Looking for something?
Extemporaneous
23. Brutally honest. Misanthrope, nihilist, hedonist. Lover of noir, giallo and wushu. Mad about Gilmore Girls, West Wing & The Wire, plus Sergio Leone, Quentin Tarantino & Groucho Marx. Living on AC/DC, Dream Theater, Sonic Youth, Helloween and Metallica.-
Recent Antics
Recent Rants
Blogs
The Long Haul
- January 2012 (2)
- December 2011 (2)
- November 2011 (3)
- October 2011 (7)
- September 2011 (9)
- August 2011 (20)
- July 2011 (17)
- June 2011 (12)
- May 2011 (3)
- April 2011 (11)
- March 2011 (11)
- February 2011 (5)
- January 2011 (5)
- December 2010 (12)
- November 2010 (4)
- October 2010 (7)
- September 2010 (14)
- August 2010 (15)
- July 2010 (14)
- June 2010 (18)
- May 2010 (20)
- April 2010 (8)
- March 2010 (18)
- February 2010 (26)
- January 2010 (8)
- December 2009 (3)
- November 2009 (4)
- October 2009 (2)
- September 2009 (5)
- August 2009 (17)
- July 2009 (11)
- June 2009 (31)
- May 2009 (6)
- April 2009 (4)
- March 2009 (22)
- February 2009 (6)
- January 2009 (8)
- December 2008 (11)
- November 2008 (17)
- October 2008 (6)
- September 2008 (7)
- August 2008 (7)
- July 2008 (2)
- June 2008 (7)
- May 2008 (5)
- April 2008 (4)
- March 2008 (14)
- February 2008 (15)
- January 2008 (25)
- December 2007 (19)
- July 2007 (1)
- March 2007 (5)
- February 2007 (2)
- January 2007 (5)
- December 2006 (1)
- November 2006 (3)
- October 2006 (12)
- September 2006 (13)
- August 2006 (15)
- July 2006 (8)
- June 2006 (14)
- May 2006 (12)
- April 2006 (12)
- March 2006 (5)
- February 2006 (18)
- January 2006 (7)
- December 2005 (10)
- November 2005 (4)
Tag cloud
sci-fi teaching mr creakle csi 24 bsg numb3rs horror life angel buffy Studio 60 bones scrubs joss whedon no social life house army rants ER sibiu best of lost hilarious veronica mars sorkin coal-mining politica made-my-day gaming vienna stephen king gilmore girls movies ATM bratislava frasier paris psych the wire x-files northern exposure outstanding personal tv west wing
Tag Archives: without a trace
Dailies #36
– Use a condom.
– Sick, sad world 2.0.
– Diablo 3 = 2011. NOOOOOOO!
– Without a Trace (S3-6) – Ziceam acum ceva vreme ca m-am apucat de el. Povestile au continuat sa fie decente, chiar daca un pic repetitive de-a lungul timpului, iar muzica si flash back-urile au continuate sa distreze. Problema mea este cu personajele. Ce au putut sa le faca personajele acelor scriitori nenorociti pentru a merita schimbarile astea? Jack si Martin folosind-o pe Samantha si apoi aruncand-o la gunoi ca pe un servetel murdar, Maria ruinandu-l pe Jack la acea audiere, Jack, ca si Don din Numb3rs, luand ruta spre fascism si devenind Jack Bauer, Samantha si povestea imbecila in care ea, pentru ca actrita era insarcinata, a avut un copil, din ce in ce mai putin screen-time pentru adorabila Vivian, cat si introducerea lui Elena Delgado, eye candy fara masura, dar si fara abilitati actoricesti. Plus faptul ca Anthony LaPaglia s-a ingrasat CA UN PORC de era sa nu il recunosc in sezonul sase. Mai astept pana sa ma apuc de sezonul sapte, nu cred ca pot sa duc mai multa imbecilitate.
– Numb3rs (S1-4) - l-am incercat acum vreo trei ani. Nu mi s-a parut grozav si, avand o sumedie de seriale cu adevarat bune la indemana, m-am oprit dupa primul sezon. Acum insa e seceta cumplita si incerc orice. De atunci insa s-au schimbat cateva chestii: nu mai am sute de exercitii de rezolvat pe saptamana la analiza, nu mai am nimic de-a face cu matrice si orice alte prostii. Plus faptul ca am revazut Northern Exposure, Rescue Me, Sports Night, The OC si 24 si-am vazut si primul sezon din Taxi, asadar m-am (re)indragostit de distributia geniala. E un procedural tipic cu exceptia ca aici se foloseste matematica, in toate formele ei minunate, in locul amprentelor si firelor de par pentru a rezolva un caz. Povestile sunt decente majoritatea timpului si uneori absolut excelente (aici ma uit la tine, intreg sezonul doi), asa ca nu asta ma deranjeaza. Ce ma scoate din sarite e modul in care scenaristii isi bat joc de personaje pentru ca vazand cat de misto a fost ansamblul si dinamica din sezonul doi… habar nu am ce le-a fost in minte dand totul peste cap – ruinand relatia dintre Charlie si Amita, Larry si Megan, David si Colby si, in mod special, Charlie si Don. Serialul, ca si WAT, ia un drum spre fascism si enerveaza atat personajele, cat si fanii. Acum astept sa iasa sezonul cinci pe dvd sa vad cat mai pot sa-si ucida personajele.
Dailies #33
– I wish…
– Typecasting not ftw. Abia astept sa vad cand primeste si el un rol nou, a la Henry Fonda in C’era una volta il West.
– To Be Read: cu greu, dar am terminat The Man in the High Castle. Stilul lui Dick mi se pare crud si copilaresc, deseori exasperant, iar povestea slaba, nicidecum pe masura reputatiei. There’s only hype.
– Wee! Schimb de carti cu Alex. El a primit ce-am mai citit eu, eu-am primit Les Miserables, The Plays of Oscar Wilde, The Happy Prince & Other Stories, Disclosure, Foundation, Four Past Midnight, Misery.
– Revazut Californication S2, Dexter S3, Psych S3. Awesome in a can. Apucat de Without a Trace, am ajuns pe undeva pe la sfarsitul S2 (CBS fiind idiotii care sunt, n-au scos pe dvd decat primele 5 din 7 sezoane (doar 2 in R1), macar nu e ca la Cold Case unde n-au scos niciunul din 7). Povestile sunt mediocre si personajele plictisitoare, dar imi plac distributia, flash-back-urile si muzica. Deocamdata merge.
– Sons of Anarchy (S1) – poveste moderna despre un MC cu mod de operare complet opus Hell’s Angels. Povestea, o adaptare dupa Hamlet si Macbeth (!!!!!!!!111), este (asta e unul din momentele in care eu urasc limba romana pentru ca nu exista termen pentru asta) “a deconstruction” pentru o notorie organizatie criminala, pentru un grup social tipic, pentru dragoste, pentru prietenie si pentru acceptare in general. Inca nu mi-am recapatat rasuflarea dupa ce-am digerat intreg sezonul intr-o sedinta, e fantastic. Distributia e absolut geniala (Ron Perlman, Mitch Pileggi, Ally Walker, Charlie Hunnam, Katey Sagal, Maggie Siff, Mark Boone Junior, Kim Coates, Ryan Hurst), personajele, desi clasici anti-eroi, sunt inteligenti, malefici si absolut adorabili, povestea e grozava si extrem de captivanta, iar muzica superba e doar cireasa de pe tort. De vazut.
Posted in posted
Tagged no social life, personal, sons of anarchy, tv, without a trace