile. Si am mentionat cat de adorabila si delicioasa este Mary-Louise Parker la cei 41 de ani ai sai?

Posted in posted Tagged